37,224 matches
-
lume cinică și artificială, care amenința să îl înghită. Prezent în numeroase show-uri de televiziune, cu câțiva prieteni fideli care i-au rămas alături, Capote își petrece ultimii ani continuând să scrie. Publică „Muzică pentru cameleoni”, splendid volum de proză scurtă care este primit cu răceală. Împreună cu prietena sa, actrița Joanne Carson, se mută pe Coasta de Vest, în Los Angeles, unde aceasta avea o proprietate. Reușește să învingă dependența de droguri și alcool, dar în cele din urmă inima
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
unde aceasta avea o proprietate. Reușește să învingă dependența de droguri și alcool, dar în cele din urmă inima sa cedează. Pe 25 august 1984, scriitorul se stinge în brațele prietenei sale. Avea 59 de ani. Stilist desăvârșit, cu o proză intimistă de o mare sensibilitate, tradus în zeci de țări, socotit unul din cei mai mari scriitori ai vremii sale, Truman Capote a marcat istoria literară, opera și viața sa suscitând și astăzi un imens interes din partea publicului. „Mic dejun
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
realist cu o structură perfect echilibrată și reportaj ultrastilat, imaginativ în același timp. Procesul de creație a acestei cărți constituie și subiectul filmului "Capote" (2005), cu Philip Seymour Hoffman în rolul scriitorului. În 2014, editorul Peter Haag a descoperit 14 proze scurte pe când căuta în arhiva Truman Capote din New York Public Library fragmente lipsă din romanul său neterminat, „Rugăciuni împlinite”. Textele descoperite se pare că au fost scrise de Capote undeva la jumătatea anilor '30. Criticii spun că în aceste texte
Truman Capote () [Corola-website/Science/304766_a_306095]
-
Peter Sloterdijk predă actualmente filozofia și estetica în Karlsruhe și în Viena. Activitatea sa profesională se împletește cu cea publică: deține vreme de doi ani Catedra Lévinas creată la Strasbourg, este laureat, printre altele, al Sigmund-Freud-Preis, premiul Sigmund Freud pentru Proză științifică, acordat în toamna lui 2005 de Deutsche Akademie für Sprache und Dichtung din Darmstadt, are apariții constante în presa germană și în cea franceză, și participă la numeroase simpozioane, colocvii și congrese internaționale. Din 2002, împreună cu filozoful și scriitorul
Peter Sloterdijk () [Corola-website/Science/304838_a_306167]
-
deși a trecut baremurile, a fost refuzat din cauza „originii nesănătoase” (fost deținut politic). După un an a încercat la Facultatea de Teologie din Sibiu, dar a fost respins de mitropolitul de atunci pe același motiv. A început să scrie atât proză cât si poezie. A încercat să publice câteva poezii fără nici o tentă politică în ziarele vremii, dar a fost refuzat. De la ieșirea din închisoare în 1964 și până în 1990 a fost tot timpul urmărit, supus la interogatorii, percheziții și i
Ioan Victor Pica () [Corola-website/Science/305477_a_306806]
-
1980), "Broasca cea isteață", "Luminișuri" (1983), "Tropoțel ajunge primul" (1985), "Zurgălăi", "Tropoțel și toți ceilalți" (1987), "Zâmbăreți și cucuieți" (1990), " În ajun de Anul Nou" (1992), "Umbreluța" (1994), " Un motan citea o carte" (2002) ș. a. În afară de poezie, a scris și proză: "Zodia musafirului" (1970), "Între patru ochi" (1979). În domeniul dramaturgiei a scris cinci comedii, între care "Străinul", "Portretul", "Logodna cu bucluc", "Drum deschis". Comedia "Străinul", scrisă în 1977, a fost montată în 1979 la Teatrul Vasile Alecsandri din Bălți, spectacolul
Petru Cărare () [Corola-website/Science/306320_a_307649]
-
publicată postum în cadrul operei "Sauron Defeated" din ciclul "The history of Millde-earth" se bazează pe societatea The Inklings. Dar nu toate întâlnirile erau serioase, membrii se amuzau concurând pentru a vedea cine poate citi cel mai mult fară să râdă, proza faimos de proastă, scrisă de Amanda McKittrick Ros. Până la sfârșitul lui 1949, întâlnirile în cardul cărora se citea și discuta, se țineau de regulă joi dupămasa în camera de cămin a lui C.S. Lewis de la colegiul Magdalen. The Inklings se
The Inklings () [Corola-website/Science/306420_a_307749]
-
fost primită de critica literară cu elogii. Ea a fost considerată „un giuvaer al literaturii lui Mircea Eliade” (Dumitru Micu, în Introducere la vol. "Maitreyi * Nuntă în cer", E.P.L., 1969), „indiscutabil o capodoperă a fantasticului românesc” (Eugen Simion) sau „capodopera prozei scurte a lui Eliade” (Nicolae Manolescu). Comentând scrierile lui Mircea Eliade, eseistul Nicolae Steinhardt (1912-1989), un evreu convertit în închisoare la Ortodoxie și devenit ulterior monah la Mănăstirea Rohia, a scris în volumul "Jurnalul fericirii" (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1991) că
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
este rezultatul unui demers temerar (...) de a descoperi sensurile din textul lui Mircea Eliade, apelând la forța de expresie a dansului contemporan”. Filmul "Eu sunt Adam!" (lansat în 1996 și având o durată de 108 minute) a fost inspirat din proza fantastică a lui Mircea Eliade, mai precis din nuvelele „Pe strada Mântuleasa...”, „La țigănci” și „Uniforme de general”. Cineastul Dan Pița (scenaristul și regizorul acestui film) a plecat de la ideea că toate cele trei nuvele au un personaj comun: profesorul
La țigănci () [Corola-website/Science/306433_a_307762]
-
actualul Liceu de Informatică din București. După absolvirea liceului, urmează cursurile Academiei de Studii Economice din București. Obțíne diploma de licență în științe economice în 1971. Lucrează în Ministerul Comerțului, Ministerul Finanțelor și la Consiliul Concurenței, ca auditor. Debutează cu proză în anul 1979 în revista România literară. Colaborează înainte de 1989 la revista Viața Românească și la Urzica iar după 1990 colaborează și la revista Lucifer. Îi sunt publicate în revistele online Respiro și Egophobia diferite scrieri ale sale, iar din
Ioan Suciu (scriitor) () [Corola-website/Science/305842_a_307171]
-
numește .“ Știu că am mai scris odată despre interviurile lui Fabian Anton. Cred că interviurile l-au ajutat (și mai ales valoarea personalităților respective) să poată privi și din perspectiva celuilalt. Să stea în locul celuilalt, străin, cu toate bagajele. În prozele lui de până acum se observă aceasta foarte clar. El reușește să-și ascundă eul auctorial în spatele unor personaje create în tușe sigure. El nu se furișează simplu în pielea personajului, ci reușește să construiască în jurul lui o lume distinctă
Fabian Anton () [Corola-website/Science/305839_a_307168]
-
personajului, ci reușește să construiască în jurul lui o lume distinctă, străină de autor. Și de acolo o privește în toată splendoarea. El contemplă viața propriilor personaje, nu aruncă proiecții despre ele. Spuneam mai înainte despre războinici gata de atac, întrucât proza lui construiește o anumită tensiune interioară care se pregătește să te asalteze aruncându-se înspre tine ca cititor, tensiune din care autorul lipsește cu desăvârșire, face loc deplin personajelor sale. Acest farmec se menține la cote înalte pe tot parcursul
Fabian Anton () [Corola-website/Science/305839_a_307168]
-
cote înalte pe tot parcursul textelor sale. Am avut întotdeauna o slăbiciune pentru textele care în spatele cuvintelor ascund tensiuni credibile și lumi bine conturate, care induc în cititor anumite stări ori neliniști. Este și cazul de față, desigur. Ansamblul acestor proze ale lui Fabian Anton nu e aruncat aiurea, ori întâmplător, ori în joacă, ori în lehamite, ci el naște o lume. Nu o lume-reflecție ci o lume de sine stătătoare. Nu e una conjucturală, nici fadă, nici derizorie. Chiar dacă uneori
Fabian Anton () [Corola-website/Science/305839_a_307168]
-
manga și anime japoneză. Personajul principal, Candice (Candy) White Ardlay este o fetiță din America, blondă și cu pistrui, cu ochii mari și verzi, păr lung, cârlionțat și cu fundițe. Personajul Candy-Candy a apărut mai întâi într-un roman în proză al renumitei scriitoare japoneze Kyoko Mizuki în Aprilie 1975. În momentul când Mizuki s-a asociat cu artista manga Yumiko Igarashi, revista japoneză Nakayoshi s-a arătat interesată de . Timp de patru ani, revista a inclus această serie manga în
Candy Candy () [Corola-website/Science/305858_a_307187]
-
cosașul endemic "Isophya dobrogensis". În anul 1985, regizorul Ion Bostan (1914-1992) a realizat un film documentar cu titlul „Balena de piatră (Insula Popina)” în Ciclul "Delta Dunării - sanctuar al naturii... Delta insolită". În anul 2002 s-a editat colecția de proză a Alexandrei Fenoghen cu titlul „Aproape povești” (Editura Kriterion, București-Cluj, 2002). În povestirea de un realism fantastic „Judecata”, câțiva tineri aflați pe Insula Popina surprind doi șerpi, prind unul dintre ei, îl judecă, îl condamnă și îl omoară. Ei pleacă
Insula Popina () [Corola-website/Science/305938_a_307267]
-
s-a pensionat), cu o recenzie despre poezia confraților săi Ivo Munteanu/ Ivo Muncan și Drago Mi-rianici/ Drago Mirjanic. Milenovici este un autor cu opera bogată, aceasta cuprinzând peste douăzeci de volume publicate începând cu 1970 (Culegătorii înălțimilor, versuri și proza): 9 cărți de poezie (dintre care una publicată în Șerbia - Pasărea de pe creangă ruptă, Novi Sad, 1996 și una tradusă în românește de Carmen Blaga și Lucian Alexiu, intitulată 7 incantații pentru femeie, piatra și vânt, Timișoara, 1992), 6 române
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
Alexiu, intitulată 7 incantații pentru femeie, piatra și vânt, Timișoara, 1992), 6 române (Castelul fără acoperiș, 1977, Violete, 1982, Vremea înălțării zmeilor, 1997, Îngeri în ceață, 1998, Vulturii zboară înalt, 2000 și Calea platanelor triste, 2001) și 6 volume de proza scurtă sau nuvele. Despre Cedomir Milenovici (membru al Uniunilor Scriitorilor din România și Șerbia) au scris (în volume sau în ziare și reviste) critici literări sârbi și români, "în ambele țări de cititori" (sintagma îi aparține lui Nichita Stănescu) și
Slavomir Gvozdenovici () [Corola-website/Science/305301_a_306630]
-
o logică sinuoasă, oscilând între afirmația și negația metaforică, fiind uneori discursive, cu o structură de tipul premise-concluzie, unde premisele iau forma unor povești-alegorii cu personaje simbolice, cu ambigue implicații livrești, biografice ori filosofice. Tratat de tehnica renunțării (1982) cuprinde proză poetică: poeme în stil aforistic, variațiuni eseistice despre muzică și reverberațiile ei sufletești, „istorii", false povești-parabole abstracte cu personaje emblematice (filosoful și zeița). Scrisoarea lui Hipparc (1984) este un lung poem ermetic-filosofic în 12 capitole, un babilon livresc scris într-
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]
-
remarcă al treilea ciclu de poeme, cu versuri scurte, distihuri ori terține, în care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură, optând pentru definiția metaforică. Aspecte naturale (1989) propune un lirism mai degrabă evaziv, ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor". Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice ale
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]
-
terține, în care aceleași teme sunt tratate într-un limbaj care abandonează abstracția pură, optând pentru definiția metaforică. Aspecte naturale (1989) propune un lirism mai degrabă evaziv, ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor". Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice ale lui Dragomir. Odele morții și alte poeme (1991), volum de proză
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]
-
ambiguu, impresionist. Prozele poetice din ciclul Așteptare și hotărâre și lungul poem în proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor". Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice ale lui Dragomir. Odele morții și alte poeme (1991), volum de proză poetică organizat sub forma unui mozaic compus din scurte texte, este un arabesc impresionist-vizionar de imagini și reflecții. Cele cinci volume de Eseuri (1992-1997), intitulate Psihologia libertății
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]
-
proză Orlando, animat de un vizionarism febril, amintesc de un rimbaldian anotimp al „semnelor". Limbajul condensat, lirismul reflexiv, discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice ale lui Dragomir. Odele morții și alte poeme (1991), volum de proză poetică organizat sub forma unui mozaic compus din scurte texte, este un arabesc impresionist-vizionar de imagini și reflecții. Cele cinci volume de Eseuri (1992-1997), intitulate Psihologia libertății și psihologia sclaviei, Tranziția politică actuală, Corpul și spiritul indiscriminabile, Iosif și Ruben
Caius-Traian Dragomir () [Corola-website/Science/305322_a_306651]
-
Virginia Lucia Zanc, conf. dr. la Universitatea de Medicină și Farmacie Iuliu Hațieganu din Cluj. Are o fiică, Theodora Zanc (căsătorită Cuibuș), actualmente asistent univ. la Catedra de Limba Română a Facultății de Litere din cadrul Universității Babeș-Bolyai. A debutat cu proză scurtă în revista "Amfiteatru", în anul 1969. Primul său volum, "Conul de umbră", a obținut Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor în anul 1975. Ulterior, în anul 1998, a fost distins cu premiul Asociației Scriitorilor din Cluj pentru volumul "Hamlet
Grigore Zanc () [Corola-website/Science/305341_a_306670]
-
anul 2004 când este ales senator de Dâmbovița. A debutat ca scriitor la 38 de ani, în "Almanahul Literar" cu nuvela "Luna". În ianuarie 2010, Dan Claudiu Tănăsescu a publicat cartea "Iluzia iubirii" A publicat până acum 12 volume de proză, patru dintre ele au fost premiate.
Dan Claudiu Tănăsescu () [Corola-website/Science/305350_a_306679]
-
vorbi limpede despre singurătatea fiecăruia dintre noi, curajul de a face metafizică și de a avea mister. Kafka și Dostoievski într-o realitate orwelliană.” 7. Magdalena Bedrosian (director Editura „Cartea Românească”, ianuarie 1990): “"Oameni fără eternitate, Faraonul, Piramida, Biblioteca, Diaspora..." proze de sondaj al adâncurilor psihice intersectate de notații ale concretului actual duse până la vehemență, sau alegorii transparente ale unui sistem concentraționar, apăsător până la sufocare, manuscrisele lui Claudiu Iordache descriu condiția insului de excepție într-un univers care refuză și ostracizează
Claudiu Iordache () [Corola-website/Science/305470_a_306799]