384,087 matches
-
În general teoria este mai simplă decât practica iar verificarea uneia prin cealaltă este dificilă În oricare sens. Iată, de pildă, următoarea amintire a lui Ioan Slavici, care Încurcă lucrurile de toată frumusețea: „În primăvara anului 1883, Însă, el a Început să se Îndărătnicească și nu mai eram nici eu tot cel de mai nainte.(...) Obiceiul lui era că citea cu glas tare ceea ce Îi plăcea, mai ales poeziile, și făcea multă gălăgie cînd scria, se plimba, declama, bătea cu pumnul
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
harță cu lumea la care se adresa. Îi băteam În perete; el stingea lumînarea și se liniștea, dar era de rea credință și nu se culca. Peste cîtva timp, cînd credea c-am adormit, aprindea din nou lampa și iar Începea să bodogănească. Mă sculam atunci, mă duceam la el și-l rugam să mă lase să dorm. (...) acesta a fost pentru mine primul semn al bolii de nervi ce-l cuprinsese.” Am citat din Ioan Slavici: ”Amintiri”, Ed. Cultura Națională
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
cu greu va mai putea fi biruită. Dacă respingem momeala chiar din clipa în care apare, am biruit. Momentul decisiv e acela în care ia atitudine cugetarea noastră. Pentru a scăpa, trebuie alungat gândul din prima clipă, pentru a nu începe să medităm asupra lui, să ne îndulcim cu perspectivele păcatului și să se producă însoțirea, adică să nu lăsăm gândurile să ni se amestece cu ale ispititorilor vicleni. După aceasta, urmează însoțirea, adică dialogul sau convorbirea cu gândul, meditarea asupra
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
diavolul căci riscăm să pierdem la dialectică, acesta fiind deosebit de iscusit în viclenii. După aceea urmează lupta în care mintea biruie sau e biruită și e pricină de cunună sau osândă când ajunge la faptă. Dacă medităm asupra ei și începem să ne îndulcim cu perspectivele păcatului, s-a produs însoțirea gândurilor noastre cu cele ale diavolilor vicleni, „ne-am lipit de gândul rău, ni l-am însușit, nu mai stă în noi străin. Prin aceasta am intrat în zona păcatului
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
robia, apoi urmând patima, care duce la deprindere prin obișnuința cu ea, făcând să se pornească la faptă de la sine<footnote Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, în Filocalia..., vol.V, Edit. Humanitas, 2001, pp. 175-176. footnote>. Isihie Sinaitul enumeră patru trepte, începând de la un gând neînfrânat și până la fapta păcătoasă: atacul, însoțirea, consimțirea, fapta sensibilă. Sfântul Ioan Damaschin numără șapte trepte: atacul, însoțirea, patima, lupta, robirea, consimțirea, făptuirea. Marcu Ascetul, referindu-se și el la meșteșugul demonilor de a se insinua în
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
Daniel Kientzy îi era binecunoscut lui Ștefan Niculescu, devenind între timp o carte de referință pentru orice compozitor care abordează saxofonul. În consecință, sunetele multiple își găsesc locul în cadrul Axionului, integrându-se în context din punct de vedere timbral. Instrumentul începe să se evidențieze din ce în ce mai mult pe măsură ce tipul saxofonului utilizat se îndreaptă spre registrul acut. Așadar, saxofonul alto îl înlocuiește pe cel tenor (măs. 65-122). Fiecare intervenție a sa poartă indicația poco in rilievo<footnote În traducere: puțin în relief. footnote
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
răni cauzate de iubire. Mă făcea să mă simt mai vie? Nu fusesem educată să am Încredere În fizicul meu, nu mă vedeam frumoasă și nici nu credeam că voi fi vreodată În pericol din cauza unui bărbat. Dar, trupul meu Începea să se transforme și mi se părea că am sânii prea mari pentru vârsta mea, talia prea Îngustă și părul prea lung și fără formă. Nu aveam vreo coafură În tendințele acceptate de stiliștii care apăruseră la televizor, cu show
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
În clasamentul bărbaților fatali din oraș. Cuta aceea doar alunga orice femeie care și-ar fi dorit să fie cunoscută drept prietena sau iubita oficială a lui Doru. Din vocabularul vieții lui, aceste cuvinte lipseau cu desăvârșire. După majorat, a Început să joace baschet pentru o echipă de seria Întâi din orașul vecin, iar după contractul care Îi expira la 21 ani, avea locul asigurat la o echipă importantă din capitală. Făcea aproape zilnic naveta Între cele trei orașe (În capitală
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
să-i explodeze. “Ascultă, macho, poate nu ai Înțeles. Eu sunt Mona și dacă vreau să-ți rup chiloții aici, pe ring, o voi face chiar acum”, Îi spuse aceasta Înfuriată, azvârlindu-și superbul păr negru, după umeri. Doru a Început să râdă cu poftă atunci, l-a Îmbrâncit pe Ionică prietenește În fața ei și a spus destul de tare, Încât să audă toți cei prezenți: “Ionică, ea este Mona și vrea neapărat să rupă chiloți. Ajut-o, te rog”. Apoi i-
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
atentie unei roșcate care i se și agățase de gât, dansând lasciv pe trupul lui bine făcut. Mona a fost scoasă zbierând din discotecă și BMW-ul ei negru a demarat În trombă, spre casă. A doua zi, Mona a Început asediul: “Cine se crede puștiul ăsta idiot? Ți-l aranjez eu. Cine este? Ce hram poartă? Îl omor..., Îl nenorocesc...”, zbiera ea În fața prietenelor sale, Înfuriată peste măsură și trimițând săgeți cu ochii ei mari și frumoși. Admiratorii Monei au
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
și concepută pe baza unor poeme având forme și structuri diverse. Între piesele vocale sunt intercalate piese instrumentale, ce pot avea structuri metro-ritmice libere sau măsurate. Aceste piese instrumentale acordau cântăreților momente de pauză, în care se puteau odihni. Nouba începe întotdeauna cu o introducere instrumentală, cu rol de preludiu : se prezintă modul în care se va desfășura suita, publicul familiarizându-se astfel cu atmosfera și cu caracterul piesei. Urmează apoi o succesiune de mai multe piese vocale și instrumentale, a
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
notație proprie adecvată. Această optică avea să se schimbe în cursul sec. XX, după introducerea notației muzicale de tip occidental. Muzicologii orientali aveau acum la dispoziție toate metodele și principiile analizei muzicale dezvoltate în spațiul muzical european, pe care au început să le aplice repertoriului araboandaluz deja transcris. Analiza pornită de la partea muzicală a unei suite nouba include apartenența la un anume mod comun, repertorierea și ierarhizarea diferitelor melodii, ierarhizarea și relevarea formulelor ritmice - precum și a transformării acestora în cadrul aceleiași piese
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
necesitatea firească de repaos a cântăreților, solicitați de dimensiunile din ce în ce mai extinse ale textelor poetice. A fost de asemenea luat în considerație echilibrul ce trebuia păstrat între părțile vocale și cele instrumentale, dintr-o nevoie firească de armonie. Interludiile instrumentale au început să fie repetate succesiv, ajungându-se să se execute mai multe piese instrumentale una după alta. Muzica instrumentală își pierde treptat rolul de simplu interludiu, căpătând un statut independent și echilibrat în cadrul noubei. Actualmente, în Maroc există suite nouba în
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
variabil de coarde, luth-ul oriental a fost dintodeauna instrumentul acompaniator al muzicii savante. Adaptat stilului de muzică arabo andaluză, luth-ul devine instrumentul favorit al tuturor muzicienilor celebri din epocă, fiind extrem de prizat de către clasele sociale nobiliare. Luth-ul începe să devină subiect literar, fiind citat în numeroase poeme ce figurează în repertoriul suitelor de tip nouba. Se menționează existența lui ca unic instrument de acompaniament sau în prezența rebabului și a tar ului - grupul de bază al noubei, ce
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
este extrem de asemănător cu cel al lăutei - sau cobzei - românești, cu care de altfel se și înrudește îndeaproape. Coardele sunt acționate prin ciupire cu ajutorul unei pene. Luth-ul oriental avea la origine patru coarde, cea de a cincea fiind adăugată începând cu sec. X. Ulterior, coardele au fost dublate, pentru o rezonanță amplificată. În lumea muzicală arabă contemporană sunt utilizate mai multe tipuri de luth. Cel mai răspândit este luth-ul de tip egiptean, cu cinci sau șase coarde duble. În
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
prezenta un gen muzical puțin cunoscut în cultura românească. Arta muzicală arabo-andaluză reprezintă creația unei civilizații de sorginte orientală, dar care a luat naștere și s-a dezvoltat într-o primă etapă pe continentul European. Interferențele sale cu cultura europeană începând din perioada renascentistă sunt recunoscute și studiate intens pe cele două maluri ale Mării Mediterane. Tematica muzicii arabo-andaluze reprezintă un subiect de studiu extrem de actual nu numai din punct de vedere muzicologic, dar și din punct de vedere social sau
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
că nu mai e un joc nici jocul! Ci o muzică și o poezie chiar! O hrană pentru simțire și minte! Un motor pentru răscolirile vieții! Și iată de ce am conștiința că n-am greșit cînd am afirmat chiar de la început că opera Maestrului Gh. Popescu-Județ este o creație. Se ridică modestul instrument distractiv și recreativ cum altora le pare încă jocul, la înaltul nivel științific, artistic și filozofic al poeziei și muzicii. E o revelație la care poate nimeni nu
Muzicieni români în texte şi documente (XIX). Fondul Dimitrie Cuclin. In: Revista MUZICA by Viorel COSMA () [Corola-journal/Science/244_a_486]
-
of Nyssa and Maximos the Confessor”, în Theandros. An online Journal of Orthodox Christian Theology and Philosophy, Volume 1, Number 3, Spring 2004, articol disponibil la adresa web http://www.theandros.com/restoration.html, accesat la 6 Mai 2011. footnote>. Răul începe cu îndepărtarea de participarea la divin, în voință izolată, particularitate și egoism. Nu există o limită în ființa divină (care, literal, este lipsită de granițe), ci ea oferă continuu și este plină de iubire. Aceasta permite o comuniune a înălțării
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
În îndeplinirea acestui destin al μετουσία Θεοῦ, umanitatea în general și persoanele individuale sunt chemate a deveni preoți ai cosmosului, conferind binecuvântare sfântă întregii țesături a existenței create a lui Dumnezeu. Pentru Sfântul Grigorie, dinamismul methousiei transformă progresiv persoana, chiar începând cu viața aceasta, dar în special în viața din Împărăția cerurilor. În viața aceasta, μετουσία sporește progresiv capacitatea ființelor umane de a urma Infinitul, adâncindu-le prin aceasta dorința de acest Infinit. Din acest motiv a fost adusă la existență
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Sodomei și Gomorei, naratorul introduce personajele, obligându-le să supraviețuiască În acest univers Înfricoșător, avid după bani, Într-o industrie ce distruge suflete, le sfâșie, Îngrozește, Îngheață, sfarmă, consumă. Într-un alt plan, se construiește dimensiunea atemporală a Întâmplărilor. Cartea Începe cu doi bătrânei ce se Îndreaptă Înspre un sat uitat de lume. Amândoi cu câte o bărbuță albă ca neaua, unul cu un ghiozdan Nike În spate, cu ochi albastri și mai mic de statură, iar celălălat mai Înalt și
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
Aproape de sfârșitul lecturii apare o scenă În care unul dintre bătrânei, numit „Moș Petre”, stă la masă cu prietenul cel mai bun al lui Marius și deodată apare Dl. Dunkelman. Cei doi bătrânei se Înțeapă reciproc pentru ca mai apoi să Înceapă un joc de poker, ce se transformă În tarot, ca, Într-un final, cărțile să se metamorfozeze În fotografiile unor oameni, iar acestea tot curg În valuri, până când, furios, Dl. Dunkelman Îl apucă de gât pe Paul, prietenul din copilărie
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
pompată În cantități din ce În ce mai mari, pupilele se dilată, inima zvâcnește, mintea amețește, aleargă, zboară, se zbate din ce În ce mai tare, până când, deodată, peisajul se schimbă și ne trezim În fața unei prăpăstii fără sfârșit, a unui abis. Apoi, filmul se rupe. Dar altundeva Începe un altul, pentru ca și acesta să se termine și tot așa, la nesfârșit. La fel, cartea lui Radu Pavel Gheo apare ca o incursiune Încâlcită, Încolăcită, incitantă și amețitoare În viețile unor tineri al căror curs a fost definitiv schimbat
ALECART, nr. 11 by Marta Enache () [Corola-journal/Science/91729_a_92871]
-
aproape cel mai semnificativ indiciu despre calitatea volumului. Din acest punct de vedere, romanul De vei lua aminte la greșeli al lui Andrea Bajani se configurează lin și dă cititorului posibilitatea de a se situa ușor și confortabil Încă de la Început În interiorul universului narativ. Atât acțiunea, cât și finalitatea ei sunt ușor de Întrevăzut Încă din primele pagini care conturează angoasa primară a personajului principal. De altfel, aici stă toată miza volumului, această ușurătate fiind atât potențialul punct de criză, cât
ALECART, nr. 11 by Mădălina Tvardochlib () [Corola-journal/Science/91729_a_92880]
-
casa părinților se Întinde fosta casă a bunicilor, părăginită, precum și drumul către aceasta - spații ale unei anumițe libertăți interioare, În care se consumă și prima experiență a iubirii cu tânăra „paki”, străina care stârnește dezgustul tuturor celorlalți. Drama tânărului Danny Începe odată cu moartea bunicii Agnes, eveniment care Îl determină să Încerce să păstreze intact universul (deja) fisurat al lumii lui. Nevoia de echilibru se manifestă În hotărârea de a recupera viața de dinainte, căutându-și ocupații În vechea curte și luând
ALECART, nr. 11 by Andreea Dragu () [Corola-journal/Science/91729_a_92878]
-
șapte cercuri concentrice ale Întâlnirii cu moartea, permanent prigoniți, armenii Cărții șoaptelor duc cu ei povara unui secol În care „ispășirea nu Înseamnă și izbăvire”, un secol al ororii, al crimelor și al absurdului. Pentru naratorul Cărții șoaptelor, memoria celorlalți Începe prin fixarea spațiului matrice al configurării sinelui și prin evocarea atmosferei propriei copilării. Memoria afectivă păstrează și Întregește figurile dragi ale celor doi bunici, bătrânul Setrak Melichian, tatăl mamei, „filosoful sângelui” și Garabet Vosganian. Ea aduce apoi din adâncuri chipurile
ALECART, nr. 11 by Nicoleta Munteanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92864]