3,948 matches
-
scaun, se strecoară afară din sală, să ajungă la timp la librărie, să apuce un exemplar din cartea praghezului. Precis că o să fie coadă lungă și exemplare puține. Revine în sală după mai bine de o oră. Ține sub braț, învelit în hârtie cafenie, prețiosul trofeu. Se reașază, vinovat, la birou, trage cu prudență volumul din sertar. Praga, domnul K, un obiect rușinos, exploziv. Îl răsfoiește. L-ar arăta și lui Lucian, dar e inabordabil, apărat de teancuri de calcule și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
întreprindă ceva pentru Lena : s-o ducă la gimnastică, la înot. Cu cine naiba seamănă fata asta greoaie și ursuză ? ! Grasă ca taică-su, măcar de-ar fi luat de la dânsul senzualitatea aceea rapace, mobilă, pe care știe s-o învelească în minciuni și drăgălășenii, atent la prada din preajmă. Stimabilul Mitu cu subretele, telefonistele, dactilografele. Clanul micilor vânzătoare din magazine, cu figurile lor șirete și dulci, lunecând, ca niște țipari, trăgându-l după ele, noapte de noapte. Sila scăzuse cu
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
sala asta, s-ar descărca. S-ar trage în neștire...“ Tovarășul Manole : obraz palid, proaspăt ras, părul muiat de transpirație, privirea calmă, clară. Ochii nu clipesc decât la mari intervale. Și-a dezbrăcat haina, adevărat dezmăț : umerii înguști și osoși înveliți într-o cămașă vernil cu mâneci scurte și guler descheiat peste cravata galbenă. „S-ar trage în neștire. Unii în alții, în neștire. Descărcând totul, totul. Neputință și ură și complicitate.“ Colegul Vornicu, nebărbierit, buzele mult subțiate, dunga mustății nesigură
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un gâfâit. Scâncetul încearcă și izbutește bolboroseala : intră, intră, Lena. Nu e Lena, sunt eu, Ortansa... vine vocea îngroșată. Nu mai e de glumit, trei scurte salturi de cangur până în tavan, până la scaun, până la ușa dulapului împinsă repede, cu cotul. Învelit cu pătura până la gât, până la creier. Cadranul de pe mâna stângă : aproape ora unu, ohoho, cât mai lenevise ! Gâfâie, trezit, cu ochii spre gaura cheii : — Poți intra. Intră, dacă vrei. Doamna pătrunde, demnă, sobru îmbrăcată pentru asemenea dimineață ! Pieptănată cu atenție
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Cu ochii pe ziar : „Unanimă adeziune, Magistrală Expunere, Înfăptuire neabătută“... Dimineață după-amiază, venise repede altă dimineață după-amiază de miercuri. Ziarul, în același loc : „întregul popor... realizări fără precedent... unitate de nezdruncinat... omul nou... disciplina, întărirea disciplinei... omul nou“... Aer ars, învelind furnicarul, rostogolindu-l... asediul verii abrazive, amare și ațâțătoare. Miercurea mijlocie, destinată muncii modeste metodice mutuale, minut cu minut, grad lângă grad așa se și întâmpla : se calcula, se scria, se desena, se corecta, se ștergea, se verifica, se confrunta
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
mai adaugi nimic. Nu pot face anumite lucruri ! Ca prieteni și colegi, așa, să rămânem, nu cred că e cazul să... Era lipită de umerii arlechinului. Dinții albi, ascuțiți, flămânzi, privirea umedă, trupul juvenil, chipul îngustat, de mumie. Clovnul se înveli în armura fluidă, aerul ardea, trebuia un pas, doar încă un pas, dar jocul minții devenise rece și sărac. — Ce să-ți spun, ce să înțelegi, m-ar obosi, mă obosește. Jaluzelele ferestrei cedară, căzură. Lumina se fracționă, hașurată, zăbrelită
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
foarte dreaptă și avea părul aranjat cum nu mai văzusem, În Împletituri ce-i coborau pe umeri. Răspândea un miros moale de levănțică. În spatele ei se aflau două surate de-ale ei, mai tinere și mai Înalte decât ea. Erau Învelite cu toate În blănuri de urs brun. - Tu, ăsta care vorbești, Începu ea, privind țintă la Enkim. Ia spune. Enkim clătină din cap, semn că nu se cuvenea ca el să vorbească, după care Îmi luă palma și și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
ăștia? am șoptit. Runa puse degetul pe buze. - Sunt urși d’ăia care merg În două picioare. Și dacă ne văd, o să fie urși d’ăia care dau cu sulițe după noi. Am simțit că Îngheț. Pricepusem. La vânătoare, te Învelești În blana ursului, te cufunzi În pișatul lui și te ungi cu untura lui, ca să nu te miroasă când te apropii de el. Urmăritorii făcuseră la fel, ca să nu le simțim mirosul de oameni, numai că-și dăduseră cu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
precum o turmă de bivoli alergând peste câmpie, stârnind nori de praf și culcând ierburile la pământ - Poate mor, poate scap! mai strigară câte unii când ne amestecarăm cu vrăjmașii. În față mi se arătă un blond spătos, cu capul Învelit În plete și barbă. Era din neamurile de pădurari de la Miazănoapte - răsucea o bâtă uriașă și, rostogolindu-și ochii cu furie, dădu să-mi zboare capul de pe umeri. M-am aplecat, ca atunci când se repede mistrețul furios peste tine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
din neam de greci. Bunica de la Bârlad încă știa Tatăl nostru și Crezul pe de rost în grecește. O aștept în fața magazinului până cumpără trei cârnați Trandafir. Iese, luăm căruciorul, și reușim să traversăm intersecția după ce Mike Tyson amenință cu pachetul învelit în hârtie maronie mașinile care nu vor să ne dea prioritate. Mergem grăbiți pe trotuarul îngust, umbrit de salcâmi pitici. Când ajungem lângă centrul de pâine și de butelii Steluța, tanti Cucu oftează: ehei, aici am vândut io pâine cinșpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
în bucătărie și despachetează cârnații. Privesc hârtia maronie pătată de grăsime și îmi aduc aminte că americanii avuseseră ideea tâmpită ca, în anii primului război mondial, să cumpere zeci de mii de mumii egiptene, să topească bandajele în care erau învelite și să facă hârtia asta maron în care împachetăm carnea. N-au încetat decât după ce a izbucnit o molimă groaznică. Mumiile desfășate erau folosite drept combustibil pentru locomotivele cu cărbuni. Mă uit la cei doi trandafiri și la crenvuștiul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de la Botoșani. Sabina ura să-i cotrobăie cineva prin poșete, borsete, mape. Eu n-aveam nimic împotrivă să-mi mai arunc un ochi din când în când prin poșete-borsete-mape. Văzând-o adormită cu gura deschisă, n-am putut rezista tentației. Învelită într-o bucată de pânză neagră am găsit o casetă. O casetă ciudată - se vedea clar că nu era românească. Am introdus-o în casetofon, mi-am băgat căștile în urechi și am apăsat pe play: Cara mia, sono qui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
eu, Piti! - Care eu? păru să se dezghețe o clipă vocea. - Eu, Leo, am venit de la București să te văd. Ușa s-a deschis larg și Sabina s-a retras în interiorul camerei, indiferentă. Era teribil de slabă, capul îi era învelit într-un soi de turban roz, cu paiete - probabil o rochie. - Ce faci? Cum te simți? am început, temător. - Șșt, vorbește încet! Securitatea ascultă totul. - Cum așa? - Uite, pe-aici ascultă! m-a luat de mână - era gheață - și m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-o până acum pe cearșafurile răspândite prin cameră.) Albu zice că-l va duce la director pe la ora zece. Până atunci Îi explică el În ce ar consta treaba pe aici. Între timp intră și Axente cu sticla de țuică Învelită Într-un ziar. Toți trei se bucură de această soluție neașteptată pentru impasul În care intrase conversația. Fac apoi o chetă rapidă, câte un pol fiecare, și-l trimit pe Axente să ia salam și pâine și suc de roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mai Încolo, pă vale, nu ne vede nimeni.“ „Așa, da, vă dau, dar puneți mâna și dați-mi doi poli!“ Ăia au plătit litrul de țuică pe care proprietarul cazanului l-a și pus Într-o sticlă și le-a Învelit-o În ziar să nu vadă nimeni ce au ei acolo și au plecat. Numai că În ziua aia cazanul Într-adevăr fusese deschis din ordinul primăriei numai În folosul spitalului, Însă nu pentru a face țuică din prunele culese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un fel de taburi de scurgere a apei pe sub podețul de la poartă (dați-mi o hartă și vă spun imediat În ce sat am văzut asta!) În fond, sensul primar al cuvântului anvelopă vine de la a acoperi, a Împacheta, a Înveli, a ascunde, a Îmbrobodi etc. Anvelopa este un produs secundar al mașinii și nu un accesoriu al ei. * ...Să fii curier la Direcția Intendenței e mare lucru, tovarășe director. Păi, dumneavoastră știți ce bani Învârteam eu În timpul războiului? Unitatea noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
asociat de poetă autocunoașterii (Am văzut / când asfințitul a devenit / mai roșu / decât sângele meu, / când rubinul a supt asfințitul / ca mielul prima gură de lapte, / am văzut cerul hrănind pământul. / am văzut cine sunt, / cine nu mai sunt / și învelită în roșul pleoapelor închise / îmi odihnesc plecarea), oranjul o poartă prin ținuturi cu sugestii exotice (mediteraneene sau livrești, Pământ pârjolit, pietre albe / linse de arșița portocalie, / ... / Mediterana densă de sare lovind nisipul...), galbenul încearcă o fixare în clipa prezentă sau
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
la hotarul dintre mai multe lumi, ceea ce i acordă statut de spațiu regenerator. La cules de romaniță; sfârșitul clasei a patra, cu examenul în care toți reconstituiau sufletul privighetorii / moartea noastră, colaje surprinzând ineditul percepției (acolo, fructele / stricate de sub pat, învelite în manuscrise / apocrife, / pătând și în centru un copac de apă de trandafir, la / rădăcină cu / un crocodil care își clocește / oul, aburind... ) sunt doar câteva scene din trecutul la care poetul se întoarce ca la paradisul pierdut fizic, dar
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
un taxi. Afară plouă și taxiul vine greu. În sfârșit vine și plecăm spre spital. Ajungem la Raisa unde ceilalți erau deja adunați. Petra, asistenta din acea zi, pregătise deja copilul. Avea o cămășuță nouă peste scutecele cu care era învelită în incubator. Întreb unde pot găsi un preot. - Nu vă faceți griji, am trimis deja după preotul spitalului. Petra îmi dă o lumânare groasă, albă, pe care să scriu ceva. Eu scriu cum mă inspiră cei de sus: „Raisa, floare
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
din text și alcătuiți cu ele propoziții. 3.Construiți un text cu titlul”Țara Dobrogei”. Folosiți descrierea și dialogul. „Între marginea prăbușită a munților vechi din nordul Dobrogei și Razelm au rămas dealuri răzlețe, stâncoase, ca niște colți de măsele înveliți în gingii, mărturiile vremurilor depărtate. Unul dintre ele e și Denistepe (dealul mării) asemenea unei jumătăți din acoperișul unei case năruite. Din șesul ca-n palmă, urci cu mâinile în buzunar, așa de domoală e coasta aplecată. O mantie de
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
și el pe lespede. Tatăl lui Trandafir e alături de fiu... Părul cărunt parcă a devenit și mai alb. Fața i-e palidă. Dar unde mai poți privi? Cu cine să plângi?... Cu toții.... Iancu Caranica Dintre cadavre este scos un pachet învelit în hârie albastră. Înlăuntru se găsesc rufe cu inițialele lui Caranica. Cadavrul lui este scos și identificarea e făcută de mama martirului. Căpitanul În partea dinspre miază-zi s-a aflat trupul Căpitanului. Alături, un geamantan de piele nealterat. Înlăuntru se
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mine. M-am concentrat asupra fetei de lângă mine și a sticlei! Alunecam fără zgomot, Mimi m-a prins de mână și am ascuns-o imediat printre blănuri, descheind-o la haină... începusem să tremurăm, scria pe noi fragil; ne-am învelit amândoi în veșmântul ei... frigul tot încerca să ne pătrundă; până pe Brezoianu era cale lungă, dar nu ne grăbeam... ne încălzisem! Timpul se subțiase în mine... n-am mai observat cerul! Mimi a vrut să vadă dacă-s băiat lipindu
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
cu Edy? Ne-am văzut înainte de ale noastre! Nimic... nu mai era între noi! Eram în sfârșit singuri. Însă liniștea nu ne învăluise când a sunat deșteptătorul. Mimi s-a ridicat și a făcut tărăboi inventariind boarfele cu care o învelisem. Ea nu-și dădea seama că miloși, o protejasem de curent, deși în cameră ziceai că te sufoci; era ca la baia comunală unde mă îmbăiam când eram puștan. Mi-a trecut prin minte să-i propun Giuliei un schimb
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
ulterior responsabilitatea de a urmări cum progresează cartea mea. Își luase îndatorirea în serios și făcea tot posibilul ca să mă simt băgat în seamă: de exemplu, la fiecare Crăciun îmi trimitea un pachet cu cărțile ei preferate din catalogul anual, învelit în ambalaj de cadouri. Astfel a ajuns biblioteca mea să fie împodobită cu delicatese precum Mari instalatori ai Albaniei, 300 de ani de halenă, Studiul de pionerat al Preasfinției Sale J.W. Pottage, Credeți că știți totul despre socluri? și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
acestea ca pe niște pietricele frumos colorate și e bucuros acum să le găsească întrebuințare. Apoi se întoarce cu spatele la răufăcător și pune vrabia jos, pe o frunză uscată. Îngenunchează și se apucă să-i netezească ușurel, cu degetul mare, pieptul, învelind pasărea toată cu palma, pentru a-i da căldură. Suflă peste vrăbioi - căci vrăbioi e - și pornește să-i descânte. Piii-ca pi-ca pi-ca, zice. Piii-ca pi-ca. Hai ridică-te că-ți dau semincioare, hai să-ți dau, nu vrei mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]