6,555 matches
-
să preia parohiile. Au primat însă interesele materiale care erau atât de tentante. Preoții trimiși au fost mai întâi instruiți temeinic cum să procedeze organizatoric pentru a nu-i îndepărta pe credincioși (care aveau nevoie în continuare de botezuri, nunți, înmormântări, etc.) căci probleme de rit nu prea erau. Astfel, au menținut în continuare unele practici specifice cum ar fi: Calea crucii, recitarea sf. Rozariu, cântece, menținerea băncilor în biserică și alte obiceiuri locale. O parte din credincioși, acolo unde au
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
durere înainte de a muri, pe care și-a exprimat-o a fost că nu are la căpătâiul său pe părintele Gheorghe care numai Dumnezeu știe pe unde se chinuie!” A murit un om bun”, așa și-a început predica de înmormântare părintele paroh Alois Herciu și nu era cu nimic exagerat căci a fost un om drept, respectat și iubit nu numai de consăteni ci și de cunoscuții din împrejurimi, și nu au fost puțini. Mama a fost mai rezistentă. Avea
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
consacrați slujirii deosebite a Bisericii prin taina preoției, îl rugăm pe bunul Dumnezeu să îl primească pe acest frate și părinte al nostru în ceata aleșilor săi din paradis. Domnul să-l odihnească în pace! Fr. Antonel-Aurel Ilieș discurs la înmormântare 23. PR. MATEI GHIUZAN date biografice Născut în Adjudeni, la 28 septembrie 1914, a intrat în Seminarul din Hălăucești, pentru cursurile liceale, apoi făcând noviciatul cu părintele Petru Lucaci și profesiunea religioasă în 1935, a devenit fiu al Ordinului Franciscan
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
preot greco-catolic căsătorit, iar după moartea soției sale a cerut și i s-a permis să intre în Ordin. Înainte de 1989 a ajutat foarte mult la Horgești, unde era Pr. Iosif Budău. Întrucât familia nu a înștiințat Provincia despre deces, înmormântarea s-a făcut de către arhiepiscopul George Guțiu de la Cluj. Cer scuze pentru dezordinea acestei scrisori, o fac în mare grabă. Te rog să faci cele cuvenite. Pace și bine vă dorește tuturor!, pr. Iosif Sabău Câteva cuvinte de pe o felicitare
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu brutalitate pe Pr. Mihai strigând la el: „Afară! Ce vă tot interesați atât de Ciubotaru?” Sunt sigură că dl. Ciubotaru v-ar putea spune foarte multe lucruri despre Pr. Rotaru. La fel și Pr. Albert, care a ținut predica înmormântării părintelui Mihai Rotaru. Eu cam acestea mi le mai aduc aminte de Pr. Mihai Rotaru. Sr. Benea Maria 3 noi. 1990 și 15 dec. 1990 PS. Cele scrise mai sus despre Pr. Mihai Rotaru, mi-au fost declarate mie de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
îți doresc „Cristos a înviat!” Nădăjduiesc că ai auzit de moartea Preasfințitului Pleșca; Dumnezeu să-l ierte și să-l așeze în locul acela unde nu-i nici durere, nici întristare, nici suspinare, ci viață fără de sfârșit. Amin. A avut o înmormântare frumoasă la Iași mai întâi și apoi la Grozești, unde a și fost înmormântat în biserica parohială pe care el a terminat-o. Au fost peste 150 de preoți, lume multă din toate părțile. Cutremurul s-a simțit și pe la
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Sunt prea dureroase. Să ne facem că am uitat. Gata?! Maria, cu ochii pierduți în gol, vede, aude aievea: -... Mii și mii orașul tot, femei, copii, bătrâni, toți cei ce nu încăpusem în Sfânta Sofia, înveșmântați în negru, ca de înmormântare, cu lumânări aprinse, cu prapure, cu moaștele făcătoare de minuni ale Sfintei Fecioare din Blacherne ocrotitoarea orașului am îngenuncheat în piață. Ne rugam, ne prosternam cu fruntea în țărână, strigam și plângeam în hohote cu sughițuri, cerând Cerului ajutor... Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
În frig, În pământul Înghe țat, și un gând nebunesc Îi trecu prin cap. Voia s-o dez groape și s-o aducă acasă... Plecă cu capul descoperit și ochii goi, cu straiul cernit pe care nu-l lepădase de la Înmormântare. Slugile ascunse În șopronul din fundul curții se uitau În urma lui, clătinând din cap cu milă. Trecu, fără să se uite nici În dreapta, nici În stânga, prin curtea Înghețată, peste podeț, și se Îndreptă spre lac. Dincolo de podul cel mare, pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și cenușiu la față. Un curier de la castel venise cu vestea că ducele Bertold fusese ucis noaptea trecută. Tocmai dăduse poruncă să se tragă fără Întrerupere clopotul cel mare și, Împreună cu eremitul, așteptau pe părintele Bernhard pentru a hotărî amănuntele Înmormântării. Meșterii zidari Începuseră deja să pregătească În biserică gropnița. Vestea se răspândise ca flăcările unui incendiu În toată mânăstirea și călugării se strânseră Îngroziți În biblioteca cea mare. Ducele fusese foarte iubit, un stăpân bun și generos, care copleșise mânăstirea
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Între timp, sosi un al doilea curier. Părintele Bernhard era reținut la castel de gravitatea situației, astfel că-l ruga pe stareț să se ostenească el Într-acolo, pentru ca Împreună cu doamna ducesă Sophie să hotărască tot complicatul cere monial al Înmormântării. Curierul mai spuse că ducele Conrad cu oamenii săi se Îndreptau spre Staufen. — Nobilul stăpân a făcut curățenie la Molsheim, spuse Întunecat mesagerul. A retezat trădarea de la rădăcină. Din păcate, doi dintre capii conjurației au scăpat și s-au refugiat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că aceste balade au circulat un timp și după război în satul nostru este o dovadă că au avut puternice rădăcini pe meleagurile Bucovinei. Unele obiceiuri sunt legate de cele mai importante evenimente din viața unui om: nașterea, botezul, nunta, înmormântarea. Venirea pe lume a unui copil este un moment deosebit pentru o familie. La noi a circulat credința că ursitoarele prezic noului născut soarta. Copiii erau botezați după vreo săptămână, de nași. După câteva zile se făcea cumetria. Nașa spăla
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Sâmbăta dimineața, înaintea nunții avea loc cununia civilă de obicei de primar sau viceprimar. Mama miresei pregătea masa de la cununie (dulciuri, rachiu, suc). Mirii trebuiau să semneze în registru stării civile, primeau un certificat de căsătorie, fiind declarați oficial căsătoriți. Înmormântarea presupune faptul că orice om dorește să plece le cele veșnice pregătit. Trecerea spre eternitate constituie al treilea moment important din viața omului și ultimul. În Costișa a fost și se menține tradiția ca cei în vârstă să-și pregătească
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
dungi) peste care trebuie să treacă mortul, în drum spre cimitir. Banii adunați pe icoana de pe pieptul mortului se dau copiilor, la răspântii de ulițe, peste pod și la urmă cei rămași, în groapă (pentru a plăti vămile). De fiecare înmormântare nu lipsește "ciurul" (coșul mare) în care se așează pomul încărcat cu șnururi cu stafide mere sau lămâi, smochine, colăcei (covrigi), hulubi de aluat, scăriță de pâine, o cofiță cu apă în care stă pomul, o cană mică. La intrarea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
din pământ, numită "Iene". De jur-împrejurul păpușii se puneau flori și lumânări. La cap i se punea o cruce. Când Ienele era gata, fetele începeau să plângă și să bocească. Apoi, păpușa o aruncau în Suceava (fiind dusă cu alai de înmormântare). Înmormântarea (fictivă) se făcea după toată rânduiala tradițională. Un copil juca rolul preotului, altul rolul dascălului. "Ienele" era așezat într-o mică cutie de scânduri, în formă de coșciug. Era lăsat să plutească pe Suceava cu lumânările aprinse. De-a
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
pământ, numită "Iene". De jur-împrejurul păpușii se puneau flori și lumânări. La cap i se punea o cruce. Când Ienele era gata, fetele începeau să plângă și să bocească. Apoi, păpușa o aruncau în Suceava (fiind dusă cu alai de înmormântare). Înmormântarea (fictivă) se făcea după toată rânduiala tradițională. Un copil juca rolul preotului, altul rolul dascălului. "Ienele" era așezat într-o mică cutie de scânduri, în formă de coșciug. Era lăsat să plutească pe Suceava cu lumânările aprinse. De-a lungul
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
aflat la Herța a fost implicat în incidente cu soldați sovietici. Printre victimele incidentelor au fost căpitanul Ion Boroș și soldatul evreu Iancu Solomon. Fiind soldați din armata română care au murit în lupte pentru apărarea țării, s-a hotărât înmormântarea lor cu onorurile cuvenite unor eroi, în orașul Dorohoi, cel mai apropiat de locul confruntărilor. Funeraliile soldatului evreu Iancu Solomon, la Dorohoi, în ziua de 1 iulie 1940 au generat o împrejurare oportună pentru militari români în trecere prin Dorohoi
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
adunați în cimitirul evreiesc în acest context. Nu a fost o premeditare în situația creată, a fost doar o întâmplare nefericită, speculată ca oportunitate de militari răzleți să se răzbune pe un grup de evrei. De altfel, data fixată pentru înmormântarea celor doi soldați din armata română a fost hotărâtă de primăria Dorohoi, la solicitarea prefecturii județului. Nu este nici un indiciu care să ne facă să înțelegem că ar fi existat vreo legătură între data înmormântării și tranzitul soldaților prin Dorohoi
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
De altfel, data fixată pentru înmormântarea celor doi soldați din armata română a fost hotărâtă de primăria Dorohoi, la solicitarea prefecturii județului. Nu este nici un indiciu care să ne facă să înțelegem că ar fi existat vreo legătură între data înmormântării și tranzitul soldaților prin Dorohoi. Printr-o adresă a Prefecturii județului Dorohoi, Comunitatea evreiască din Dorohoi este solicitată să organizeze funeraliile soldatului Iancu Solomon, pentru care Primăria Dorohoi emite autorizația de înmormântare. În acest context, Comunitatea evreiască înțelege să cinstească
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
că ar fi existat vreo legătură între data înmormântării și tranzitul soldaților prin Dorohoi. Printr-o adresă a Prefecturii județului Dorohoi, Comunitatea evreiască din Dorohoi este solicitată să organizeze funeraliile soldatului Iancu Solomon, pentru care Primăria Dorohoi emite autorizația de înmormântare. În acest context, Comunitatea evreiască înțelege să cinstească memoria soldatului evreu din armata română mort la datorie. La funeralii au participat și dr.Axler președintele Comunității, David Sechter prim rabin, Aron Goldenberg rabin secund, Aizic I.Aizic secretar general și
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
și Ștrul Șulimovici secretar al comunității, alături de un număr de evrei din oraș. Comandantul Regimentului 29 infanterie din oraș, C-tin Sănătescu, permite unui grup de 10 militari de origine evreiască, conduși de sergent TR Emil Bercovici, să participe la înmormântarea soldatului Iancu Solomon. Mărturia lui Ștrul Șulimovici, secretar al comunității, care a participat la funeralii, ne permite să înțelegem ce s-a întâmplat în cimitirul evreiesc. Acesta afirmă că înmormântarea soldatului Iancu Solomon a început la ora 16 și că
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
evreiască, conduși de sergent TR Emil Bercovici, să participe la înmormântarea soldatului Iancu Solomon. Mărturia lui Ștrul Șulimovici, secretar al comunității, care a participat la funeralii, ne permite să înțelegem ce s-a întâmplat în cimitirul evreiesc. Acesta afirmă că înmormântarea soldatului Iancu Solomon a început la ora 16 și că, în momentul în care se pregăteau să coboare sicriul în mormânt, au auzit o detunătură de armă urmată de o salvă. Evreii au crezut că este vorba de o salvă
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
ora 16 și că, în momentul în care se pregăteau să coboare sicriul în mormânt, au auzit o detunătură de armă urmată de o salvă. Evreii au crezut că este vorba de o salvă în onoarea ofițerului român a cărei înmormântare se făcea în același timp în cimitirul creștin, învecinat celui evreiesc. În scurt timp, soldați români au intrat în cimitirul evreiesc și au început să tragă focuri de armă. Potrivit mărturiei lui Ștrul Șulimovici, în acel moment s-a produs
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
în care cei 50 de oameni și-au pierdut viața, cu atât mai puțin despre autorii crimelor. Observația noastră este că, de fapt, membri comisiei au procedat la identificarea cadavrelor pentru a putea permite înhumarea acestora. De altfel, autorizația de înmormântare a fost înmânată ajutorului de primar, ing.Ioan Pascu, chiar în data de 3 iulie 1940, iar Regimentul 29 infanterie din Dorohoi, la solicitarea comisiei și cu aprobarea Parchetului Tribunalului Dorohoi, la aceeași dată, a trimis sub comanda sublocotenentului Balan
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
data de 3 iulie 1940, iar Regimentul 29 infanterie din Dorohoi, la solicitarea comisiei și cu aprobarea Parchetului Tribunalului Dorohoi, la aceeași dată, a trimis sub comanda sublocotenentului Balan Savel, un detașament cu 72 de soldați, care au ajutat la înmormântarea celor 50 de cadavre în cimitirul evreiesc. Conducerea Comunității evreilor din Dorohoi a adoptat o atitudine prudentă și chiar discretă față de crimele săvârșite la 1 iulie 1940. Poate că așa se explică de ce nu a fost înregistrată nici o solicitare pentru
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
Comunității evreilor din Dorohoi a adoptat o atitudine prudentă și chiar discretă față de crimele săvârșite la 1 iulie 1940. Poate că așa se explică de ce nu a fost înregistrată nici o solicitare pentru anchetarea crimelor și pedepsirea celor vinovați. Mai mult, înmormântarea celor 50 de evrei uciși în cimitirul evreiesc la 1 iulie 1940 s-a făcut cu discreție, fără procesiuni religioase, fără participarea conducerii Comunității. De altfel, printr-o adresă din 7 iulie 1940, comisarul Constantin Mercur comunică președintelui că, cei
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]