4,538 matches
-
diferiți. Cei care au avut parte de la început de profesori buni la matematică știau foarte bine matematică, restul nu au putut recupera niciodată noțiunile din primii ani și nu au putut apoi înțelege restul. Va mai interveni desigur și talentul, înclinația pentru matematică, pe care unii îl au iar alții nu. Destul că, în fața examenului de bacalaureat, cei care nu erau buni la matematică au cam intrat în panică. Și din aceștia erau destui. Unul dintre ei, eram chiar eu. Dar
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
Înzestrat cu voce deosebită, mai întâi de sopran și apoi de tenor-prim, s-a dovedit a avea și alte calități muzicale. Încă de la începutul Seminarului, pr. Carmil Tocănel, profesorul de muzică, compozitor, dirijor și organist de excepție îi descoperă aceste înclinații native și se ocupă de el în mod deosebit dându-i noțiuni de canto și de a cânta la armoniu, cunoștințe pe care și le-a însușit cu mare ușurință; devine, astfel, în scurt timp, solistul corului și organistul seminarului
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
sentiment de nerăbdare, gândește-te la Maria sub crucea Fiului său. Iaculatorie: În orice întristare, tulburare și necaz, vino în ajutorul meu, preafericită Fecioară Maria. Rugăciune: O, preasfântă Maică a lui Dumnezeu, ajută-mă să-mi rânduiesc mintea și inima, înclinațiile și faptele, precum și întreaga mea conduită, în așa fel încât, atunci când va veni ceasul de a părăsi această lume, dumnezeiescul tău Fiu să mă găsească pregătit și să pot exclama: “Iată, mirele vine, mă duc să-l întâmpin” Amin... Bucură
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
partidului“, Amfiteatru, aprilie 1989) ANGHEL Ion, prof. univ. dr. „Procesul făuririi omului nou este conceput și se realizează la nivelul întregii națiuni române. Desigur, nu e vorba de uniformizarea omului. Pentru că oamenii sunt diferiți - prin trăsături fizice, prin preocupări, prin înclinații profesionale, prin stări sentimentale. A făuri însă, la nivelul întregii națiuni, omul nou înseamnă, mai întâi, așa cum reiese cu limpezime din documentele partidului nostru, să se asigure o bază obiectivă pentru revoluționarea conștiințelor tuturor oamenilor, pentru modificări fundamentale în gândirea
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
bună seamă, ceea ce suntem. Dar în drumul lung și greu către perfecțiunea morală spre care, după vagi și nesigure impulziuni la început, mai aspirăm încă, ei au avut rolul și contribuția lor, cum le-au avut desigur unele dispoziții și înclinații din sufletul nostru, cum (o repet) le-a avut mai ales mediul în care am trăit și ne-am dezvoltat, adică Iașul. Internatul Când am aflat că persoana pe care trebuia s-o vizitez în după-amiaza aceea rece și umedă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Unirii, urmată de precipitata decadență a acestui mare oraș, înainte ca misiunea lui istorică și națională să se fi putut împlini. Dorința mea de a schița fizionomia tineretului acum 40 de ani, de a releva, cum am spus, preocupările, gusturile, înclinațiile, preferințele, ambițiile lui, se leagă încă și de interesul pe care-l urmăresc, de a face o comparațiune între trecut și prezent, între tineretul de altădată și cel de acum, de a fixa linia pe care generațiile au urmat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Consider că specializarea prematură din secundar nu numai că nu fasonează îndeajuns mintea copilului și n-o pregătește pentru activitatea viitoare, dar nici nu îngăduie celor care au misiunea de a-i pregăti viitorul să distingă și să verifice aptitudinile, înclinațiile, dispozițiile naturale, care în multe cazuri nu se afirmă decât târziu. Câte vocațiuni înăbușite, câte cariere și situații ratate, din această cauză! În special lipsa de contact cu vechea cultură greco-latină, în secțiunile destinate realului și modernului, trebuie socotită printre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
țară în tot binele cu bișug și plină de toată averea, cu mare fericire..." N-au trebuit decât două decenii de liniște, și încă de o liniște relativă pentru ca prințul acesta iubitor de frumos și de cultură și cu mare înclinație pentru fast și pompă în același timp (ceea ce a determinat pe cronicar să spuie că domnia lui "semăna mai mult a împărăție...") n-au trebuit decât două decenii, pentru ca el să schimbe cu desăvârșire fața acestui oraș, și în bună
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
de altfel convingerea că generoasele vinuri ale Iașului au și ele partea lor în formațiunea sufletului acestui oraș. Că adică, dacă locuitorii fostei capi-tale a Moldovei au dovedit în trecut unele calități frumoase și rare, de pildă vioiciunea de spirit, înclinațiile artistice, oarecare distincțiune sufletească, oarecare elan în toate, e că s-au putut bucura de acest dar al lui Dumnezeu, pe care nu știu ce francez l-a numit "du soleil en bouteilles" (comparație care se potrivește de minune untdelemnului de Cotnari
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a unei tare de origină obscură (căci sunt convins că un om "normal", psihic și moralmente normal, adică bine echilibrat în toate, moderat, decent, prudent, nu poate fi sau deveni un bun ziarist). E adevărat că, în ce mă privește, înclinația aceasta precoce n-a însemnat mare lucru. Agitată și discontinuă, cariera mea de ziarist nu contează. Mai ales că, oricât loc a ocupat în viața mea interioară, ea n-a format în cea publică, aproape niciodată, câmpul principal al activității
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
transmită dușmănia lor, organică, ireductibilă, din generație în generație. Am întâlnit undeva (cred că în Le Dantec, în "L'atéisme") opiniunea aceasta că, în regulă generală, omul nu devine ateu sau religios, ci că se naște așa; mai precis, că înclinația spre misticizmul religios al unora ca și spiritul pozitiv și dispus spre critică al altora sunt lucruri pe care mediul și educația nu fac decât să le dezvolte când e cazul sau dimpotrivă să le întârzie în dezvoltarea lor normală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pe de altă parte, nu e nici un simplu capriciu, o fantezie oarecare. Legăturile mele cu presa (care, chiar dacă n-au fost întotdeauna deopotrivă de strânse, n-au încetat însă cu totul niciodată) au fost, în mod constant, susținute de acea înclinație adâncă, de acea pasiune generoasă, care sunt semnele sigure ale vocațiunei. Căci pot foarte bine afirma, astăzi când spiritul meu, când ochii mei au căpătat acea claritate și acea siguranță pe care nu le aduce de cât vrâsta (și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
filme bune și mi le punea la video. Eu îmi făcusem cultura cinematografică la Cinemateca Eforie, cu Fellini, Antonioni, Visconti, Bergman, Tarkovski, Mi hal kov, Vajda etc. Cristi mă introducea însă întro altă dimensiune a filmului - și o făcea cu înclinații pedagogice, altoite cu o doză bună de frondă. Tarkovski era bulshit și influențase în mod nefast întreaga școală românească de film. Cristi propunea, în schimb, minimalismul lui Cassavetes, cu refuzul oricărei simbolistici sau al cadrelor căutate. Înainte nici nu auzisem
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
voi lua totul de la capăt la pasul următor. Alt zeu În locul meu s-ar opri, firește, și ar surîde. Și cu aceasta și-ar construi piramida, cu toate că un zeu nu are nevoie de așa ceva. Eu sînt Însă un zeu cu Înclinații omenești pentru că știu totul despre cei care fug de memoria lor. Nu mă pot ascunde Într-un surîs. Mă ascund În fuga mea continuă. Oroarea de ceea ce moare mă urmărește ca o fiară, gata să mă sfîșie dacă aș renunța
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
dimineață, în ajunul sărbătorii Stăpânei noastre a zăpezii, pe când Părintele se afla în grădină, aproape de casa sau apartamentul zis al Ducelui, am început să-i dau seamă de unele dintre trăirile mele sufletești. Printre altele, i-am vorbit și de înclinația mea spre mândrie. Ca leac, Părintele m-a sfătuit să mă înfățișez cu tot ceea ce sunt înaintea lui Dumnezeu, dându-mi silința să-I ofer tot ceea ce e mai bun în mine, recunoscând că tot binele este un dar al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
îi ceruseră ceva în repetate rânduri, dar că el nu se hotărâse încă în acea privință. Însă, după discuția pe care a avut-o cu mine și după ce s-a recules în camera sa, a simțit o mare evlavie și înclinație spre aceasta, încât s-a hotărât să le împlinească dorința. Vorbea ca și cum Dumnezeu l-ar fi luminat că trebuia să facă asta. Și era vorba de istorisirea a ceea ce se întâmplase în sufletul său până în acel moment. A hotărât ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
februarieț - Înainte de liturghie, evlavie din belșug și lacrimi, și de-a lungul întregii zile o căldură și o evlavie deosebită și mereu mai hotărât și mai înclinat spre a nu avea nimic. În timpul liturghiei, am avut, pare-mi-se, o înclinație puternică și cu multă evlavie, precum și o mișcare lăuntrică de a mă ruga Tatălui, părându-mi-se că cei doi mijlocitori 2 s-au rugat și, după anumite semne, că i-am văzut. A LUI ISUS3 † 7. Vineri ș8 februarieț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Ce meritai, sau de unde aceasta etc.”. A PREASFINTEI TREIMI 21. Vineri ș22 februarieț - De-a lungul întregii rugăciuni obișnuite am fost însoțit de har călduros și, în parte, luminos și de multă evlavie, cu toate că uneori simțeam, în ceea ce mă privește, înclinația de a ieși din mine, fără ca însoțirea harului să contenească. Apoi, la pregătirea altarului, șam simțitț anumite înclinații de a lăcrima, repetând adesea: „Nu sunt vrednic să invoc numele Preasfintei Treimi”; acest gând și această repetiție mă purta spre o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
obișnuite am fost însoțit de har călduros și, în parte, luminos și de multă evlavie, cu toate că uneori simțeam, în ceea ce mă privește, înclinația de a ieși din mine, fără ca însoțirea harului să contenească. Apoi, la pregătirea altarului, șam simțitț anumite înclinații de a lăcrima, repetând adesea: „Nu sunt vrednic să invoc numele Preasfintei Treimi”; acest gând și această repetiție mă purta spre o mai mare evlavie lăuntrică: luându-mi veșmintele, cu astfel de gânduri, șam simțitț o mai mare deschidere a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
minte, în timp ce Isus mi se oferă: „Doresc să merg înainte”, și cu aceasta să încep mărturisirea, confiteor Deo4, cum spunea Isus în evanghelia zilei, confiteor tibi5 etc. Atunci, și mai departe, începând mărturisirea cu o reînnoită evlavie și nu fără înclinația de a lăcrima, și continuând liturghia cu multă evlavie, căldură și lacrimi și pierzându-mi câteodată graiul, iar în rugăciunile către Tatăl, mi se părea că Isus le înfățișa sau însoțea ceea ce rosteam eu, înaintea Tatălui, cu o simțire sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
liturghie, vedere a patriei cerești sau a Stăpânului ei, sub forma înțelegerii celor trei Persoane, în Tatăl fiind cea de-a doua și cea de-a treia. În timpul liturghiei, din când în când, mare evlavie fără vreo pricepere sau vreo înclinație spre lacrimi. O dată terminată liturghia, o vedere tot a patriei sau a Stăpânului ei în chip nedeslușit, dar limpede, așa cum mi se întâmpla și alteori, când mai mult, când mai puțin, și toată ziua, deosebită evlavie. A SĂRBĂTORII 29. Sâmbătă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
și alteori, când mai mult, când mai puțin, și toată ziua, deosebită evlavie. A SĂRBĂTORII 29. Sâmbătă ș1 martieț - La rugăciunea obișnuită, însoțit de multe haruri și evlavie în timpul acesteia, iar la liturghie, multă liniște și evlavie și cu unele înclinații spre a lăcrima, până la prânz având o mare mulțumire sufletească, iar după aceea, ad utranque partem 1. A ZILEI 30. Duminică ș2 martieț - În timpul rugăciunii obișnuite, însoțit șfiindț de multe haruri și evlavie, amestecate cu o anumită limpezime și căldură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
sughițuri și revărsare de lacrimi, toate sfârșind în iubirea pentru Preasfânta Treime, încât mi se părea că nu doresc să mă ridic, simțind atâta iubire și suavitate spirituală. Apoi, de mai multe ori, la foc, iubire lăuntrică în Ea și înclinații spre a lăcrima, și apoi în casa lui Burgos 2 și pe străzi, până la ora douăzeci și una3, amintindu-mi de Preasfânta Treime, iubire puternică, înclinație spre a lăcrima, și toate acestea vizite sfârșeau la numele și la ființa Preasfintei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
suavitate spirituală. Apoi, de mai multe ori, la foc, iubire lăuntrică în Ea și înclinații spre a lăcrima, și apoi în casa lui Burgos 2 și pe străzi, până la ora douăzeci și una3, amintindu-mi de Preasfânta Treime, iubire puternică, înclinație spre a lăcrima, și toate acestea vizite sfârșeau la numele și la ființa Preasfintei Treimi, fără a simți limpede sau a vedea Persoane deslușit, așa cum se întâmpla alteori. Toate acestea mă întăreau, fără a mai avea dorința de a mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
în capelă. Apoi, îmbrăcând veșmintele, noi mișcări spre a lăcrima și a mă face una cu voința divină, ca să mă călăuzească, să mă poarte etc. Ego sum puer etc.5. Am început liturghia cu multă evlavie și respect lăuntric și înclinație spre a lăcrima, iar când am rostit cuvintele: Beata sit Sancta Trinitas 1 - și pentru tot restul liturghiei - o simțire nouă, o evlavie nouă și mai mare și care îmi stârnea lacrimi, fără a-mi ridica mintea până la Persoanele dumnezeiești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]