4,027 matches
-
în flăcări a sosit din amonte, cu o dansatoare încinsă de torțe, vreme în care, pe mal, grupuri de jongleuri au luminat noaptea cu focurile și scânteile lor. Iar când muzica a atins cel mai înalt pisc, din apă au țâșnit jerbe strălucitoare de lumini și un sfert de oră jocurile de artificii ne-au luat fața mai ceva ca la revelion. Poate n-am descris cum și cât trebuie ceva ce, în fond, rămâne de nedescris. Degeaba v-aș posta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2211_a_3536]
-
în desiș era întuneric. În spațiile libere dintre colibe începeau să prindă contur grupuri de oameni care vorbeau, râdeau și se pregăteau pentru dans. Se aprindeau focuri mici de gătit; iar în mijloc se încinsese un foc mare din care țâșneau, o dată cu norii de fum, șiraguri de scântei. Tam-tamurile băteau încet; curând avea să înceapă dansul. De la alte tabere, aflate la depărtare de mile, soseau oaspeții străbătând hățișurile; avea să fie o așteptare lungă. De trei ori auzi pași de-a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
dacă acesta s-ar fi întors, Jonas n-ar fi putut să se mai ascundă; dar acum mergea înainte cu încredere, deși atent, și se gândea tot timpul cum trăsese de la zece pași în acea antilopă tânără și iute care țâșnise cu o trosnitură din desiș pe câmpul rece, scăldat de lumina lunii. Ajungând la marginea câmpului, acolo unde pogoane întregi de porumb se revărsau până departe cu verdele lor palid sub cupola de stele, Jonas începu să se miște ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
de tragere de la colțul câmpului, care arăta în acea lumină ca un coteț șubred cocoțat pe catalige. Tânărul se clătina de oboseală și băutură, provocând troznituri la fiecare pas când zdrobea sub călcătura grea știuleții mustind de sevă. Dar antilopa țâșnise ca o suliță din desiș, primise plumbul în piept când sărise și căzuse tot ca o suliță ce coboară spre pământ; nu se poticnise, nici nu se împleticise, nici nu se legănase. Jonas începea să simtă scârbă pentru acest om
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
în zidul BCR-ului? Cineva mi-a arătat un capac de gură de canal și mi-a relatat zvonul cum că pe acolo ar ieși teroriștii ascunși în buncărele subterane ale lui Ceaușescu... Ceaușescu luându-și zborul în nori, teroriști țâșnind din țărână, apropierea străzii ca spațiu de libertate și luptă socială aveam toate elementele unui catarsis colectiv, în care ne războiam atât cu forțele vechi, cu cele noi, cât și cu proprii noștri demoni interiori. Demonii erau nu atât Ceaușescu
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
fluture de octombrie... *** Uneori, în bravele dimineți bazaconarde și dilii, totul ți se pare posibil. Cuvântul devine coapsă mustind de fervori. E de-ajuns să-l atingi, să-i pipăi literele la vocale și consoane, și din porii extaziați moale țâșnesc febre zglobii, castele medievale, păduri stufoase cu fecioare treze și erudite printre ciuperci și elfi cu vârful urechii ciulit. Te năpădește o iederă regală, mulgi raze în șiștare de Murano, melci romantici robotesc în folosul obștei, cumpene fine urcă și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
abia mi-am ținut răsuflarea când becurile chioare de pe margini s-au stins. Am râs atât de mult la filmul cehesc Bucătarul împăratului, cu hohote, cu icnete și chiar scheunături, încât pe la cinci am făcut pe mine. Aș fi putut țâșni să mă eliberez, dar fiindcă n-am vrut să pierd nici măcar un minut din poveste, am stat nemișcată și-am mustit în tăcere, până când pe ecran a scris sfârșit. Am ieșit furișat din sală și m-am prelins pe lângă Gostat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
profani că Florin Dumitrescu), am văzut semnul: era un mare E, ivit de trei ori printre grăuntele mișcătoare, ca o epifanie: E... E... E... Cele trei dare orizontale ale literei mi-au străpuns de trei ori ochii că un trident țâșnit din învolburarea oceanului de particule-unde. Solicitarea extremă a întregii ființe m-a adormit la loc (sau o fi fost un leșin?)... În vis mi s-a deslușit totul, așa cum m-am grăbit să notez mai apoi, în stare cât de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
se distanțeze și să se implice în tot ce transmite. Ai senzația că, la un moment dat, face exerciții de dicție, studii de fonetică reușit corporalizată. În Un lucru misterios, a spus e.e. cummings, Vera Mantero pare să fi țâșnit dintr-un țarc în platoul de filmare al lui Almodovar. Poate că ar trebui să danseze întâi și să gândească apoi duce improvizația într-o zonă de umor necenzurat, viu, într-o echilibristică mereu la limita împiedicării și rapidei ridicări
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
cu fața și mâinile tremurânde, oamenii se răsucesc, parcă arși de un foc pe care vor să-l arunce departe. Câteodată o melodie înceată, temătoare și proaspătă se tărăgănează prin incendiu. Voluptuoase, sunetele se înghesuie ca niște struguri din care țâșnește un vin înmiresmat. Jocuri de tigri, jocuri de sărutări, furie în tristețe, dezordine care vreți să pieriți de propriul vostru extaz, mă duceți cu gândul la morți. Dincolo de muzici și de serile plăcute de pe câmpie, zilele pământului cântă peste ele
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
mai proaspăt decât aceste refrenuri sau pauze care întretaie povestirea rapsodului, un fel de punct de reper care separă părțile cântecului, precum acei fleuroni inserați de tipografi în cărți. Și chiar flori sunt, floricele și frunze care împodobesc poemul, unde țâșnesc ici și colo ca saschiul din stâncă. Ele alcătuiesc o minunată anluminură pe marginea cărții. Simțim pe deplin aici toate trăsăturile poeziei orale populare, aceleași pe care le regăsim în Cântecul lui Roland sau Iliada, toate procedeele de ajutare a
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
care vâna în munți, este vestit de câinele cu șapte capete care latră în fața fortăreței. Prima dată îl iartă; dar a doua oară îl prinde pe Făt-Frumos și-l azvârle până în cer, de unde cade numai pulbere, iar din această pulbere țâșnește un izvor limpede înconjurat de frunzișuri groase. Murmurul acestuia cânta trist durerea frumoasei Ileana. Domnul și Sfântul Petru trec pe acolo, iar Domnul, întinzând mâna și spunând "amin", face să dispară izvorul și-l aduce la viață pe Făt-fruos. Acesta
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
meu o sărut în același timp îi cuprind sânii". Ibid., pp. 141-142. Scena se încheie cu ejacularea, temă ineluctabilă a procesului: "îi ejaculez pe pântec pe slip ea nu și-a retras mâna mi-a apucat coaiele simte sperma care țâșnește" (p. 143). În timp ce pasajele erotice fac să prolifereze vălurile, la propriu și la figurat (metonimii, metafore...) și multiplică medierile (evocarea unor civilizații exotice, recursul la o imagerie estetizantă), pornograficul tinde aici spre eficacitatea maximă: accelerarea progresivă a ritmului, transparența reprezentării
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
Când le mixezi cu straniul concert dintr-o arenă pustie, aduce a inovație. Și când, schelet narativ, alegi pietrele, pământurile noroioase, văile cu sulf ale Vezuviului, parcă se întrevede ceva consistent. Greu de neglijat noima viziunii asupra catastrofei ce-a țâșnit acum 2 milenii și, trecând prin năzuința & nesăbuința omului contemporan, explodează în stele! SCRISOARE PENTRU MELOMANI Un prețios set de discuri dirijat de Constantin Silvestri Victor ESKENASY Dintre cele în jur de 35 de discuri cu înregistrări dirijate de Constantin
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
a curajului... Pe lângă cauciucul de tractor, erau și snopii de coceni furați de acasă. Focul se înălța uriaș, dansând, încurajat parcă de ritmul drăcesc al tobelor. Dacă îl priveam fix, întâi strălucirea lui mă orbea, apoi vedeam cum din el țâșneau, unul câte unul, ca niște fii ai nopții, copii urlând de bucurie. Întunericul la fel de gros ca și fumul de la cauciuc se împreuna cu flacăra, fătându-i pe toți prietenii mei de joacă. Închideam ochii, aruncându-mă și eu, chiuind, cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
cel mai bun prieten al omului revoltat de chestiune. Ele sunt foarte greu de acceptat, pentru mulți dintre românii care nu se împacă la gândul unei Republici Becali, cu Dan Diaconescu șef la CNA. Dar, oricâtă revoltă și mânie proletară țâșnesc din „corazonul“ omului cu gândire stăpânită, capabil să măsoare credibilitatea în altă unitate de măsură decât „bekalul“ sau „kilo-elodia“, realitatea și Realitatea îl contrazic. Clasamentele populare au efect șocant asupra românilor cumpătați. Din ele află, cu uimire, că nu fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
vechi, că oamenii au un fel incredibil de a trăi, de a face căpițe și țuică, de a-și îngropa morții în grădini și de-a picta cruci. Iar pe deasupra, peisajul îți taie răsuflarea. În zece minute, gata ațâțate, am țâșnit din paturi și ne-am aruncat în mașină. De atâta precipitare, am lăsat baltă orice moșmondeală și am uitat la vatră cele 10 truse pentru situații extreme. Peste trei ore am văzut cu groază că în rucsacul de fițe, luat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
și șef de birouri la scriitori"; "Și Stroie Orheianu când îl văzu pe Tudor Șoimaru își zise în gând: Pe unde o scot, vere??!!!"; "Și când Petre Petre o văzu pe Nadina dezbrăcată începu gâdilătura la tălpi"; Din lumea satului țâșnesc figuri memorabile ca: pupăza, cireșul și altele care au completat acțiunea operei"; "Liviu Rebreanu are un mare talent de scriitor de la 300 de pagini în sus"; "Și bietul Eminescu, scârbit de bișnița societății sale și că Veronica Micle îi făcea
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
lungul cursului său și în ce mod popoarele care locuiesc pe malurile lui profită de ceea ce poate oferi fluviul, cum depinde dezvoltarea lor economică și socială de această bogăție naturală. Orice fluviu, la originea sa, este un izvor din care țâșnește un firicel de apă formând un mic pârâu. Apoi pârâul se transformă într-un râu devenind fluviu datorită afluenților de la care primește suplimentar apă. Cu acest tablou în minte am început să mă gândesc cum aș putea să prezint istoria
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
înființarea Universității din Iași) și 1860-1962, anul înființarii Facultății de Fizică (fig.1 ). Ambele subperioade, fiecare de aproximativ un secol, reprezintă, instituțional, pilonii pe care se sprijină Facultatea de Fizică. Nu ar trebui, însă, să uitam izvorul din care a țâșnit firicelul, punctul de unde a pornit, care a fost, de fapt, începutul învățământului laic organizat într-o instituție, în Moldova. Este vorba de Colegiul înființat de domnitorul Despot Vodă, în 1563 (Fig.1), cunoscut sub numele de Academie sau Scoala Latina
O privire asupra învăţământului de fizică la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi : file de istorie şi tendinţe de viitor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100991_a_102283]
-
pe toate trei și o să vă fac carne tocată. Apoi o să-mi fac din voi un biftec tartar. Iar apoi o să vă mănânc. Și după aceea o să vă arunc oasele la gunoi. Pauză. Liniște. Pot să aud stropii de transpirație țâșnind din porii lor. Mai aștept câteva secunde, apoi mă întorc teatral spre blondă. Fac ochii mari, ca de vârcolac, și îmi dezvelesc caninii de vampir, într-un rânjet bestial. Exagerez, dar așa e piesa. Mai trag și un urlet de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
de la capăt: un desen semăna cu un copac înflorit sau unul plin de promoroacă, altul părea a fi un om cu fața întunecată, lângă el o femeie cu ochi mari și buze cărnoase. Figurile se roteau în jurul copacului dansând. Deodată țâșni în aer o muzică exaltată pe clape de pian, saxofon, trompetă. Ridicându-și fruntea ca electrizat, văzu pe estradă o trupă muzicală de negri cântând; dezlănțuirea lor se produsese cu repeziciune, ori el fusese luat prin surprindere. Clienții localului rămaseră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
locul acela. M-am gândit să-l ocolesc, să-l las să doarmă liniștit. Am trecut repede pe cealaltă parte a străzii. El a făcut prima mișcare, capul lui uriaș s-a înălțat mârâind nervos. Am grăbit pasul, dulăul a țâșnit în picioare. Mi-am spus să nu-i dau atenție, să mă grăbesc. Mi-am aruncat totuși privirea în spate. Câinele mare și negru, alerga spre mine. Cu teamă încercam să merg mai repede, să scap de el. Când am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
Poate încercam să uit, poate făceam exerciții practice de ștergere a memoriei afective în confruntare cu realitatea "imediată", o realitate copleșitoare, dar iremediabil pierdută. Îmi spuneam, ce rost are să mă întorc? Dacă dulăul cel mare, negru și fioros o să-mi țâșnească iarăși în față? Ce bine ar fi să apară hingherii! Le-aș spune eu în ce cartier periferic, mizer, uitat de lume își găsesc ei de lucru. Până atunci, rănit cum sunt, revăd în minte tabloul de pe peretele din casa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
urmat a zguduit din temelie casa veche! Am sărit din pat ca un resort pus în mișcare de o forță colosală. În câteva fracțiuni de secundă mă aflam afară, în fața casei. Pământul se cutremura nestăpânit sub picioarele mele, fulgere albastre țâșneau din crăpăturile lui, un huruit puternic, înspăimântător umplea văzduhul. Casa bunicii se prăbușea sub ochii mei. Șezlongul se sfărmase, poate, și el sub dărâmături. Mă bucuram și mă întristam, totodată. Năuc încă, mă îndepărtam înfricoșat de casă. Când liniștea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]