37,791 matches
-
din urmă era fratele lui Godefroy de Bouillon) și, în sfârșit a patra oaste unea cavalerii din sudul Franței sub comanda lui Raymond de Saint Gilles, conte de Toulouse, alături de care se afla Ademar de Monteil, episcop de Puy, conducătorul spiritual al cruciadei. Trupe răzlețe ale unor feudali, ca Etienne de Blois, Rotrou de Perche, Boemund de Tarent, Tancred de Sicilia, s-au înrolat și ele în marea expediție. Tot din Italia au mai participat primii cruciați orășeni, care s-au
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
celui de al treilea stat latin, Regatul Ierusalimului, căruia i s-a acordat, respectându-se tradiția, statutul de regat, dar Godefroy de Bouillon nu a avut curajul să ia titlul de rege. Biserica voia să dea noului stat un caracter spiritual. Un conflict cu biserica, în acel moment, era pe cât de inoportun pe atât de riscant. Deja avuseseră loc câteva incidente neplăcute. Când cruciații jefuiseră mormântul Domnului, când, ocupaseră citadela Ierusalimului-Turnul lui David-patriarhul Daimbert protestase cu vehemență. Dacă Tancred de Sicilia
Alexie I Comnenul () [Corola-website/Science/313291_a_314620]
-
de Muzică" de la București. Conservatorul a fost reînființat în 1864, iar Ludwig Wiest a fost profesor de vioară la Conservatorul din București în perioada 1864-1889. La 31 ianuarie 1858, Ludwig Wiest a susținut la București un ciclu de trei „concerte spirituale” în care au fost interpretate lucrări de Haydn, Mozart, Beethoven și Felix Mendelssohn Bartholdy. Timp de peste trei decenii a fost capelmaistrul cel mai îndrăgit al bucureștenilor, vara pe terasele și cafenelele din Parcul Cișmigiu, sau la Hanul Manuc, iarna la
Ludovic Wiest () [Corola-website/Science/313816_a_315145]
-
către o „religie renăscută sau modernă ... nici atee, nici budistă, nici mahomedană, nici creștină ... [pe care] a descoperit-o crescând în el”. Despre creștinism avea de spus: „... nu reprezintă adevărul pentru mine ... Fiecare credincios creștin este, sunt sigur, fratele meu spiritual ... dar dacă m-aș numi sistematic creștin, am impresia că mulți ar considera că ar trebui să mă implic mai mult și, astfel, spun o minciună.” Despre celelalte religii ale lumii a scris: „Consider toate aceste religii a fi adevărate
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
cântece, poeme epice ("yukar") și povestiri în proză sau poezie. Credința religioasă a populației ainu se centrează asupra existenței unei alte lumi compusă din spiritelor tuturor obiectelor și ale ființelor care au existat înainte, ele fiind controlate de aceleași forțe spirituale ("kamuy") care controlează și universul vizibil; vântul, ploaia, grindina, și mai ales focul ("ape-huchi"). Ainii cred că rugăciunile către aceste spirite sunt transmise cu ajutorul unor bețe cu ciucuri ("inaw") folosite de șamani. Din multe puncte de vedere muzica ainilor este
Ainu (populație) () [Corola-website/Science/313894_a_315223]
-
va lucra pe post secretar pe lângă conducătorii Sevilliei. În 1179, după primele sale viziuni mistice, tatăl său îl duce la celebrul Ibn Rușd (Averroes), pe atunci "cadiu" al Cordobei. După această dată, el începe să-i frecventeze asiduu pe maeștri spirituali din Andaluzia acelor vremuri: șaykh-i Abu-Ja'far al-'Urayni, Abu Ya'qub al-Qaysi, Salih al-'Adawi, Abu-l-Hajjaj Yusuf și încă mulți alții, precum și două mistice, Fatima bint al-Muthanna, a cărei personalitate rămâne învăluită în mister, și Șams Umm al-Fuqara' . În
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
atinge Stația Luminii și sub impactul căreia scrie "Kitab al-isra"' (Cartea Ascensiunii Nocturne), în proză ritmată, în care relatează întâlnirile pe care le-a avut - pe parcursul acestei călătorii - cu profeții aflați în cele șapte ceruri, fiecare după propria sa realizare spirituală. În 1198 asistă la funerariile lui Ibn Rușd (Averroes) la Cordoba, care murise în exil la Marrakech. Impresionat de moartea marelui gânditor scrie tratatul "Mawaqi' an-nujum" Locurile de repaus ale stelelor), în 1199, pe când se afla la Almeria. Tot în
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
unde are o nouă viziune în care primește învestitura (khirqa) de la al-Khidr. De asemenea, el va scrie aici tratatul intitulat" at-Tanazzulat al-mawsiliyya" (Revelațiile de la Mosul) în care descrie tainele ezoterice legate de abluțiune și rugăciune și semnificațiile acestora în plan spiritual. În 1209, la Alep, termină o lucrarea "Kitab at-tajalliyat" (Cartea Teofaniilor) bazată pe o serie de viziuni teofanice, avute de-a lungul timpului, cu privire la perfecțiunea, generozitatea și milostivenia lui Dumnezeu. Aceste viziuni care pornesc, în general, de la versete din Sura
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
al-Malik al-'Adil, unde își petrece ultimii șaptesprezece ani din viață, definitivându-și, pe lângă alte scrieri, cele mai importante opere ale sale: a"l-Futuhat al-Makkiyya" și "Fusus al-hikam". "Kitab al-futuhat al-makkiyyah fi ma'rifat al-asrar al-malikiyya wa al-mulkiyya" - Cartea cuceririlor (spirituale) meccane în cunoașterea Regelui și ale Regatului -, începută în 1202 la Mecca și terminată în 1238 la Damasc, în cele 560 de capitole, prezintă toate căile care duc la cunoașterea mistică. "Fusus al-hikam" (Monturile înțelepciunilor) este scrisă după o viziune
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
al-hikam" (Monturile înțelepciunilor) este scrisă după o viziune din 1229 în care s-a întâlnit cu profetul Muhammad care, după o serie de sfaturi, i-a poruncit să pună totul într-o carte. Rezultatul a fost o chintesență a învățăturilor spirituale ale lui Ibn 'Arabi, în 27 de capitole, câte un capitol dedicat fiecărui mare profet, menționat în Coran, începând cu Adam și terminând cu Muhammad. Profeții sunt comparați cu monturile unui inel în care se pun nestematele care, aici, nu
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
ceva trebuia să fi animat acel trup. Încet, pornind de la această descoperire, și întrebându-se asupra rostului acestei lumii, intuiește necesitatea existenței unui Creator pe care îl denumește "Al-mawjūd al-wajib al-wujūd" (Existentul necesar existenței) și cu care stabilește o legătură spirituală. Ajuns la această ultimă treaptă a evoluției sale spirituale, înțelege că există o legătură calitativă între lucrurile din lumea percepută prin simțuri și cele din lumea care nu poate fi percepută senzorial. Calitățile tuturor lucrurilor din lumea perceptibilă conduc la
Ibn Tufayl () [Corola-website/Science/313921_a_315250]
-
de la această descoperire, și întrebându-se asupra rostului acestei lumii, intuiește necesitatea existenței unui Creator pe care îl denumește "Al-mawjūd al-wajib al-wujūd" (Existentul necesar existenței) și cu care stabilește o legătură spirituală. Ajuns la această ultimă treaptă a evoluției sale spirituale, înțelege că există o legătură calitativă între lucrurile din lumea percepută prin simțuri și cele din lumea care nu poate fi percepută senzorial. Calitățile tuturor lucrurilor din lumea perceptibilă conduc la cunoașterea lucrurilor din lumea imperceptibilă și vice-versa. Astfel, prin
Ibn Tufayl () [Corola-website/Science/313921_a_315250]
-
decât manifestări ale acesteia. De asemenea, un alt mare filosof, reprezentantul cel mai de seamă al Iluminismului german, Gottfried Wilhelm Leibniz (1646-1716), și-a exprimat admirația față de "Hayy bin Yaqzan", căruia i-a acordat un interes deosebit. Nu numai partea spirituală a acestei opere a fost fructificată de a lungul vremii în diverse culturi, ci și partea materială, lumească, care a fost sursa de sursa de inspirație pentru celebrul roman de aventuri a lui Daniel Defoe, Robinson Crusoe (1719) și a
Ibn Tufayl () [Corola-website/Science/313921_a_315250]
-
Opera lui Ion Stendl s-a construit în jurul desenului și al corporalității, iar acest lucru pune în valoare o metodologie proprie, ce i-a permis, de-a lungul timpului, o mare libertate - atat că procupari tehnice, cat si că orizont spiritual. Ion Stendl a preferat atitudinea de „ucenic“ într-ale meseriei, un exercitiu constant în asimilarea secretelor limbajului. A manifestat totuși atracție și pentru experiment. Un anume cult al clasicității nu l-a îndepărtat de la problemele imediate ale contemporaneității, ca și
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
construite, la cărțile sale, care vor alcătui o „bibliotecă“ ce conține un intreg alfabet de forme. Lumea imaginata de el este diversă, dar și foarte unitară. Modelul uman este cheia de bolta a acestei creații. Studiul expresivității corporale rămîne reperul spiritual, simbolizînd un mod de a dialogă cu umanitatea. în centrul acestei lumi se află pictorul, creatorul capabil de „a citi“, de a da semnale, de a face să comunice epoci și spații diferite. Atelierul pictorului este locul unde își dau
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
Aceasta este tema predilecta a lucrărilor din anii ’90. Atelierul pictorului, Pictorul și modelul, Pictor, După Leonardo, Melancolia (după Dürer), Paznicul labirintului, Amintiri din Arezzo, Anghiari, Isabela și Centaurul, Dürer desenînd Melancolia, Dürer la Veneția pot fi interpretate ca „testamentul spiritual“ al artistului. Era greu de acceptat că un artist de factură lui Ion Stendl să nu abordeze în creația să și tema bibliotecii - simbolul cărții, al cunoașterii. Ea apare ca temă declarată în lucrările ultimilor ani, aceasta fiind un mod
Ion Stendl () [Corola-website/Science/313928_a_315257]
-
aibă discuții suplimentare cu privire la creștinism. Într-un discurs în fața forumului ecumenic, în timpul Săptămânii Internaționale a Rugăciunii din 1974, a declarat că întreaga lume creștină este nerăbdătoare să vadă biserica unită. Popoarele creștine, obosite de divizii, îi împing pe liderii lor spirituali să facă ceva pentru unitatea bisericii. După arestarea și detenția lui Abune Tewophilos, Patriarhul Etiopiei, de către regimul marxist Derg care l-a detronat pe împăratul Haile Selassie în 1974, Papa Shenouda al III-lea a refuzat să recunoască clericul care
Shenouda al III-lea () [Corola-website/Science/313941_a_315270]
-
comisiei economice a delegației. A fost profesor universitar și membru al Academiei de Știinte Agricole din București. Bucur Șchiopu a fost o personalitate, care a avut ca preocupare constantă de-a lungul vieții, dezvoltarea și modernizarea agriculturii românești și propășirea spirituală și materială a țăranilor, din mijlocul cărora s-a ridicat. I s-a atribuit în mod controversat vina sacrificării cailor din perioada anilor '50 - '60, ca măsură de mecanizare forțată a agriculturii. A avut un rol important în comsarea pământurilor
Bucur Șchiopu () [Corola-website/Science/313969_a_315298]
-
vocea de la mama sa: „mama era în cor la mănăstirea Bistrița, de lângă Râmnicu Vâlcea. Mai mult ca sigur că de la ea am moștenit”. Defectul pe care și-l recunoaște Minculescu este sinceritatea. Asemenea lui Eliade, trăiește într-o perpetua evoluție spirituală, o nouă trăire necontrazicând altă mai veche, ci aducând un ceva al său, nou. Sinceritatea conciliază aparentă contradicție dintre trăirile noi și cele vechi, iar succesul sau în tulburile vremuri ale aplaudacismului politic, respectiv, în prezent, ale celui financiar, s-
Cristian Minculescu () [Corola-website/Science/313940_a_315269]
-
rabinul din Zvolin, Shmuel Eliahu Taub (d. 1888) , care s-a afirmat deja prin talentul său muzical, fiind supranumit מנגן מפליא פלאות Menaggen Maflï Plaot - Muzicianul miraculos. Se spune ca melodiile pe care le-a compus produceau așa un efect spiritual asupra credincioșilor încât începeau "să vadă sunetele" ראו את הקולות , cum tradiția povestește că s-a întâmplat în momentele primirii Legii (Tora) de către Moise pe Muntele Sinai. Unul din cei trei fii ai lui Shmuel Eliahu Taub, rabinul Israel Meir
Hasidimii Modzitz () [Corola-website/Science/313970_a_315299]
-
Jetsun Jamphel Ngawang Lobsang Yeshe (n. 6 iulie 1935, Lhamo Döndrub) este al 14-lea Dalai Lama. El este șeful spiritual al budismului tibetan și liderul guvernului tibetan aflat în exil în Dharamshăla. În anul 1987 a redactat un plan în cinci puncte, pe care l-a înaintat atât autorităților chineze, cât și celor internaționale, plan care prevede: În 1989 a
Tenzin Gyatso () [Corola-website/Science/314773_a_316102]
-
1987 a redactat un plan în cinci puncte, pe care l-a înaintat atât autorităților chineze, cât și celor internaționale, plan care prevede: În 1989 a fost distins cu Premiul Nobel pentru Pace. Sfinția Sa , al patrusprezecelea Dalai Lama, este șeful spiritual și temporal al Tibetului. S-a născut la 6 iulie 1935, într-un mic sat de țărani din provincia Amdo. La vârsta de doi ani a fost descoperit ca fiind încarnarea predecesorului său, marele Dalai Lama al treisprezecelea. La vârsta
Tenzin Gyatso () [Corola-website/Science/314773_a_316102]
-
doi ani a fost descoperit ca fiind încarnarea predecesorului său, marele Dalai Lama al treisprezecelea. La vârsta de patru ani și jumătate, Tenzin Gyatso este adus în capitala statului tibetan, Lhasa, și instalat pe tron în calitate de șef suprem temporal și spiritual al Tibetului. Copilăria și-a petrecut-o mai ales în compania călugărilor și a discipolilor, făcând foarte rar vizite familiei sale din satul natal. Înclinația înnăscută pentru studiu și curiozitatea pentru lumea din jurul Tibetului l-au determinat să-și lărgească
Tenzin Gyatso () [Corola-website/Science/314773_a_316102]
-
rikishi" mai în vârstă pentru că acesta își exprimase dorința de a părăsi clubul și a se retrage din sumo. "Rikishi" sunt deseori loviți de câtre antrenorul principal cu un fel de sabie de bambus, numită "shinai", în timpul antrenamentelor, pentru "întârirea spirituală". În februarie 2011 poliția a descoperit că unii luptători (și cel puțin un antrenor) au fost implicați în cumpărarea/vânzarea unor victorii. Ca urmare turneul din martie 2011 a fost anulat, lucru care nu s-a mai întâmplat din 1946
Sumo () [Corola-website/Science/314827_a_316156]
-
a creației originale din necesitatea de adaptare și de progres cultural. În paralel cu proiectul expozițional, "Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA"" a inițiat și aplicat, în baza teoriilor moderne de reprezentare integrală a culturii populare tradiționale, în expresiile sale materiale și spirituale, conceptul modern de „museum vivum”, prin dezvoltarea unui adevărat sistem național de cercetare, valorificare, consolidare, catalizare și transmitere a manifestărilor circumscrise patrimoniului cultural imaterial. Întreg acest program a fost realizat în deplin consens cu Recomandările UNESCO (din anii 1989 și
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]