12,339 matches
-
care munceau la câmp cu supunerea unor sclavi sau copii fericiți ce săreau Încoace și-ncolo, Într-o libertate absolută. Era deja târziu când ajunseră. Față de New York, unde artiștii stau Înghesuiți În apartamente minuscule, atelierul acela spațios era un adevărat șoc cultural. Pictorița se numea Huan Lee Pong, o chinezoaică În jur de șaizeci de ani, căsătorită cu un curator WASP1 grăsuț, cu părul cărunt. Păreau un cuplu birasial neconvențional, dar nu și la o privire mai atentă. Când Kitty intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
o să-i cadă prea repede toarta. Femeia își întinse mâinile ca să apuce urciorul de gât, îl strânse la piept și mulțumi din nou, Mulțumesc, domnule Cipriano, în clipa aceea văzu câinele în furgonetă, Câinele acela, rosti. Cipriano Algor simți un șoc, nu-i trecuse prin cap posibilitatea că tocmai Isaura Estudiosa ar putea fi stăpâna lui Găsit, iar ea spusese Câinele acela de parcă l-ar fi recunoscut, cu acea expresie de surpriză care poate fi a celui care, în sfârșit, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
lutului înainte de a fi îmbrăcat de prima formă exprimată a ideii. Ca să nu piardă timp, la început aruncase păpușile prost făcute într-un colț, dar apoi, împins de un straniu și inexplicabil sentiment de milă, le luă, majoritatea deformate de șocul căderii, și le aranjă cu grijă pe un raft din olărie. Le-ar fi putut frământa din nou pentru a le da o a doua posibilitate de viață, le-ar fi putut turti fără milă cum făcuse cu cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
trăi, și dacă îi spui că ce face nu servește la nimic, chiar dacă ar fi evident, cel mai probabil nu va crede, pentru că pur și simplu nu poate, Centrul a renunțat la vasele noastre, și el a reușit să suporte șocul, Pentru că ai avut imediat ideea de a face păpuși, Presimt că se apropie zile grele, mai rele decât acum, Promovarea mea ca gardian rezident, care nu mai trebuie să întârzie, va fi o zi grea pentru tatăl tău, A spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
apăru în fața lui. Ajunsese în fundul peșterii. Coborî lanterna pentru a se convinge de fermitatea solului, făcu doi pași și îl începuse pe al treilea când genunchiul drept se lovi de ceva tare care îl făcu să scoată un geamăt. Din pricina șocului, lumina oscilă, în fața ochilor se ivi, într-o clipă, ceea ce părea o bancă de piatră, și imediat, în momentul următor, aliniate, niște siluete nedefinite apărură și dispărură. Un tremur violent zgudui membrele lui Cipriano Algor, curajul lui slăbi ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la crinii câmpului, care nu torc și nu țes, Și fraza asta e frumoasă, de aceea crinii nu sunt decât crini, Ești o sceptică furibundă, o cinică respingătoare, Te rog, tată, vorbesc serios, Iartă-mă, Înțeleg că a fost un șoc pentru dumneata, așa cum a fost și pentru mine, deși n-am fost acolo, înțeleg că bărbații și femeile acelea sunt mult mai mult decât niște simpli oameni morți, Nu continua, tocmai pentru că sunt mult mai mult decât niște simpli oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
iar ploile (din fericire ploua rar) erau, ca pretutindeni la mare, plicticoase; întunecau orizontul și nu mai vedeai nimic dincolo de spuma albă a valurilor. Dar cum te apropiai de zona stâncilor de marmură, totul se schimba. Am avut un adevărat șoc când am dat cu ochii de ele. Stâncile erau veritabile dune de marmură între care creșteau scaieți cu flori violete. Valurile azvârleau pe ele stropi de apă care scânteiau, umezeau petele de licheni, ce semănau unor caracatițe verzi ieșite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
n-a mai vrut să se culce cu dulgherul, părăsindu-l, încât destinul se arăta dispus să se îndrepte spre un sfârșit care iartă totul. Numai că băiatul a dispărut după un timp, iar fata n-a rezistat și acestui șoc; disperată, dezorientată, scârbită, a ajuns curând o depravată. Un student i-ar fi dat atunci, în glumă, la un chef, porecla „Mefista”, pentru că, zicea el, Mefista le propunea tuturor bărbaților care-i plăceau cât de cât un târg: să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
o vreme în camera mea, întins în pat, și după ce fereastra s-a întunecat am ieșit pe coridor, îndreptându-mă spre locul păzit de Francisc. A doua noapte în sala cu oglinzi a fost încă și mai feerică. Trecuse primul șoc, acum mă stăpânea numai emoția că din moment în moment putea să apară Bătrânul, în rest eram copleșit de o stare care semăna cu fericirea. Ieșisem dintr-un tunel umed, friguros și murdar, într-o sală strălucitoare în care vechiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă violau? se văicări Laura după ce-am rămas singuri. Ia lasă prostiile, i-am zis destul de brutal, furios că nu mă arătasem la înălțime. Nu mai venim niciodată aici, bâigui ea și îi tremura bărbia. Era încă sub impresia șocului. În loc s-o liniștesc, am fost de-a dreptul mojic. — Mai bine taci. Îmbracă-te și hai să mergem. Resentimentele pe care le înăbușise până atunci dorința au ieșit la suprafață, agravate. Laura mi se părea vinovată de tot, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Delacroix susține chiar ideia că se poate ajunge, prin audierea unei melodii, la atingerea unor forme de reverii sau de extaz<footnote Idem., p. 309 footnote>. Lucrarea artistică este în masură să influențeze contemplatorul șocându-l vizual și în urma acestui șoc să tulbure și să genereze diverse complexe de trăiri. Să incite la meditație îndelungată și să oblige la dialog.<footnote Marilena Bontaș, Formarea spirituală prin artă, Editura 3D Arte, Iași, 2007, p. 42 footnote> Am putea afirma că ”obiectul de
ARTĂ, DEGENERARE, KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic''. In: ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
cînd spui răutăți, ești curentat. Băiatul cu sondajul rămîne cu ochii lipiți de decolteul lui Tiffany, Înrămat de lîna de angora; vîrful limbii Îi atîrnă din gură. — Eu cred că pentru un „futu-te“ bine plasat merită să Încasezi un șoc din ăsta, replică Susan. Milena nu le bagă În seamă și Îi răspunde băiatului cu vioiciune: — Tehnologia Încorporată În haine, asta o să fie, dacă vrei să știi, marea găselniță a viitorului. Și ATM-urile cu identificare prin amprente. În timp ce Milena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
se ruinează reciproc aproape la fel de iute pe cît apar. țara noastră a crescut fără Tătuca Dezastru dar În America toate clădirile sînt trecătoare chiar și oficiile poștale și bisericile și muzeele În care artefacte care de abia Își revin din șocul mutării peste mări și țări trebuie să se mute din nou În clădiri din ce În ce mai noi! Vă rog să priviți cu atenție aceste opere de artă, tovarăși! MÎine s-ar putea muta către o nouă clădire. RÎsete. Acum nici nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
biblioteca lui era una care îi trezea interesul. Gusturile lor în materie de muzică și film erau atât de asemănătoare, încât știau că orice închiria unul din ei avea să-i placă și celuilalt. Apartamentul lui îi produsese un oarecare șoc la început, prinn ascetismul lui monastic, dar făcea retușuri discrete spre a-i îmblânzi liniile tăioase. După doar câteva săptămâni, Fran avea impresia că îl cunoștea dintotdeauna. Cu o singură excepție. Spre ușoara ei consternare, Laurence nu părea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
trecea timpul. Știa că avea o reputație de fustangiu, interesat doar de relații de scurtă durată, dar asta era din cauza fiului său. Nu voia să-i bage pe gât lui Ben o altă mamă înainte să fi trecut măcar peste șocul de-a o fi pierdut pe cea adevărată, așa că își păstra relațiile amoroase scurte și amicale. Printr-o coincidență extraordinară, Miriam îi amintea de Carrie - avea aceeași frumusețe delicată și aceeași conformație firavă, aproape de copil. Îi întoarse zâmbetul. — Mulțumesc pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să surprindă mai mult decât o imagine fugară până atunci, trăgând cu ochiul împreună cu un alt băiat în vestiarul fetelor, în urma unui pariu. Spera sincer să nu se fi purtat ca un nătărău sau să nu fi spus vreo prostie. Șocul de-a o vedea pe Fran fusese atât de mare, încât nici nu-și mai amintea ce spusese de fapt. Încă năucită de întâlnire, Fran deschise dulăpiorul de baie și zări un șir ordonat de periuțe noi-nouțe. Era și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
am încurcat. Ar fi trebuit să verific dacă ești acasă. Numai că eram cu gândul la alte lucruri. Întotdeauna atent la sentimentele fiului său, Jack încercă să vadă întâlnirea din perspectiva lui. — Și pentru tine trebuie să fi fost un șoc s-o întâlnești pe Fran în felul ăsta. Ben se înroși tot, amintindu-și trupul gol al lui Fran, primul pe care-l văzuse vreodată în afara revistelor porno răsfoite îndelung. Copleșit de sfială, se așeză la masă și își turnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la noi. — Sigur, aprobă Fran în grabă, încercând să-și stăpânească agitația ca nu cumva să trezească suspiciuni. — Sigur. Apoi, imediat ce obținem proba de sânge a tatălui, putem să mergem mai departe. Fran aproape că scăpă telefonul din mână din cauza șocului. O probă de sânge! Iată un amănunt pe care profesorul uitase să-l menționeze. Putea la fel de bine să se dea bătută de-acum. Capitolul 12 Fran trebuia să-și umple o jumătate de oră până la plecarea trenului spre casă. Uitându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
se destăinuie cuiva și avea o vagă speranță că Stevie ar putea s-o înțeleagă. — Pentru că nu știu dacă e copilul lui sau al lui Jack. Reacția lui Stevie fu ultimul lucru la care se aștepta Fran. Nici urmă de șoc, oroare sau dezaprobare. Doar un zâmbet. — Biata de tine. Ai cam intrat în belea, nu? — Cam așa. Și acum nu știi dacă să mergi până la capăt cu nunta? — Nu pot dacă e copilul lui Jack, nu? Chestia e că există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de el, să știi. N-aș putea suporta stresul. Am mai văzut oameni care aveau asta. Nici măcar nu știu cine ești. Îți sacrifici toată viața pentru ei și ai putea să fii oricine. Nu te-ar deosebi de bunica. Fran simți un șoc auzind cuvintele maică-sii. — Ce vrei să spui? — Vreau să spun că, dacă asta are, o să caut un loc unde să-l pot duce. Un loc unde știu cum să facă față unor astfel de lucruri. — Pentru Dumnezeu, mamă, - oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
maică-sa se ținea strâns de brațul banchetei din spate, cu aerul unei eroine de tragedie antică. — Cred că o să mă duc la culcare, anunță Ralph de îndată ce ajunseră. Phyllis nu spuse nimic. — Bună idee, tată, încuviință Fran. A fost un șoc teribil. Îți aduc imediat un ceai. Simți că maică-sa nu aștepta decât să-l vadă plecat. — Uite ce e, mamă, Henrietta cunoaște o femeie minunată, care a avut grijă de o doamnă în vârstă, și crede că s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
mai bine să fie trimise pe adresa noastră, dat fiind că tatăl tău nu se simte bine. Oricum, continuă să ciripească, nu e minunat? Tu cum stai cu pregătirile? La drept vorbind, sosirea primului cadou stârnise o undă sensibilă de șoc în mintea lui Fran. — Oh, bine. Foarte bine, de fapt, am avut o problemă cu hârtia și am crezut pentru o clipă că s-a dus totul de râpă, apoi o mică dificultate pe plan local cu un distribuitor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
a iubi cu atâta patimă. Nu-și dăduse seama până atunci că, în ciuda realizărilor lui Laurence, ea era cea mai puternică dintre ei doi. Părea atât de sigur pe el, asemenea unui zeu, când era la spital, încât fu un șoc să descopere că bărbatul din spatele măștii se considera uneori o cantitate neglijabilă. În chip straniu, revelația acestui fapt o făcu să se simtă mai apropiată de el decât fusese vreodată în ultimele săptămâni. — Deci, ce ai făcut cu el? I
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Arăta ca picată cu ceară. — Fie. N-ai decât, se arici ea. Dacă aveți nevoie de mine, sunt în grădină. — Liniștește-te, îi spuse Laurence blând, de parcă ar fi fost o pacientă care avea nevoie de alinare după ce suferise un șoc puternic. Nu poate să fie atât de grav. — Ba da. Problema e, Laurence, - Fran căută disperată o cale de a-i spune asta fără să-l rănească, dar nu găsi nici una - că nu mă pot căsători cu tine. Laurence râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui Phyllis se ivi o umbră de zâmbet. — De obicei, ăsta nu e un motiv mai degrabă să faci o nuntă, decât s-o anulezi? — Nu și dacă nu ești sigură cine e tatăl. — Aha. Nu simți nici urmă de șoc sau de dezaprobare în glasul ei. O să fii o mamă bună, Francesca. Spre deosebire de mine. Poate c-o să fiu mai bună ca bunică. Acum, bănuiesc că ai vrea să încerc să dreg busuiocul cu Camilla? Ar fi foarte drăguț din partea ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]