5,478 matches
-
mine e înălțimea Capricornului, inorog cu privirea asmuțita spre Poartă Zeului! Ia, Doamne, de pe mine hlamida disperărilor surde și-nvingemă, Bunule, de mine, de mine, de mine... EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet 15 Privesc la cerul inimii: mă ajuți să îndur miezul iernii? Că mâine voi locui într-un cer de piatră, furat dintr-o carieră de piatră a inimii, piatra peste piatră și cer peste cer, cu stalagmite și stalactite de gheață? Dar sufletul meu este viu, el arde pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
Absența naște jale și frustrare și-un gând de neputință absolută. Ne-existând, nu poate să se-ascundă. Ne-existând, nu-și neagă evidența. Egale-i sunt teroarea și clemența... Absența e-o prezență mult mai cruntă, Mai greu de îndurat decât prezența. Transcendență dragoste fără griji versuri albe pentru poeți triști publicați în manuale școlare nu am uitat numele voastre Eminescu, Arghezi, Sorescu Nichita Stănescu orice atelier de creație este pustiu recit prea rar rime romantice provocatoare nu mai știu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cărturar, om și poet unic, dialogurile cu el și poemele sale, din care mi-a dăruit, și pe care le rostea unic, trepidant, magic, la Cluj ( Arizona, Belvedere, Grădina Botanică, sau la Deva și Lancrăm).îi tremurau mâinile, urmare suferințelor îndurate în închisorile comuniste. Scrisul său avea ceva hieroglific, însă din alte motive, de natură vibratorie, energetică... ... în anii 20002007, am evocat sau tipărit din ale sale poeme, în revista ProVincia Corvina. Mai încoace, la Deva, în anii ’ 80, l-am
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sufletul te cere Să te întorci la mine-n priveghere, Dușmanca mea iubită, soră, mamă... SONETUL XIII Revii venind cu vuietul privirii Ce răzvrătește fulgerele toate, Ești fără milă, trage-mă pe roate: Ea, Dragostea, înspină trandafirii! Oprește-mă să-ndur și nu socoate Că-n nimbul florii se ascund toți mirii! Plătesc cu viața prețul ostoirii, Greșalele iubirii-mi sunt iertate? Ostatic orb și sângerând năvalnic Voi părăsi Câmpia - pas prădalnic, Cu ochii goi, cu buzele de ceață! Voi pescui
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
TRENUL Tone de spaimă urlă pe poduri și mai grele, Mamuți scăpați din carte, coloși gonind prin somnul împăturit în satul copilăriei mele, Din vis în hău mă chiamă fiara. Feri-m-ar Domnul! POETUL Doamne, cum de-l mai înduri! De ore în patru labe, Cică printre crăpături I-au scăpat niște silabe. ALT POET Când timpul doare ca halca ruptă din vite, și zarea urlă pe șesuri cât strechea de iapă, El, bucați sub copita disperărilor, scapă într-un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
știu că tu mori azi ca mîine să ceri o bucată de pîine luminii anul lucrează în tine după nătînge planuri scut de-o noapte în sîngele inimii scăldat unde piereai în goliciunea grădinii iarba înghite prefăcută urmele ceva se-ndură în mine și crește un țipăt de mac pierdut sînt eu ține-mă tu în menghina trupului putere ai și încă o să mai ai dar te vor înghiți cuvintele pe care nu le poți spune fără tine ești tu spaima
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
știu că tu mori azi ca mîine să ceri o bucată de pîine luminii anul lucrează în tine după nătînge planuri scut de-o noapte în sîngele inimii scăldat unde piereai în goliciunea grădinii iarba înghite prefăcută urmele ceva se-ndură în mine și crește un țipăt de mac pierdut sînt eu ține-mă tu în menghina trupului putere ai și încă o să mai ai dar te vor înghiți cuvintele pe care nu le poți spune Nicolae Coande rîzi lumea e
Fericirea by Nicolae Coan () [Corola-journal/Imaginative/6800_a_8125]
-
tot, facem proba pentru diseară." Cu ajutorul a doi zgâmboi care transportă fiecare câte o boxă, plus o mățăraie de prelungitoare, soția îndeplinește prompt dispoziția conjugală și nu peste multă vreme urechile locatarilor care își văd de ale lor în apartamente îndură năvala fonică a lui Nicolae Guță, secondat de o anume Claudia, cu care întreține un scurt dialog muzical despre cererea și oferta în ale sexului. Dai o mie de parai / Dacă-ți place să mă ai, pretinde Claudia, înzestrată cu
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
goală ca un Înger pînă se usucă ți-ai spălat obrazul din zăpadă și-ai rămas fără chip pînă cînd va ninge din nou în Paradis. Atît de simplu Atît de simplu vrei să pari să spui și nu te-nduri să lași nimic pe dinafară. Cromatică Blonzi cu părul albastru brunete cu părul verde și-atîtea săruturi risipite cum picuri albi de ploaie lăptoasă întorcîndu-se-n pămîntul roșu cum moartea. Rîuri Rîuri care mor de sete rîuri cu guri deschise ca niște
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/14973_a_16298]
-
avea sentimentul dureros și neobișnuit, că ele aproape nici nu se întâmplaseră aievea, pe cât de repezi și de pieritoare se dovediseră a fi fost... Trecuse bine de pragul amiezii, când Anghel Furcilă, sătul de-atâta hălăduit prin vie, s-a îndurat să iasă din ea, aproape de nerecunoscut. Avea într-însul o sprinteneală, o bună dispoziție și o poftă de viață nemaivăzute. A mai aruncat o privire de jur-împrejur și, nedând de ceeea ce se aștepta, țopăind zglobiu cu ciomagul de ulm
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
putea rezista multă vreme jiganiei și că oricât i s-ar fi împotrivit, n-avea sorți de izbândă, sfârșitul fiindu-i pe-aproape. De renunțat la luptă nu mai avea cum să renunțe. Așa că, era de datoria lui să-și îndure chinul până la capăt. O bucată de timp, prin liniștea nepătrunsă a pădurii, nu au răzbit decât icnetele tot mai istovite ale omului, care făcea din ce în ce mai greu față înfruntării și mârâiturile neostoite ale zmeului, care părea a fi de neînvins. Și
Reîntâlnirea cu zmeul by Ovidiu Dunăreanu () [Corola-journal/Imaginative/6627_a_7952]
-
darurile tale linie cu linie strigăt cu strigăt aripă cu aripă frântă spațiul din jur se desenează ca spațiu al unei închisori într-un seif îți închizi darurile tale - la urmă și inima - de parcă nu le-ai avut niciodată să înduri cum ai putea, având ochi, cum ai putea, având auz, cum ai putea, având grai, cum ai putea, având inimă? de ce tac stelele? morții noștri dragi se uită la noi printr-o spărtură a stelelor (citește : lacrimă) și, precum Gulliver
Poezii () [Corola-journal/Imaginative/4781_a_6106]
-
o luptă de luni sau de ani, ci de o viață întreagă. Ispitele în această viață sunt nenumărate, cel rău încercând să-l facă pe om să cadă pradă păcatelor și patimilor. Exemplu concludent îl avem pe dreptul Iov, care îndură suferința și toate relele ce-i sunt date de la diavol: nu-și pierde răbdarea, nu-l învinuiește pe Dumnezeu și nici nu-și ia viața. Dacă ar fi fost biruit de aceste ispite s-ar fi îndeplinit scopul diavolului: moartea
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
biruit de aceste ispite s-ar fi îndeplinit scopul diavolului: moartea sufletească. Prin urmare, în acest război nevăzut este de neapărată trebuință și răbdarea. În limba franceză, „cuvântul răbdare (patience) provine din latinescul patientia cu sensul de suferință, greutate de îndurat. Ea este o mică fiică a perseverenței, stăruinței. Răbdarea vine tocmai atunci când s-au sfârșit toate resursele. Deseori este mai eficace decât forța”<footnote Jean Guitton & Jean-Jacques Antier, Le livre de la sagesse et des vertus retrouvées, Librairie Academique Perrin, Paris
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
Arhim. Theodosie Athanasiu (an 1908), Edit. Sophia, București, 2005, p. 464. footnote>, căci nu se ajunge la coroană decât prin victorie și nu există victorie fără luptă. „Știu că suferiți, spune Sfântul Ignatie Briancianinov pentru că vă împotriviți ispitelor. Dacă însă îndurați cu vitejie, veți avea bucurie. Însă dacă nu vă veți împotrivi ispitelor arătate și ascunse, nu veți putea spori în virtute. Toți sfinții, când s-au luptat să sporească, s-au împotrivit ispitelor”<footnote Avva Ammona, op. cit., p. 89. footnote
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
46). Nu pot să izolez "vocea autentică", ci doar pe cea (de fapt, cele) care sună pertinent, în instanțele de poezie "curată": "Vino-ți în fire, și varsă fierea/ neputinței tale în sângele meu ș...ț Cât timp o să mai înduri tăcerea/ și parfumul pervers al acestei cuști?/ Prefă-te mut dacă vrei, dar mie/ umple-mi gura cu dinamită!" (Patru lamentații pentru poporul fisurii, pag. 38). Departe de a părea puerilă, violența acestui ton dă o variantă contemporană, validă a
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13654_a_14979]
-
mult de două ore. Soția îl scuturase miloasă de umăr. Între timp ea și pusese totul la cale: ranița, valiza. Zorii o găseau parcă schimbată, își și descoperise forța, forța aceea născută din instinctul matern, care o va ajuta să îndure orice în lipsa lui. Ocrotitoare îl privi cum mănîncă, apoi voise să-l însoțească la școală. El însă îi interzisese. Putea să-l mai vadă o dată numai cînd va trece pe uliță, în fruntea companiei. Compania se aduna în mica piață
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
se afla un necunoscut care-l privea cu atenție.” R. închide la loc ochii. „O fi tot vis sau nu?” Urmează o pîndă încordată, de vreo zece minute în care timp Rodea îl urmărește printre gene. Cînd, în sfîrșit nemaiputînd îndura tensiunea, Raskolnikov îl întreabă ce vrea și acesta se recomandă: Arcadi Ivanovici Svidrigailov, primul exclamă: „Svidrigailov? Ce prostie! Nu se poate!” De ce nu se poate? Puteți să-mi răspundeți, stimate domn? A doua. E la fel o „apariție” neașteptată, de
„Aparițiile” lui Svidrigailov by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13488_a_14813]
-
mine e înălțimea Capricornului, inorog cu privirea asmuțita spre Poartă Zeului! Ia, Doamne, de pe mine hlamida disperărilor surde și-nvingemă, Bunule, de mine, de mine, de mine... EVANGHELIA INIMII ANOTIMPURI Jurnal de poet 15 Privesc la cerul inimii: mă ajuți să îndur miezul iernii? Că mâine voi locui într-un cer de piatră, furat dintr-o carieră de piatră a inimii, piatra peste piatră și cer peste cer, cu stalagmite și stalactite de gheață? Dar sufletul meu este viu, el arde pe
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
sunt înfățișați cu trupuri aprinse, cu câteva brazde fine de bici pe propriile lor corpuri despuiate. Conotația livrescă, prezentă în subtext, e transfigurată: artistul ilustrează în surdină, - fără grandilocvența sanghinolentă a unui Grünewald - , o tristă, prea cunoscută imagine a suferinței îndurate de trup, atunci când, azi ca și ieri, este supus torturii prin hatâr, din voința unor puteri avane. Schingiuit, dar în picioare, nemarcat de harapnic, sacrificatul ilustrează tăcut, în metaforă, o biruință a spiritului. Luată ca filă îndrăzneață de jurnal, Fosila
Universul picturii lui Vladimir Zamfirescu by Andrei Brezianu () [Corola-journal/Journalistic/7228_a_8553]
-
Iolanda MALAMEN își înalță căpșorul deasupra ierbii, flămîndă să strige, flămîndă să rupă tăcerea, flămîndă să vadă cu ochii ei frumos mirositori lumea pe care o trag după mine ca un căruțaș cu o stea în frunte. Nu te îndura să mă înduri, îl aud scîncind pe serafimul trezit în faptul primăverii goale. Sunt prea mulți colți care sfîșie iarba, e prea multă iarbă prin care se ascund insecte gălăgioase și ochii frumos mirositori din căpșorul primăverii. Nu mi-am
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
își înalță căpșorul deasupra ierbii, flămîndă să strige, flămîndă să rupă tăcerea, flămîndă să vadă cu ochii ei frumos mirositori lumea pe care o trag după mine ca un căruțaș cu o stea în frunte. Nu te îndura să mă înduri, îl aud scîncind pe serafimul trezit în faptul primăverii goale. Sunt prea mulți colți care sfîșie iarba, e prea multă iarbă prin care se ascund insecte gălăgioase și ochii frumos mirositori din căpșorul primăverii. Nu mi-am terminat ucenicia la
Primăvara asta by Iolanda MALAMEN () [Corola-journal/Imaginative/6237_a_7562]
-
o furtună cu pietre pe-o insulă pustie și-a doua zi pe pietre a și crescut mușchi 10. Mi-am zis să privesc mai des cerul norii să aflu ce-i cu mine și poate cîțiva copaci se vor îndura să-mi răspundă la salut poate că trecătorul rătăcit pe strada mea poate că acest aerolit stingher poate că iarba crescută-n vitrina ceasornicăriei îmi vor spune ce să fac ca să mă asigur că-mi trăiesc viața mea că mă
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
buze rămurate de pădure, Și-ncerc lângă severe piscuri sure Dinspre vechimi, un tainic ritual... Prin lumea lor, menit-au să mă fureă Brazi constelând în straie de coral, Ascult cum vin psalmodiind pe val Oltul și Jiul vitregii să-ndure. Bătrâni, cu barbă sură de rășină Mă-ncoronează peste plaiul crai, țintindu-mă cu ace și lumină... Pădurea-ntreagă pare alb alai De cetină supusă, ce se-nchină Și mă întreabă: ŤUnde pleci? Mai stai!ť Iubiți-i, de se
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]
-
nu le-nchideți calea de drumeți Și nu-i mai judecați după costume Au fost și ei cândva superbi în preț... Cinstiți-i, de se poate, pe măsură Mai învățați și voi ce e un vis Lângă tristețile ce le îndură Când ochiul lor spre sfere e deschis... Ei vin cu pieptul fără de armură Trecând grăbiți pe sensul interzis.
Poezii by Claudia Voiculescu () [Corola-journal/Imaginative/10860_a_12185]