5,591 matches
-
o singură sală mare, cu podeaua de pământ presărată cu paie, ca s-o facă mai puțin jilavă. În mijloc ardea un foc într-o vatră înaltă de piatră; scotea fum, nu glumă, astfel că de la umeri în sus eram învăluiți în ceață. Pe lângă perete erau câteva mese și bănci grosolane; în afara focului, localul era luminat și de ceva lămpi atârnate de pereți și care ne-au fost de ajutor să ne zărim comesenii. Ne-am așezat la prima masă din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
părea să dureze doar o clipă. Pe când a lor... Fredonând refrenul celor de la Lunapop, care Îi rămăsese În minte - nu vreau să mă Întorc și să trăiesc fără tine -, se puse În patru labe, pe parchet, căutând În celofanul care Învăluia coșul, ca să dea de urma bilețelului. Pentru că trebuia să fie și un bilet. Ce multe Își scriau ei doi. Își scriau acele cuvinte pe care se rușinau să le rostească. Probabil că acesta este secretul literaturii. Biletul era acolo. Simți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se așeze. Dintr-o dată simțea nevoia să nu se mai gândească la vocea metalică a Elsei Benelli - Președintele e În ședință -, la lipsa de menționări din ziar, la indiferența misterioasă care se țesea În jurul lui ca o pânză de păianjen, Învăluind numele onorabilului Fioravanti. Nu voia să se gândească la faptul că președintele Îl lăsa să cadă. Buonocore schimbă câteva priviri iuți cu ceilalți trei agenți de pază, din cealaltă mașină, și se așeză În fața lui, fără a-și abandona Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu se lăsă bătut. — E ultima favoare pe care v-o cer. — Ultima favoare! râse Elio, punându-i familiar o mână pe umăr. Îmi pare că asta e prima. Antonio Împinse ușa grea și, pe când lumina albă a zilei Îl Învăluia, continuă să repete, serios și fără a-l privi, că era Într-adevăr ultima. a zecea oră Băiatul de serviciu o anunță că telefonul Îi sună În geantă. Doamna Fioravanti dorea să răspundă? Maja Întoarse capul, resemnată să nu aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
luptă. Fetele de la AS Esquilino așteptau o victorie de luni de zile: erau ultimele din grupă, aproape de retrogradare. Valentinei Îi păru rău că nu putea să-și primească răsplata loviturilor ei ucigătoare, și nici nu putea lua parte la sărbătoare, Învăluită În mirosul cald și animalic al vestiarelor - miros de papuci, de picioare, de axile, de camfor, de păr și transpirație. Un miros plin de Încredere. Mirosul ei și al tovarășelor ei. Mirosul vieții obișnuite În care-și dorea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
În curaj același care ești și În dorințe? Shakespeare, Macbeth a douăzeci și una oră În fața intrării de la Palazzo Lancillotti, Într-o tăviță de aluminiu, strălucea o lumânare În formă de disc, cu parfum de lămâie sau de alte citrice fine. Fumul Învăluia un ghiveci imens care Împiedica accesul mașinilor În piață. În intențiile celor de la serviciul pentru parcuri și grădini publice, ghiveciul acesta, care cântărea cel puțin un chintal, trebuia să adăpostească o plantă de merișor, care Însă era de mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Gianicolo, prundișul scârțâia sub pașii lor. Un văl umed făcea să lucească mașinile parcate sub platani. Parbrizul Peugeotului lui Sasha era stropit de apă - ca de ploaie. Dar norii rătăceau și nu reușeau să se adune. Din când În când Învăluiau fața lunii, descoperind-o apoi Încet - diafană, ca o monedă. Emma Îi arătă luminile roșii ale unui avion care brăzda mătasea cenușie a norilor. Pe cenușiul acela, luminile orașului se reflectau ca-ntr-o oglindă. Îl Întrebă dacă, după părerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fraza aceea. Puse În gaura din cutia de pantofi o bancnotă de zece mii. Poarta de fier se deschise și ea se grăbi să intre În clădire. Întuneric. O izbi un miros dulce de cânepă și de trupuri nespălate și o Învălui o muzică jamaicană. În centrul imensei săli, printre piloni de ciment acoperiți de mâzgălituri, zeci de trupuri se dezlănțuiau ca În transă În ritmul acelei melodii care bubuia din boxele negre Învechite, suspendate pe trepiede din metal. Dansurile actuale, sugestivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Închise ochii. Stelele luminoase apuseră Între pleoapele lui. Un automobil se auzi jos În stradă - pentru o clipă, Îi păru că-l recunoaște. Și spera să fie Smartul Majei, dar zgomotul se Îndepărtă până când dispăru cu totul, cine știe unde. Tăcerea Îl Învăluia În neagra ei singurătate. Îi era teamă și nu știa de ce. Simți o lacrimă adunându-se În colțul pleoapei, alunecând pe curba obrazului și topindu-se apoi În părul lui. — Tati? Îl chemă la un moment dat Camilla, ridicându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să recunoști prezența divinului și pentru asta trebuie să-ți deschizi inima către Sfântul Duh. — A Înnebunit? șoptește agentul simplu. — Aprinde lumina, spune celălalt, Înaintând În vârful picioarelor spre sufragerie. O fantomă plină de riduri Îl privește de dincolo de canapea, Învăluită Într-o aureolă albăstruie. Are ochii sticloși și glasul psalmodic: bineînțeles că da, doar e un preot. Televizorul e deschis. Și agentului principal i se Întâmplă uneori noaptea, când nu reușește să adoarmă, să petreacă ore Întregi ca hipnotizată, ascultând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Însă nu mai poate, nu-l primește nimeni în afara spațiului nostru. Spiritul lui Zogru s-a autohtonizat, a rămas prizonierul plaiurilor mioritice. (Sper să nu fie și cazul Doinei Ruști...) Pe acest fond de restricții este plantată întâmplarea mult dorită, învăluită în aburii mov ai visului. Zogru este un roman care se citește repede, cu plăcere și lasă în urmă gustul complicat al meditației. Este o carte frumoasă, bine scrisă, care aduce în actualitate lectura voluptoasă, grija față de poveste și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
timp învins de o scârbă grea. Ar fi vrut să fugă, dar i se rupea sufletul de Pampu, pe care îl simțea pierdut pentru totdeauna. Când a început să iasă în aerul dimineții de mai, i se părea că e învăluit într-o pastă groasă și fierbinte, eliberat și gol, vlăguit și ușor. Nu știa atunci, dar a aflat cu trecerea timpului, că arăta ca o gelatină transparentă și întinsă, ca o peltea verde-argintată, care păstra încă fața tristă a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ieșit afară, era încă lumină. Soarele bătea pe buza pământului și călugării se pregăteau de vecernie. În urma lui Ioniță plutea un abur subțire, mov și risipit. La poartă, a întins câțiva galbeni unuia, tot așa, zâmbind cu un singur obraz, învăluit în ceața violetă, și duși au fost. Siguranța Eliberatorului, modul lui liniștit și operativ îi impuseseră respect atunci, iar acum încă și-l mai amintea ca pe un ins pozitiv. Și nu putea să nu recunoască înrudirea: Andrei Ionescu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Și i-a dat nemăsurat Tot o nuntă...de-a văzut Că nu-i bun soț de-mprumut. De-atunci primăvara, buna, Își tot piaptănă cununa Fără pic de supărare De la baba cea din vale... Pedeapsă Departe, pe dealul pustiu, Învăluit în ceață, Mușcă din zare un loc straniu, Tăcut și fără viață. Nimic și nimeni n-a fost acolo. Locul nimeni nu-l cunoaște Căci nimeni și nimic, de merge acolo, Nu se mai întoarce. L-am descântat cu viața
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sufletului meu Ca un înger negru se arătă, Cu aripi negre apare lin pe cer, Cu ochi ca doua stele și buzele de fier, Cu părul alb ca luna ce încet străluce Cu rochia cea neagră cu pătată de culoare, Învăluie tot cerul albastru-incolor, Îngerul se-arată, aripile-și deschide Peste orașul care adoarme liniștit. Imaginea sufletului adoarme dintr-odată Și-o amorțire îl cuprinde, Lasă întunericul să prindă Și să-l arunce-ntr-un basm Fără sfârșit! Îngerul păcii Pe
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
dulce “Bun venit!” Spre orizont doar cârduri de cocoare Au înnegrit al cerului senin, Venind în țara noastră unde iarăși Albastrul cerului de soare-i plin. Trezită e natura iar la viață Iar pomii toți acum au înflorit. Mireasma lor învăluie natura. Primăvară dulce, “Bine-ai venit!” Ai readus din nou multă speranță, Și-n inimi un dor mereu arzând. Tu ești fiica ce-aduce din nou viață Și năzuință pe acest pământ. Neagu Mihaela, clasa a VIII-a Școala Gimnazială
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
clasa a VIII-a Școala Gimnazială Nr.6 ”Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku 1 udând brândușele pisica se scutură evantai din stropi. Haiku 2 în fața blocului, lalele; popas de suflet acorduri. Haiku 3 urcând spre Babele... ceața învăluie drumul. Haiku 4 citind poezii sub castanii înfloriți în jur, numai îndrăgostiți... Haiku 5 la Dervent, troiță între lalele și trandafiri poartă spre cer. Peta Melec, clasa a VIII-a Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Techirghiol Constanța profesor coordonator Ciobanu Claudia-Veronica
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Printr-ale ale ei faze. Ca pe o stea plăpândă, Ca pe un vechi catarg Lumina tremurândă De tot se pierde-n larg... Și-a nopții strălucire Cuprinde-ntreg pământul Rămâne o lucire Se-aude numai vântul... A codrului cântare Învăluie lumina Și-mi freamătă chemare Doar pomul și surdina Tăcere... M-afund în mii de gânduri, M-afund în mii de stări Și-mi scriu tăcerea-n versuri A unei vechi chemări. De ce-aș fi eu de vină? Când
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
au fost alături la bine și la greu, de când am deschis ochii. Într-o zi cu miresme de struguri, de toamnă timpurie, am pășit sfios pe poarta școlii. Am privit-o cu interes și curiozitate pe doamna învățătoare. Privirea ei învăluită în căldură ascundea grijă și dragoste față de copii. S-a scurs toamnă după toamnă, și anotimpurile s-au scurs, ca lungi cârduri de păsări grăbite, iar eu am ajuns în clasa a IV-a. Timpul a trecut repede apoi, iar
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ochii îi jucau în lacrimi, însă, privind-o, îmi dau seama de profunzimea sentimentelor ei. De multe ori urma pașilor mei este dublată de tălpile ei și râsul ei devine ecoul râsului meu. Această „femeie” e ca o pânză aurie învăluită în jurul inimii mele, care îmi dă putere și înțelepciune. Când era mințită de cineva, avea întotdeauna puterea de a ierta, lucrul pentru care o admir. Era plină de energie, consumând-o prin a face treburile gospodărește, făcând cumpărături, mă ajuta
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
liniștitor pe pielea mea fină, jucându-se timid printre firele castanii ale părului meu, făcându-le parcă mai deschise decât le știam. Simțeam cum seara se aproprie. Simțeam cum noaptea, cu mâinile ei picurate cu steluțe mici și aurii mă învăluiau ușor, pregătindu-se parcă să-mi ofere o îmbrățișare de ,,Bun venit!“ Simțeam mirosul dulce al răcorii cum se apropie și avertizează gâzulițele și toate pasările că e timpul să se ducă la culcare. Și totuși, încă era lumină. O
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și armonie. Cunosc mirosul ierburilor, al frunzelor arse de soare, dar și culorile intense ale roadelor din livadă, în preajma amurgului. Priveam în zare marea verde, agitată de vântul fugar, iar de departe aud basmul vechi al izvorului al cărui ecou învăluie întreaga grădină. Mă bucuram ca un copil atunci când îmi aminteam că mă uitam la mingea roșiatică și la jocurile ei de raze, stând la pieptul bunicii, aceasta mângâindu-mi părul blond. Priveam grădinile înflorite și viile cu mireasma lor ce-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cer, iar zbuciumul pământului mă trezește din visul meu... O ultimă strigare de lumină, o rază de pasiune și totul se ascunde în umbra nopții! E ireal! Câtă durere, chin, jale! Departe, se vedea satul ca într-o ceață subțire învăluit de cântecul monoton al orologiului din sat care anunță venirea nopții. Dar această dură neliniște este potolită de revărsarea feerică a luminii lunii palide și ivirea stelelor aurii pe cer ca un zbor luminos. Mă întorc într-o parte și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
aproape bărbat. Isaac l-a mângâiat tandru pe față, urmărându-i cu degetele trăsăturile chipului și liniile brațelor. Un vânt ușor s-a stârnit atunci și a făcut să tremure cortul înalt de mătase, iar Bunicul și nepoții lui au fost învăluiți într-un fel de curcubeu. Era o priveliște care-ți tăia răsuflarea. Și exact în acel moment, după ce se ținuse la distanță, Rebeca a rupt tăcerea maiestuoasă în care stătuse până atunci. - Probabil ești flămând și însetat, Isaac, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care-i scria că în acea zi, la doi metri de casă, descoperise niște urme de schiuri, așa-i deci ceața, înșelătoare și periculoasă. Pe-atunci vocea tatei era răgușită de-atâta fumat și nopți pierdute, dar ceața i-o învăluise, făcând-o să pară aproape catifelată, de parcă nici n-ar fi fost vocea lui, și eu îl țineam de mână și mergeam și mă gândeam că precis ne-am rătăcit, întocmai ca Amundsen, c-am trecut de mult de blocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]