10,960 matches
-
în sferele înalte, credeam că ești un înger, dar tu erai femeia sortită să trăiască în rând cu celelalte; în vis te-ntruchipasem asemeni veșniciei, frumosul ce nu moare, izvorul fericirii... ce sfântă e logodna și floarea cununiei când sunt înfățișarea resurselor iubirii!.. 4. Cristalizarea iubirii Sărutul meu fierbinte și-atât de îndelung, dorința de-a ajunge unde nu toți ajung, la întâlnirea formelor unde se ascunde enigma vieții în a focurilor unde, ambrozie și miere pe gura insetata de-a
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Justinian Dalea Mare Eclesiarh al Sfintei Patriarhii * Din încredințarea Înaltpreasfințitului Justin Mitropolitul Moldovei și Sucevei, am săvîrșit Sfânta Liturghie, de ziua hramului Mănăstirii Secu, vechi lăcaș de cultură și istorie străbună, care prin grija conducerii de stat își recapătă vechea înfățișare, prin lucrările de reparație și restaurare. Fie ca bunătatea lui Dumnezeu să fie neîncetat asupra acestei mănăstiri și asupra viețuitorilor ei, ca să ducă cu vrednicie mai departe, tradiția acestei mănăstiri, ctitoria Vornicului Ureche, unde odihnește mitropolitul 90 Varlaam, mare apărător
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
decît un pumn de țărînă și de cenușă rece și un pic de gunoi. Uneori, un astfel de om te poftește la cină: gazda este un bărbat plăcut, de patruzeci și șase de ani, puțin chel, durduliu și sănătos, cu Înfățișarea omului bine hrănit, fără a avea totuși un aer grosolan sau obscen. Este Într-adevăr un milionar cu o Înfățișare cît se poate de plăcută, chipul său, deși conturat În trăsături ample și generoase, dovedește o inteligență sensibilă, atitudinea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
poftește la cină: gazda este un bărbat plăcut, de patruzeci și șase de ani, puțin chel, durduliu și sănătos, cu Înfățișarea omului bine hrănit, fără a avea totuși un aer grosolan sau obscen. Este Într-adevăr un milionar cu o Înfățișare cît se poate de plăcută, chipul său, deși conturat În trăsături ample și generoase, dovedește o inteligență sensibilă, atitudinea sa este blîndă, calmă și domoală, zîmbetul său este puțin trist, trădînd o nuanță de umor ușor ironic, zîmbetul omului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
afacere la fel de serioasă ca și cea a soțului ei de a face bani, o preocupare cu care nu te joci și nu glumești nici măcar o clipă. Apoi apare pe trotuar o fată drăguță și blîndă, vioaie, simplă și plăcută la Înfățișare, Împodobită de o pată de culoare aprinsă - o eșarfă roșie sau albastră, o pălărie nostimă - cu părul delicat răsfirat În vîntul molcom, cu ochii adînci și limpezi strălucind ca ochii pisicilor, plini de forță și vigoare, cu șoldurile delicate legănate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
frunte, cu un picior Îndoit țeapăn spre spate, cu mîna dreaptă spînzurată peste marginea băncii, cu buzele subțiri, de irlandez, supte și crispate Într-un zîmbet ușor, cam slobod și bețiv, atitudinea și aspectul mortului aduceau atît de mult cu Înfățișarea omului căzut În năuceala beției, Încît, În clipa cînd Îi vedeau fața cenușie oribilă, oamenii exclamau, cuprinși parcă de un sentiment de ușurare disperată ce li se simțea În glas: — Ei! E numai beat! Haideți! Haideți! Să mergem! și plecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca niște spițe unsuroase În jurul ochilor mari și negri, iar părul ondulat era dat cu aceeași pomadă. Purta o rochie roșie, pantofi cu tocuri foarte Înalte, de culoare roșie, avea șoldurile late și picioarele urîte, lungi și subțiri, specifice negreselor. Înfățișarea ei era În același timp oribilă și seducătoare, din pricina gambelor subțiri ca niște fuse, a șoldurilor late, a coloritului bălțat, a chipului anemic și inexpresiv de femeie ușoară, a buzelor subțiri și roșii, a dinților subțiri și strălucitori, ca și cum creierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și-l privesc și refuză să-l părăsească pînă ce nu-l Înghite și nu-i acoperă iarăși pămîntul. Iar acum refuzau să-l părăsească pentru că moartea cea mîndră, moartea cea Întunecată, demnitatea singuratică a mîndrei morți Învăluia cu măreție Înfățișarea jalnică a acestui om și pentru că-și dădeau seama că nimic din ceea ce este banal, meschin sau jalnic pe fața pămîntului și nici mînia, mărimea și mulțimea orașului cu un milion de picioare nu reușeau să știrbească cu nimic demnitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
vagonul unui tren sosit În triaj dintr-un alt oraș sau că au coborît dintr-un autobuz, privind cu seninătate și indiferență În jur, ducînd un geamantan de carton cu o cămașă, două gulere și o cravată. Și, totuși, În Înfățișarea lor se deslușește legenda marilor distanțe - un fel de singurătate atomică. Fiecare din ei este un grăunte de rugină umană ce se mișcă sub ochii cerului trist, plecat asupra lui, fiecare se rostogolește fără odihnă, pe Întinsul uriaș și sălbatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
atunci cînd mergea, umerii osoși Îi ieșeau În față ca și cum, În ciuda căldurii, Îi era frig. O țigară fleșcăită Îi atîrna În colțul gurii și vorbea de-abia mișcîndu-și buzele, cu gura contorsionată ciudat și neplăcut Într-o parte: Întreaga sa Înfățișare sugera mizerie și mister. Dintre toți, numai ceilalți doi purtau amprenta condiției de vagabond autentic. Unul era mărunt, avea fața aspră și brăzdată, ochii reci și duri ca agatul, iar gura cu buze subțiri, asimetrică, semăna cu o cicatrice. Celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
de cincizeci de ani, avea trupul vînjos și deșirat și fața ridată a vagabondului de profesie. Atît trupul, cît și chipul emanau o ciudată noblețe brutală; fața aspră și ciupită era cioplită ca un bloc de granit și Întreaga sa Înfățișare istorisea povestea impresionantă a drumurilor sale - povestea roților În mișcare și a bielelor zgomotoase, a Încăierărilor violente și a drumurilor aspre, a pustiului sălbatic, a Întinderilor dure, pustii și sălbatice ale Americii. Acesta, conducătorul grupului, desigur, mergea Încet, nepăsător, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un localnic al acestui stat. Locuitorii din afara acestui stat spun adesea că denumirea lui are o rezonanță ce trădează o lene tropicală, mai ales atunci cînd este precedat de cuvîntul „old“, dar nu există aproape nimic tropical sau exotic În Înfățișarea și caracterul statului Catawba sau al celor care locuiesc aici. Din punctul lor de vedere, numele Catawba descrie statul În chip desăvîrșit: are acea notă de forță, asprime și simplitate pe care o are pămîntul. În documentele oficiale din perioada
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
au trăit pe el și ale căror rămășițe sînt Îngropate În el - acest țărm care se Întindea cu nepăsarea uriașă a naturii În tăcere și singurătate trebuie să fi avut un aspect neobișnuit de pustiu. Spaniolul a resimțit aceasta, iar Înfățișarea aridă și pustie a locului este notată conștiincios În jurnalul său, care, În cea mai mare parte, oferă o lectură destul de seacă. Aici Însă spaniolul este cuprins de o emoție ciudată, care se simte În scrisul său, dînd culoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În țară. Materialul lor uman descinde din cel al primilor coloniști de origine engleză, germană și scoțiană, mai cu seamă scoțiană: numele scoțiene sînt deosebit de frecvente - Graham, Alexander, McRae, Ramsay, Morrison, Pettigrew, Pentland - după cum deosebit de pregnante sînt trăsăturile scoțiene În Înfățișarea lor - trupul slab și colțuros, osos și deșelat, mersul cu pași mari, rezistența și vitalitatea uriașă, mai cu seamă a locuitorilor din zona de munte din părțile de apus. De fapt, În anii ultimului război, s-a constatat de către autoritățile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zis. „Oricum n-am reușit s-o găsim Încă. Dar cămășile sînt aici“ - am zis - „trebuie să fie aici, le-a adus fiul meu acum o săptămînă.“ Atunci polițistul l-a cîntărit din ochi pe Luke și băiatul avea o Înfățișare tare plăcută, crede-mă! Era Îmbrăcat frumos, În costumul lui de marinar... știi că-și luase Învoire să vină la Norfolk și, cum a spus și doamna Barrett: „Ăsta-i un băiat pe cinste“ - zice - „Îți crește inima cînd te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
am venit aici“ - a zis - „iar tu n-ai de ce să te temi, am venit pentru că știam că pot sa am Încredere În tine și că n-ai să mă dai În vileag. Am nevoie de ajutorul tău“ - a zis. Înfățișarea lui m-a tulburat grozav, arăta ca un animal hăituit și, drept să-ți spun, nu mai vreau să văd niciodată, În ochii nimănui, privirea pe care-am văzut-o atunci În ochii lui: dacă s-ar fi dus pînă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ca un cuib de pasăre, Îi cădea În ochi, iar barba care-i crescuse pe față era probabil nerasă de șase săptămîni... ce mai, arăta ca și cum nu se mai bărbierise și nu se tunsese de cînd intrase-n pușcărie, toată Înfățișarea lui ar fi băgat În sperieți și-un urs. Cum Îi spuneam lui taică-tu mai tîrziu, ceilalți se gîndiseră la tot ce i-ar fi putut fi de folos ca să scape din Închisoare, dar nu și la lucrurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că asupra Țării lui Verde Împărat s- a abătut o mare nenorocire. Ca un nor negru de lăcuste, s-a năpustit peste Țară o haită de zmei. Ca să nu fie descoperiți de oameni, zmeii și zmeoaicele s-au ascuns sub înfățișări felurite: unii dintre ei au luat și ei chip de om, dar cei mai mulți s-au transformat în omizi hrăpărețe care rod frunzele verzi și fructele, sau în microbi ucigași care atacă și distrug ființele vii. Cei care au chip de
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
zilnic în Calea Laptelui. Când stă în castelul lui din Carpați, el născocește culori. Da, el fabrică culori. Dar nu niște culori obișnuite ci culori vii, culori care pulsează, respiră, au viață și dau viață, la rândul lor. Ele împrospătează înfățișarea ființelor vii și capătă ele însele puteri noi. Una dintre culori are o rețetă secretă. Prințul a moștenit-o din moși strămoși. Culoarea Culorilor, pentru că despre ea vorbim, poate da viață chiar și unei picturi, unui desen, unei fotografii. Vei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
afară de Prinț. Zmeii au auzit de Culoarea Culorilor și o caută cu îndârjire. Folosesc tot felul de vicleșuguri ca să-l păcălească pe Prinț. Dar Prințul se ferește de zmei. Îl ajută chiar ea, Culoarea Culorilor, să descopere zmeii, sub orice înfățișare ar încerca aceștia să se ascundă. Zmeii știu că ea poate învia orice portret, orice chip, orice tablou, că poate readuce culorile pierdute în viața unui om, că poate da culoare unui obiect, unei țări sau unei lumi întregi și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ascultăm împreună pe Împărat, care e din ce în ce mai slăbit și vorbește din ce în ce mai greu. zmeoaică, neîntrecută în fapte rele, este ea, Lăcomia, mama tuturor zmeilor, pe care de mii de ani o cunosc toate împărățiile. Își schimbă mereu înfățișarea dar faptele ei o dau de gol. A venit aici însoțită de fiii și fiicele ei. Doi dintre cei mari, Vanitosul și Mierosul, au reușit să-mi înșele și să-mi îmbolnăvească oamenii cu minciunile lor, iar pe mine m-
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ca apa să se transforme în gheață; pe timpul înșelătoarei primăveri; pe durata ploilor de vară, cînd apa este deodată scoasă din indolența sa și plesnită de un torent neașteptat la sfîrșitul unei zile și am ajuns să iubesc toate aceste înfățișări ale sale. Rîul mi-a dezvăluit înțelesul mișcării și m-a învățat că mișcarea este viață. Sună exagerat? Poate chiar este. Dar așa simt, și nu altfel. Din prima zi în care am văzut apa în mod conștient, trebuie să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
multă vreme sunetele casei și ale orașului, și auzeam chiar sunete care nu se aflau acolo, stropii de apă, o voce clară răsunînd pe scara de marmură, zgomotul copitelor de cai în parcul întunecat. Visam. Obiecte și oameni dobîndeau o înfățișare nouă. Acțiunile mele de fiecare zi își schimbau sensul. Ceva se schimbase. Nu-mi puteam explica, dar era ca și cum lucrurile căpătaseră o altă încărcătură, mai plină, mai bogată și deci mai adevărată. Nu era ca și cum o altă lumină ar fi
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de intelectual căzut pe gânduri, acu' n-am decât să merg la stația Shell. Iluzii Adesea nu vedem copacii din cauza pădurii. Zicem global și judecăm tot așa. Iată un exemplu: printre urmașii corifeilor Școlii Ardelene s-a strecurat Nefârtatele sub înfățișarea guralivă a lui Ioan Avram Mureșan, fost ministru și actual mare actor de policier. Multă vreme am socotit otova că ardelenii și bănățenii greco-catolici ar fi aristocrația morală a nației transilvano-bănățene. Că nu e așa ne spun caltaboșii, pălinka și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cum zic, soacra mi-a povestit, cu toleranța înrădăcinată și fără fixațiile antiuniatiste ale ierarhilor ortodocși care-i păstoresc credința, despre preotul greco-catolic venit în anii nouăzeci din Maramureș cu "pantaloni de tergal și adidași", citez din memorie. De la acea înfățișare sărmană urmașul lui Inochentie Micu-Klein a ajuns în câțiva ani un ditamai viceprimar PSD cu peste cincizeci de hectare dobândite multiconfesional de la tot felul de moși și babe de-avalma. Se povestește că, mai nou, un asemenea nonagenar și-ar fi
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]