KorAP: Find »[drukola/base=împreună & drukola/pos=adverb]« with Poliqarp

<1 ...144 145 146 ...1922 >

48,029 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846

veni răspunsul. Eu acompaniez grupul folk al liceului. Luana începu să râdă. N-am spus să cântăm pe scenă ci acum, aici. Va trece timpul mai repede. Tânărul se învoi. În timp ce-și potriveau vocile, realizară că glasurile lor, împreună, sunau fantastic. Timbrul lui grav și acordurile înalte ale vocii ei calde se armonizau impecabil. Începură să cânte o melodie a grupului "Poesis". "Odată, am ucis o vrabie. Am tras cu praștia în ea și-am lovit-o. Pe urmă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
o bucată de pâine. <Degeaba, mi-a spus, degeaba mai plângi. Ce-ai omorât, omorât rămâne!>" S-au uitat unul la altul impresionați. El făcea chitara să plângă, vocea ei părea ireală. Când îmi vine rândul intrăm amândoi și cântăm împreună, spuse Luana hotărâtă. Nici nu te gândi. Ai înnebunit? Atunci când intrară în scenă, ea mică în ținuta simplă, el tremurând, nerealizând încă ce se întâmplă, cum de se lăsase convins la un așa gest nebunesc de o fată pe care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
o anunță că va lipsi, nu dădu nici măcar un telefon de complezență. În timp ce fata se da de ceasul morții, fără să priceapă de ce băiatul se răzgândise dintr-o dată, Mara intuia motivul acestei reacții. Rosti și Marc nu aveau ce căuta, împreună, în casa ei. Luana greșise invitându-i pe amândoi iar scuzele și explicațiile în fața invitaților erau tardive și fără rost. Prea puțin interesați de frământările fetei, tinerii se distrară de minune. Marc profită de ocazie și dansă numai cu ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să se încheie la pantaloni. Râdeau toți de se prăpădeau și Luana se uita la ei fără să fi priceput mare lucru. Se trezi întrebând cu seninătate: De ce sunteți răi și faceți haz de bietul băiat? E firesc, dacă locuiesc împreună, să i se întâmple o astfel de neglijență. Se uitară la ea consternați. Ce-ai spus, Luana? întrebă Marian. Ești surd? N-auzi? Am spus că... Băiatul o trase de mână într-un colț. N-ai înțeles nimic din ce-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
pașnic ca până atunci. Și totuși! Apropierea momentului despărțirii nu-l lăsă indiferent pe Rosti. Cu o săptămână înainte de sfârșitul școlii, veni la banca ei și-o rugă să meargă cu el la studioul foto și să facă o fotografie împreună. O astfel de propunere, altă dată, ar fi făcut-o să chiuie de fericire, acum însă gestul părea târziu, ca o ninsoare în martie, când copacii deja înmuguriți nu mai pot fi opriți să dea în floare. Luana visa la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ca să-i mulțumească. Probabil că uitase. CAPITOLUL IV Acum ești a mea și-a mea ai să fii, pentru totdeauna Dan a insistat, deși Luana a tot strigat sus și tare că ea nu va face față, să dea examen împreună la Facultatea de electrotehnică. Cum era de așteptat, băiatul a intrat și fata a picat. Văzând disperarea în care se cufundase Sanda și stresată de tânguielile continue ale acesteia că eșecul ei o făcuse să nu mai poată ieși din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de mâncare sustrasă era ovaționat la scenă deschisă. Luana se întorcea acasă cu mațele ghiorăind. O suna pe Sanda să-i trimită mâncare. Femeia se urca în tren, cocoșată de sarsanale burdușite. Se împrieteni cu Cristina, colega de apartament. Ieșeau împreună și se plimbau în Copou ori mergeau în centru să mănânce prăjituri. Într-o sâmbătă se opriră la cofetăria "Opera". Localul era aproape gol. În timp ce Luana își savura prăjitura se simți urmărită. Ridică privirea și doi ochi albaștri, ca marea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
vedea sufletul ei. El o asculta în extaz, în vreme ce Luana îi săruta fruntea inteligentă, părul frumos, ochii albaștri. Amețit, aiurit de cuvinte pe care nimeni nu i le mai spusese vreodată, Ernest își lipi buzele de ale ei. Învățară sărutul împreună, într-o liniște deplină, în armonia pură a două suflete abia înmugurite care aveau să dea în floare, cu siguranță, ceva mai târziu. În a treia zi a prieteniei lor, Luana îl așteptă în camera Emei din complexul "Pușchin". Ernest

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
urca pentru prima dată în apartamentul fetei. Împreună cu Cristina mâncă clătitele lipsite de orice gust, la coacerea cărora Luana afumă întreaga bucătărie. Înainte de a se despărți, hotărâră să plece acasă sâmbătă și să-și mai ofere astfel încă o zi împreună. În timp ce fata îl mângâia, Ernest zise într-o doară: Luana, vreau o relație împlinită cu tine. Știi ce înseamnă asta? Fără să-și ia buzele de pe ochii lui, ea răspunse cu mândrie: Știu. El o îndepărtă și-o privi suspect

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
o coborî sub pătura caldă iar Luana tresări, cuprinsă de un sentiment amestecat de oroare și plăcere. Lipsa lor de experiență făcu din momentul unic un act fad, lipsit de culoare și profunzime. Le-a fost rușine să facă duș împreună. În timp ce Ernest se spăla, Luana stătea ascunsă în așternut, înfiorată. Când îi veni rândul să intre în baie, se înveli în cearșaful alb și trecu iute pe lângă el, ferindu-și privirea. La scurt timp, începu să strige speriată. El intră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
spuse: Sunt însărcinată. Înțepeni locului, ca trăsnit. Se întoarse spre ea uluit. Ce-ai spus? Te știam un tip inteligent. Nu-mi schimba impresia despre tine. El ezită un moment și zâmbi. Te ții de glume. Bine. Hai să râdem împreună apoi să ne vedem, fiecare, de treabă. Ți se pare că glumesc? îl întrebă privindu-l drept în față. Ochii lui rămăseseră aceeași. Tulburători, incredibil de frumoși. Îi topeau sufletul și-o zăpăceau iar ea îl iubea, încă, din toată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
aparținea facultății de textile și ceru cu hotărâre să-i fie repartizat un pat. Până în seară, Luana se văzu mutată în cămin. În alte condiții, viața în comun ar fi avut un oarecare farmec. Fetele se întâlneau cu băieții, ieșeau împreună în oraș, mergeau la discotecă. La Casa Studenților erau spectacole cu un grup nou lansat, "Divertis", primul care avea curajul să se atingă de realitățile politice din țară și studenții din campus mergeau grămadă să savureze replicile pline de tâlc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
L-a ajutat să-și aranjeze casa. Deși el și-ar fi dorit o implicare mai profundă, Luana a păstrat o rezervă politicoasă, oferindu-i doar sfaturi de ordin estetic. Tânărul se aștepta ca ea să vină zilnic, să meargă împreună la cumpărături, să-și dea cu părerea și să aleagă ce-i place ei. I se părea firesc ca Luana să facă asta pentru că toate gândurile lui se învârteau, fără rezerve, în jurul ei. Pe fată o inhiba, în primul rând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Întors în restaurant, în aplauzele nuntașilor, mirele și-a învârtit mireasa în brațe prin toată sala, spre deliciul invitaților. Momentul dezbrăcării miresei a făcut-o pe Luana să izbucnească în plâns. S-a repezit în brațele Sandei și-au plâns împreună, vărsând lacrimi de fericire, de speranță și noroc. Au petrecut două săptămâni, pătimașe, la Mamaia. S-au întors, apoi, acasă, să-și pună la punct locuința. Și-au cumpărat picup și stație și în fiecare duminică dădeau fuga la talcioc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
care abia așteaptă să-mi intre în casă pentru a sări pe tine. Vreau să renunți la ceea ce faci, să te întorci la meseria ta, să vii acasă la trei și jumătate și până a doua zi să ne bucurăm, împreună, de viețile pe care ni le-am unit. Dar el nu putea accepta așa ceva. Pregătea terenul pentru ziua în care va avea propria afacere, dorea să câștige atâția bani încât ea, Luana Escu, să fie cea mai elegantă și mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
femeie de pe pământ. O exasperau vorbele lui. Nu pricepea că nu-și dorea averi, nu fusese un copil de bani gata ca acum să le simtă lipsa. Împlinirea nu i-o putea aduce decât prezența lui și traiul lor fericit împreună. Au ieșit la o pizza și bărbatul făcu tot posibilul pentru a-i descreți fruntea. Spre seară, primi felicitările Sandei prin telefon și Luana reuși să-i lase impresia că totul e în regulă. Prin mila lui Dumnezeu, spre marea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
de casă?", ea își măcina nervii într-o izolare morbidă. Citea, până la epuizare, se răzbuna prin scris pe soțul ei. Nemaiputându-se concentra, pierdu examenele și rămase repetentă. Pe timpul verii, pentru că Ștefan nu reuși să-și facă timp să meargă împreună undeva, în concediu, Luana își petrecu zilele de vacanță acasă, lângă Sanda. Deși fata se plângea de singurătate și de neglijență din partea soțului, mama repeta întruna că Ștefan e un băiat cuminte și muncitor, îi aduce bani și fiica ei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
ce-și așeza capul pe pernă. Cândva, chiar și supărată, privindu-l, îi tresărea sufletul și-l dorea, o excitau trupul bine făcut, gura copilăros desenată, ochii mari și calzi, mângâierea tandră și pricepută. Acum, rarele momente care-i aduceau împreună erau forțate, de complezență, se terminau imediat, el fiind prea obosit iar ea grăbită să-și reia lectura. Începu să facă drumuri cât mai dese la Sanda, Ștefan fiind nevoit să dea numeroase telefoane ca s-o facă să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
Ștefan nici nu voi s-audă. Toată lumea face copii, Luana. Fir-ar să fie, ce mare lucru? Trebuie să ne relaxăm și să ne detașăm de toate problemele. Își făcu mai mult timp pentru ea, petrecându-și sâmbetele și duminicile împreună, merseră la teatru, la operă, se plimbară pe străzi mână în mână și dădură fuga, la un sfârșit de săptămână, până la Slănic. Zadarnic. Luana nu rămase însărcinată iar concluzia că ceva era în neregulă cu unul din ei ieși la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și incapabilă să vorbească. Văzu masa frumos aranjată și își aminti. Se împlineau șapte ani de la unirea lor. Momentele de emoție, de jurăminte și frumusețe, se aflau departe, lepădate și uitate în cine știe ce zi, a cine știe cărui an din viața lor împreună. Probabil că nu-l iubise îndeajuns. Îl înșelase nu numai trupește ci și sufletește, lăsându-se îmbătată de frumusețea și sexualitatea lui, de succesul la femei. Adorase să se știe aleasa, invidiata, soția unui bărbat superb, de dragul căruia femeile ar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
viața peste cap? Răcni: Vorbește! Femeia căzu moale pe covor, cu genunchii îndoiți. Vreau să divorțez. El râse, un hohot răgușit, de pe altă lume. Să divorțezi... Ești nebună! Nu știu ce să fac altceva dar știu că asta e ultima noastră zi împreună. Bărbatul se repezi spre ea, o smulse de jos și-o izbi de perete. Crezi că poți intra în viața mea, furându-mi rațiunea și inima iar mai apoi să mă arunci, ca pe un gunoi, după bunul tău plac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
să vadă drumul pe care trebuia să apuce. CAPITOLUL V Lumina ochilor mei Divorțul s-a pronunțat într-o zi de august. În momentul în care căsătoria a fost declarată desfăcută, Ștefan a luat-o de mână și-au ieșit împreună afară. Sanda i-a ajuns din urmă, hohotind de plâns. Nu-i venea să creadă de câte prostii era fiică-sa în stare. Abandonase școala, acum pe bărbatul acesta extraordinar, care-i oferise mai mult decât putea spera o femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
și neostoit, care-o făcea să se trezească lac de sudoare, măcinată de o dorință sălbatică de a-l strânge în brațe, de a-și lipi buzele de buzele lui, trupul de trupul lui, de a mai fi, măcar o dată, împreună. În momentele de acalmie, nu putea să nu-l învinuiască pentru crizele din căsnicia lor, pentru încăpățânarea de a fi mereu absent din viața și patul lor conjugal. În condiții normale, era sigură că n-ar fi greșit niciodată. Ștefan

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
interesului plin de elan al bărbatului. Consideră că are dreptul, la rândul său, să guste din "bunătățile" pe care le afișa "copila". Într-una din zile, se postă în fața ei și-i spuse galeș: Domnișoară, ce-ar fi să mergem împreună, duminică, să ducem ziarul la tipografie? Putem lua, apoi, o cameră la hotel, bem ceva, ne simțim bine și ne întoarcem cu trenul de seară. Atentă la ceea ce făcea, Luana nu realiză sensul cuvintelor. Îl puse să repete și bărbatul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
pornire greu de stăpânit de a-i săruta buzele și chipul drag. Li se împăienjeniră ochii dar nici unul nu știu cum să spună că încă se mai iubesc, că le este cumplit de dor și tot ce-și doresc e să plece, împreună, acasă. Bărbatul o invită la o pizza. Ca altă dată, zâmbi Luana. Ca altă dată, răspunse Ștefan. În timp ce așteptau să fie serviți, se priveau cu aviditate, lăsându-și ochii să se îmbete cu armonia trupului după care tânjeau de prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]