4,115 matches
-
distincția cu care mânuise o viață Întreagă cuțitul și furculița. În timp, lăcomia de animal Înlocuise strălucirea ochilor săi albaștri. Deschidea gura asemenea unui pește carnivor decis să nu rateze prada care venea oricum spre el fascinată parcă de sclipirea Înșelătoare a protezei care imita de minune argintul viu. Grija cu care și-o spăla În fiecare seară Înainte de culcare părea astfel răsplătită. Atâta doar că, din cauza bolii, orele sale de culcare erau tot mai greu de prevăzut. Simțindu-se privit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
duci la Armata Salvării sau la Balul Scepticilor Revoltați, Își zise Iolanda, tot mai aproape de ideea unei dezertări discrete, nedemnă de ea, dar izbăvitoare. Înota și ea ca toată lumea Într-un deșert moale de in În care tablourile erau promisiunea Înșelătoare a unor oaze de neatins. Căuta drumul cel mai scurt spre debaraua În care Își lăsase cizmele și ceea ce ea numea un military trench coat pentru a se face nevăzută Înainte ca Revelionul cu vânzare să se transforme În Revelion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
mea. CAPITOLUL DOUĂZECI „Începând de mâine, 6 februarie, 1947 următorii polițiști de la Divizia Centrală și Biroul Detectivi, transferați temporar la anchetarea cazului E. Short, se vor întoarce la îndatoririle lor obișnuite: Serg. T. Anders - rev. la Divizia Centrală, Fraude și Înșelători. Det. J. Arcola - rev. la Divizia Centrală, Spargeri. Serg. R. Cavanaugh - rev. la Divizia Centrală, Jafuri. Det. G. Ellison - rev. la Divizia Centrală, Detectivi. Det. A. Grimes - rev. la Divizia Centrală, Detectivi. Det. C. Ligget - rev. la Divizia Centrală, Minori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
R. Cavanaugh - rev. la Divizia Centrală, Jafuri. Det. G. Ellison - rev. la Divizia Centrală, Detectivi. Det. A. Grimes - rev. la Divizia Centrală, Detectivi. Det. C. Ligget - rev. la Divizia Centrală, Minori. Det. R. Navarette - rev. la Divizia Centrală, Jafuri și Înșelători. Serg. J. Pratt - rev. la Divizia Centrală, Omucideri (se prezintă la lt. Ruley pentru un nou caz). Det. J. Smith - rev. la Divizia Centrală, Omucideri (se prezintă la lt. Ruley pentru un nou caz). Det. W. Smith - rev. la Divizia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
îi luaseră viața și să-mi deschid venele cu el și așa am fi dormit amândoi în pământ. Aveam să trecem în eternitate, în lumea tăcută, tristă, cenușie a morților, mâncând țărână și uitându-ne cu ochi de țărână la înșelătoarea lume a oamenilor. Nu aveam decât acest gând. Eram singură și goală. Eram un mormânt care aștepta să fie umplut cu liniștea morții. Am mers până am ajuns la marea poartă a Salemului și acolo am căzut în genunchi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mersul romanului. Nu-i arătă nici o parte a manuscrisului, dar Îi relată destul din acțiune pentru ca să-i poată explica de ce are Îndoieli: Îi acorda oare prea multă importanță lui Madame Merle la Început? Aveau cititorii „să vadă“ cât de profund Înșelătoare era firea lui Gilbert Osmond? Îl ajută să Își recapete Încrederea prin trimiteri iscusite la reușitele obținute cu personaje și situații asemănătoare din lucrările de până atunci. Henry mai avea și alte cunoștințe feminine care se pretindeau a-i fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
entuziasm și o numește «o capodoperă a construcției dramatice»“. Până și Alice percepuse tendința sa de a se arăta prea Încrezător la cel mai mic semn de Încurajare și incapacitatea de a vedea scena, ca mediu de lucru, ca fiind Înșelătoare prin excelență. Ultimul pasaj continua: „M-am mirat să văd că H. nu pare să Înțeleagă că succesul acestei piese va depinde mult mai mult de actori decât Americanul“. Fragmentele acestea și altele asemănătoare păreau, acum, că le recitea, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
fericiți. Într-adevăr, un om se cunoaște după plăceri, căci doar ele au la baza valori morale adevărate. De ce să nu fim nobili, independenți de circumstanțe care nu contează, de ce să nu oferim plăcere sufletului nostru? Realitate e atât de înșelătoare. Din toate nu rămâne decât Dumnezeu. Spre El aspiram toți, aspirând spre paradisul nostru. Perfecțiunea trebuie să fie totul. Pericolul e cel al exagerării și al unui absolut al nostru, toți vom avea lumea noastră fără o punte de contact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
de te-o prinde... C-ai să zaci și tu de pedeapsa, cu care îl zgruminecă pe șeful de post, chiar acuși, de la distanță, madam Nicolici!... 111 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI 105 B, cu perimetrul de susținere deplasat înșelător față de cel al bisericii și ajuns cu schelăria lui actuală pe la etajul trei. - ...Uite aici erau Scaunele de carne, butucii pe care vrednicii tarabagii despicau și despicau, într-o veselie, toate dobitoacele care le picau în mână... Aici bufnea apa
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
retrăgîndu-se cu ele, pe cîte-o ulcerație de maidan, pentru a le despica și pentru a le suge măduva. Pentru a șterge de tot deja uitatele trasee ale pârâiașului Bucureștioara și pentru a-și fixa el, Ceaușescu, deasupra lor, clădirile lui înșelătoare, uriașe, obtuze, populații întregi de omuleți plângăreți fuseseră evacuate de prin propriile lor gospodării, forțat și cu noaptea în cap. 102 DANIEL BĂNULESCU intrase, pe șantier, între țesuturile țoalelor și să-și scuture de pudra de ciment, genele. Din portbagaj
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Ceac-pac. M-ai slăbit cu bunicuțele. Nu mă mai trombonești că uneia i-ai mărunțit lemnele. Iar alteia i-ai rotunjit pensia, ajutînd-o să ghicească viitorul unor oameni sărmani. 'Tu-ți paștele și grijania mă-tii de duh neobrăzat și înșelător!... Dar constructor devotat al societății socialiste multilateral dezvoltate ai rămas?!... Nu te-ai răsucit și nici constructor devotat nu mai ești?! Sau nu mai ești?! - Vai, păcatele mele. Mai sânt Tovarășe Secretar General! Cum să nu mai fiu?! Sânt până la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ce se sparse, ca o pocnitoare, de structura metalică îmbrăcată în pluș roșu a scenei, împestrițînd cu pete albăstrui mai mult de jumătate dintre membrii supleanți ai Comitetului Politic Executiv. - Unii dintre ei au și idei simpatice, rosti cu voce înșelătoare Conducătorul Partidului și al Statului, de data aceasta dând senzația că nu s-ar mai adresa activiștilor, ci unei persoane cu totul invizibile, ce, foarte bine, ar fi putut executa tumbe în jurul Secre- 402 DANIEL BĂNULESCU Casa de Cultură . Ziua
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-o pe mare, singur pentru prima dată într-un sfert de secol, îndreptându-mă spre porturi necunoscute. ȘASE El era leopardul care și-a schimbat petele, el era șarpele care și-a schimbat pielea. El era nisipurile mișcătoare și fluxul înșelător. Era schimbător ca cerul, ciclic precum anotimpurile, nenumit ca sticla. El era Cameleon, copilul lăsat de elfi în locul altuia, totul pentru toți și nimic pentru nimeni. Devenise una cu dușmanii săi și își mâncase prietenii. Era ei toți și nici unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lucru minunat, a spus Vultur-în-Zbor, simțindu-se ca o javră gargantuescă. Elfrida Gribb părăsi încăperea. — Dintr-o privire am și înțeles, spuse Irina. Are o influență proastă asupra sărmanei și nevinovatei de Elfrida. Uită-te numai la el. — Aparențele sunt înșelătoare. Aleksandr Cerkasov evită un răspuns direct. — Sunt sigură că între ei doi e ceva, zise Irina. După părerea mea, ar trebui să vorbești cu Ignatius. — De ce? — Păi, ca să-l avertizezi, bineînțeles. Să-l previi asupra oaspetelui său. — Nu cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tu de asta, Guy. Ochii se rotesc În altă direcție. Era cât pe-aci. 19.23: Mă târăsc până acasă, unde o găsesc pe dădacă cu fundu-n sus. Supărările dădacelor pot să apară din senin și sunt cu atât mai Înșelătoare. Îmi dau seama că de data asta e grav pentru că Paula s-a apucat de făcut curat În bucătărie. Nu-mi doresc decât să mă prăbușesc pe canapea cu un pahar de vin În mână și să Încerc să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
timpul la drumuri secundare, drumuri de acces și făcut cale Întoarsă, pe când ei o iau pur și simplu pe banda de viteză. Singurele lor abateri constau În ocazionale propuneri strălucite de scurtături care majoritatea se dovedesc mai lungi și mai Înșelătoare decât ruta originală. Oare de aceea sunt bărbații capabili să trăiască clipa mai bine decât noi? Istoria e plină de exemple de bărbați care au trăit clipa, În timp ce femeile făceau planuri pentru de marți În două săptămâni. Atât de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Puterea de viață! Și mai credeți în bine, în basme de copii? O, ridicați în suflet gigantici vijelii Și sfărâmați c-o mândră strigare triumfală {EminescuOpIV 63} Ordinea cea nedreaptă, șireată, infernală, Ce proștii și șireții, unii-nșelați, iar alții Înșelători susțin că de Dumnezeu e pusă În lume. O Satan! geniu al desperării! Acum pricep eu gîndu-ți, căci svîrcolirea mării Trăiește-acum în mine. Pricep gândiri rebele Când ai smuncit infernul ca să-l arunci în stele, Desrădăcinași marea ca s-o
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
tristă, slabă, văduvită. Cu aripele-ostenite ziua, noaptea stai pe ouă; Mori de sete și de foame, nici un sâmbure de rouă, Nici priviri de-amor n-aruncă la sărmana eremită. Ci mai bine nu mai intre în gândirea ta virgină Visele înșelătoare de iubire și plăcere - Vin să-nveți înțelepciunea, a naturi-adînci mistere Și a stelelor mari drumuri, ce viitorul îl lumină. Cum vorbeau înțelepțește ce s-audă și să vadă? După gard străin cucoșul se preîmblă-ncet turcește. Puicei-i trece-ndată pofta
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
soților Hollinger, cu rochia ei de mireasă și sinistrele ei domnișoare de onoare. Mi-am făcut un cadru cu degetele În fața ochilor, Încercînd să mă plasez exact În locul În care stătuse femeia cu camera. Dar În camera asta perspectivele erau Înșelătoare. Poziționarea ferestrelor, a balconului și a ușii cu oglindă era inversată, ceea ce m-a făcut să presupun că la filmarea violului se folosise o a doua oglindă, care inversase decorul, Într-o Încercare de a-i masca pe participanți. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ciulini cu flori vineții, aproape trecute. Gâze de lăstăriș și cărări înecate în tăcerea plină a locului, ca în ochiuri adânci de apă. Nu știa prea bine ce face și încotro se îndrepta. Era chiar în mijlocul unui rai vegetal și înșelător sau doar indiferent și tenace. Calul i se neliniști și începu să tresalte. Se cabră odată cu el, dar nu era ceea ce așteptase. O porni sforăind în galop, până când se- nălță și îl aruncă dintr-un salt, făcându-l să se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Chirița o înfiora toată, umplîndu-i fustele. - A, coană Marghioalo! Din casă se auzea un bufnet și o vorbă: "s-acasă!"; se bucura bătrâna. Îi auzea motanii căzând de pe scrinuri, miorlăind să iasă afară, că-i podidise și pe ei arșița înșelătoare a primei călduri. - O, că vin! făcea muierea din casă. În salcâmii lustruiți de crivăț se posomora cerul cât era el de albastru, numai cu niște floace albe călătoare, ca spuma mării. Pe poteci, dinspre groapă, sosea-sosea și baba Mița
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
teatre, muzee, tânărul Proust oferă privirii celorlalți imaginea unui rafinat, din stirpea lui Montesquiou (nelipsite mănuși gri deschis, cravate În cele mai imprevizibile culori, e drept, toate stinse, baston de bambus, o orhidee la butonieră, un aer solemn-rigid), dar și Înșelătoarea apariție a unui diletant Însetat de glorie. O spune cu cinism Jean Lorrain, el Însuși dandy „de o inteligență feroce, prinț al pederastiei și al măgăriei fără antidot”2. Pentru el, Marcel Proust e „unul dintre acei tinerei din lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
e un spectacol. Să nu uităm, de altfel, că specularitatea și spectacularul au mult mai multe În comun decât o simplă etimologie. A trăi și a muri În fața oglinzii, agățat, „prins” definitiv și total În capcana suprafeței reflectante, În apa Înșelătoare a unei imagini fără densitate, Îndrăgostit de acea aparență, simulacru al realului - iată marele proiect al dandysmului. Îl formulează memorabil Baudelaire, lapidar, fără Înfiorare: „A trăi și a dormi În fața unei oglinzi”. Narcis modern, Îndrăgostit de propria-i imagine, dandy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și plasează Întreaga scenă a dialogului celor trei ipostaze masculine la Începutul veacului al XIX-lea (cu toată preistoria lor). Dandy-ul, snobul și arivistul sunt priviți unul În oglinda celuilalt, prin permutări succesive. Astfel se degajă asemănările (cât de Înșelătoare!), dar mai ales deosebirile. Ce anume Îi apropie și Îi desparte, dincolo de cadrul istoric comun În care apar și evoluează? Nevoia de public și de prestigiu, crede Jean d’Ormesson, pe urmele lui Barbey d’Aurevilly. Toți au trebuință de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Comparate... —Trebuie să termin cu chestia asta, zisei eu cu glas tare, scuturând din cap pentru a-mi limpezi mintea înainte ca subconștientul meu să mă bage cu adevărat în bucluc. Momentele exact de dinainte de trezire sunt întotdeauna cele mai înșelătoare. —Au! Futu-i! M-am luat cu amândouă mâinile de cap, ca să fac să tacă grămada de fiare care zdrăngănea înăuntru. Poftim! zise Hawkins întinzându-mi două pastile de solfadeină 1 și un pahar cu apă. —Laudă ție, zeiță Solfadeină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]