4,849 matches
-
uita că am tăcut! Trebuie să tăcem! Mereu să tăcem! Altfel... ― Domnule căpitan, cred că vă înșelați, cred că... zise Bologa aspru, aproape cu ură. Și nu știu ce vă face să-mi atribuiți... Klapka zâmbi cu atâta bunătate, că Apostol se încurcă de tot și se opri în mijlocul frazei. ― De ieri, de la primul schimb de priviri, am înțeles că vezi în mine un dușman, reluă căpitanul. Nici nu mi-ar fi păsat de dușmănia ta, dacă pe urmă, când se zvârcolea fratele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
o... o... o... Pereții de bârne ai adăpostului închegară sforțările lui de a găsi cuvântul într-un vuiet prelung, încît Klapka îl apucă de braț, vrând să-l facă să vorbească mai încet. Și Apostol, ca și cum ar fi înțeles, se încurcă, plecă fruntea și sfârși murmurînd: ― O... o crimă... ― Așa-i, dar ce putem noi face? zise căpitanul înăbușit, cu ochii spre intrare. Eu pricep și împărtășesc zdruncinarea ta, totuși voi aveți și mângâierea că barem există și în tabăra cealaltă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cu ungurii, care au pornit să te dezrobească? ― Stai, stai... nu-i așa, prietene! bâlbâi locotenentul roșind. Mai întîi patria... ― Nu ocoli întrebarea, stărui Bologa, triumfător. Răspunde cinstit! În asemenea cazuri nu pot fi două răspunsuri! Varga tăcu. Întrebarea îl încurca, și mai ales curajul lui Bologa. În sfârșit, zise șovăitor: ― Există o lege pentru toți și o singură datorie, care ne leagă prin jurământ. Când începe cineva să le judece prin prisma egoismului sentimental, atunci... ― Lege, datorie, jurământ sunt valabile
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
mai obositor ca la o baterie, dar chiar atunci își aduse aminte de preotul român din coridor și îndată îi răsări în inimă dorința de a-l cunoaște. Nu-l mai interesa nici generalul, nici frontul. Se sculă, bolborosi cuvinte încurcate de mulțumire, strânse o mână grasă și moale, se închină și ieși cu figura luminată... Trecu grabnic în vagonul soldaților, se înghesui printre țăranii de pe coridor. Preotul era tot unde-i lăsase. II văzu de departe și fruntea i se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nerăbdătoare, apoi cu un neînțeles sentiment de duioșie. A fost totdeauna timid cu femeile, neîncrezător și neîndemînatic. Mai ales îi era rușine pentru că niciodată nu știa ce să vorbească cu ele. Chiar Marta, și chiar după ce s-au logodit, îl încurca de multe ori, de se roșea ca o fecioară. De-abia uniforma și războiul l-au dezmorțit și i-au șters sfiala. De-a treia zi, când s-a îmbrăcat militărește, a cucerit o casieriță sentimentală jurîndu-i credință veșnică și
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
la noi biserica e românească și popa în românește face slujba totdeauna, numai predica o spune pe ungurește, ca să pricepem mai bine... Apostol tocmai se mustra că i-a putut pune o întrebare atât de neroadă, răspunsul ei însă îl încurcă cu desăvârșire. Și nu vorbele, ci glasul ei aspru și totuși dulce și mângâietor ca o panglică de mătase, cu niște mlădieri de copil răsfățat. De-acum nu mai dorea decât să-i audă glasul și își chinuia mintea să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
își zise Apostol, dezbrăcîndu-se la iuțeală, vîrîndu-se în pat și sucindu-se în dreapta și-n stânga până să-și potrivească bine culcușul. Suflă în lumânare. Voia să adoarmă îndată, fiindcă într-adevăr călătoria îl zdrobise... "Dar oare de ce s-a încurcat mama când am întrebat-o de Marta?" îi trecu prin creieri, fulgerător. Firește, doamna Bologa n-o prea iubește și s-a împotrivit până la logodnă, totuși pe urmă s-a împăcat... Degeaba, e vinovat față de Marta și negreșit va merge
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
întrebă notarul cu alt glas. Crezi că eu nu știu? Eu?... Crezi că se mișcă ceva aici fără știrea mea...? Dar tocmai de aceea trebuie să repari, Apostole! Negreșit trebuie să repari, în interesul tuturor... Schimbarea tonului și cuvintele notarului încurcară iarăși pe Bologa, încît se opri la colțul mesei să asculte mai bine. ― Prin dibăcia mea, prin munca mea am creat aici o atmosferă patriotică absolut necesară în vreme de război, ca și de pace, urmă Pălăgieșu privindu-l scrutător
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
toată casa. Pe masă îl aștepta mâncarea rece. Nici n-o atinse. Luă o carte de pe policioara de la căpătâiul patului și se așeză la masă să citească, să-și omoare vremea și mai ales să-și ostoiască gândurile. Literele se încurcau, fugeau și se vălmășeau. Și inima-i era plină de mustrări nedeslușite. " Dacă nu vine, înseamnă că nu mă iubește și atunci..." Ultimul cuvânt îi rămase suspendat în creier ca un vârf de floretă. Atunci... Atunci... Își dădea seama că
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
tren și pe urmă și... Rău îmi pare că... Eu mi-am făcut datoria... numai datoria, precum trebuie să și-o facă orice om pe lume, oriunde și în orice împrejurare... Întîlnindu-i privirea obosită și buimăcită, ultimele cuvinte i se încurcară într-un simțământ de neliniște. Făcu un pas spre el, să-i întindă mâna. Își luă seama brusc și trecu fără să-l mai privească. Și, ieșind, tuși ca și cum ar fi vrut să-și curețe din inimă urmele înduioșării... Apostol
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ca judecător, firește... nu-i ridicol acuma?... Am mai fost o dată în Curtea Marțială... cu un caz foarte interesant... Un sublocotenent ceh, unul Svoboda... N-ai priceput?... Svoboda, ceh, spânzurat... Căruța hurduca atât de rău, că gândurile lui Apostol se încurcară. Își dădea seama și totuși continua cu încăpățînare să povestească sublocotenentului "cazuri" și să-i explice că intenția lui... Hurducările se întețeau și Apostol era nenorocit că vor sosi în Făget înainte de a fi avut vreme să se lămurească deplin
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
frontul românesc... era la mintea omului!... Dacă n-ar fi venit întîmplarea în ajutorul justiției, criminalul și-ar fi putut continua opera nesupărat de nimeni: ofițer cu decorații, erou... cine să-l bănuiască? Numirea lui în juriul Curții i-a încurcat toate ițele. Cum să condamne el, șeful bandei, tocmai pe complicii săi? Ar fi riscat ca vreunul din acuzați, văzîndu-l în juriu, să se revolte și să-i rupă masca!... Decât să se expună unei eventualități atât de primejdioase, Bologa
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
cucoanele de pe margine... Gore și Sandu ciocnesc paharele În semn de Împăcare, apoi se uită curioși la Gicu. Da’ ce căutai tu pe transfăgărășan, duceai legumele la Înaltă altitudine? Că legume cărai... Și aveai cucoane pe marginea transfăgărășanului? Gicule, ai Încurcat transfăgărășanul cu centura și cucoanele alea cu fătucile de la margine de București... Sandu mai comandă o sticlă de Tămâioasă, În vreme ce Gicu face pe bosumflatul... Hai, Gicuță, tată, că-ți trece, Îl punem pe Ploieșteanu să cânte vânzătoare de plăceri te
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-ta a pus și bani la batistă, Sandule, că atunci când mori e cu aglomerație, cu agitație, se calcă neamurile În picioare, du-te-ncolo, Întoarce-te, cheamă popa, fă coliva, mută mobilele, atârnă steagu-n ușă... Dacă vine dascălu` beat ai Încurcat-o. Îți trebuie oameni care să care sicriul, tu stai cam sus, e cu belea. S-au mai văzut cazuri sicrie scoase pe geamuri, date jos cu macaraua, da` parcă aș vrea mai mult În cazul tău. De, pretenții... Poate
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Și din amestecul de vise dalbe, Dintre dănțîndele ființe albe, Iese cum cântecul dintre suspine Regina albelor nopții regine. Păru-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă vie Și cum din zilele poetici, june, A idealului iese minune, Astfel prin notele lirei de-amor Glasul ei tremură, dulce ușor: Liră spartă-n stânca lume, Suflet stins, muiat în nor, Plâns amar luat de glume, Adevărul vrăjitor: E
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Pe merii plini cu floare-n grădinele adânci - Și eu, la trunchiul unui, visez la ea deștept, În ploaia de flori roze pe dânsa o aștept. Ea vine și pe sînu-mi cu dulce ea se lasă! În pletele-mi și-ncurcă micuță mâna ei, Și umeda-i suflare, pură, copilăroasă, Adie blând pe frunte-mi și peste ochii mei, Apoi fața-i uimită de pieptu-mi ea apasă Și lacrimi de iubire i-nnundă ochii săi, Iar eu pe mâni, pe gură, pe
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
june A idealului iese minune. Păru-i ca aurul fața-ncadrează, Cunună-n undele-i se furișează, Se-ndoaie talia-i în albă haină Parcă-i o timidă a nopții taină. Pe-o liră gingașă și argintie Mînuța-i coardele le-ncurcă vie Prin blânde notele lirei de-amor Glasul ei tremură dulce ușor: Prin bolta ferestei înguste Mă uit într-al văilor rai, Cum codrii în cale-i supune Furtuna, copila de crai. {EminescuOpIV 99} Prin păru-i de aur, coroană
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
el s-adîncește În păduri întunecate, unde apa-abia sclipește, Mai agiunsă de a lunei raze doar din când în când; Tot mai nalți trunchii pădurii ca stâlpi mari și suri se urcă Pîn-ajunge de-a lor ramuri în bolți mândre se încurcă, Pîn-acopăr cu-aste arcuri fluviul lat și profund. {EminescuOpIV 128} Ca prin bolțile crăpate unei gotice ruine, Mai străbat prin bolți de frunze razele lunei senine, Împlând p-ici pe colo râul cu fulgerătoare dungi; Pe-umărul Dochiei mândre cântă
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vântului arfă de-aramă Și vulturu-n doliu copiii și-i chiamă, Prin nouri cad stele și-n abis se sting. Și grindini cu ghiața cu ghemuri ca rodii Se sparg de a stîncelor coaste de fier Și-n ceruri se-ncurcă, auritele zodii Și dracii la râuri adun licapodii Și iarna mugește călare pe ger. De-asupra-ăstui munte cu fruntea sterpită, De-asupra de lume, de-asupra de nori, Stă magul; privește furtuna pornită: De-asupra lui soare cu raza iubită, Desupt
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În planu-eternității viața-ți greșală este, De zilele-ți nu este legat-o lume-a ta. Genii beau vinu-uitării, când se cobor din ceruri; Deschise-ți-s, nebîndu-l, a lumilor misteruri. Greșeli de astea-n lume se-ntîmplă adesea multe Și-ncurcă-a veciniciei mult înțeleptul plan. Găsești în lume oameni cu mințile oculte Cari cunosc a lumii gândire de titan; Să știi însă, că, oamenii în veci nu vor s-asculte Și-n basme au un nume: li zice năsdrăvan. La
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ignori. Săracul moare de foame, bogatul - de greață. Emisfera nordică a Pământului este mai sătulă și mai arogantă. Spiritul concurențial ne - a scos din raiul comunei primitive. Moda se regenerează autodepășindu-se. Apatia distruge România. Nu am găsit altă rimă ). Nu încurcați ușile ! Pe una scrie „ bărbați ”, pe alta : „ opinii despre bărbați ”. Studii superioare poți să faci, fiule ! Dar să nu ajungi cumva intelectual ! Laudă - ți dușmanii ! Și în scurtă vreme vor fi distruși chiar de prietenii lor. Nici prea multă libertate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
generează greață. Foarte multe creiere par născute din greșeală. Un creier stresat otrăvește întregul trup. Televiziunea comercială aceasta gumă de mestecat a spiritului. Marea cultură nu se poate face pe stadioane. Durabilul e tern. Ne fascinează însă pitorescul perisabilului. Aripile încurcă la mers. Și mai ales la târâre. Divorțul a devenit o banală fractură sentimentală. Istoria artei demonstrează ca giganți ai esteticii pot fi și niște pigmei ai moralei. Da. Si degradarea e tot schimbare. E ceva putred în Danemarca. Dar
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
un copil obraznic care suferă numai când îl ignori. Săracul moare de foame, bogatul de greață. Emisfera nordică a Pământului este mai sătulă și mai arogantă. Spiritul concurențial ne-a scos din răul comunei primitive. Moda se regenerează autodevorându-se. Nu încurcați ușile! Pe una scrie bărbați pe alta: opinii despre bărbați. Studii superioare poți să faci, fiule! Dar să nu ajungi cumva intelectual. Laudă-ți dușmanii! Și în scurtă vreme vor fi distruși chiar de prietenii lor. Nici prea multă libertate
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
de vin prin toate cotloanele gurii... În sfârșit, o înghite fără grabă... Se uită lung la mine și, cu o mutră ghidușă, îmi aruncă: Parcă ziceai că nu te pricepi la vii și la vinuri, dar văd că nu te încurci în a alege un vin de soi... Asta-i altă treabă. Eu spuneam că nu știu de unde să încep povestea cu vița de vie și apoi cu viile din jurul Iașilor, care se înțelege, sunt mama vinurilor. Până acolo mai este
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
și au luat-o Duca Vodă de au dat-o la mănăstirea sa Cetățuie, mai mult pentru moșii ce are prin pregiur”. Și cum rămâne cu „Ștefan beizadea, feciorul Radului vodă, ginerile Ducăi vodă”? Stai să vezi, că lucrurile se încurcă din nou. La 15 ianuarie 1713 (7221) Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod spune: „Am miluit sfînta mănăstire a lui Sfetii Ioan Zlataust din Iași cu o bucată de loc domnescu,... care loc se hotărăște despre răsărit tij cu locul lui Sfetii
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]