4,216 matches
-
capul spre draperie. — Da... eu... șopti Rogojin și-și plecă ochii în pământ. Tăcură vreo cinci minute. Fiindcă mă gândesc, continuă deodată Rogojin, ca și cum nu și-ar fi întrerupt spusele de mai înainte, că, dacă te-apucă boala, criza și țipătul, atunci, din stradă sau din curte, unii ar putea auzi și ar ghici că aici a rămas cineva peste noapte: ar bate la ușă, ar intra... fiindcă toți cred că nu-s acasă. Nici lumânarea n-am aprins-o, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Paul ea pierduse limba pentru totdeauna". Pe la zece ore seara se păru că, prinde putere deodată și începu să strige grozav. Familia imperială alergă iute lângă dânsa; însă, prințesele fură depărtate de la acest spectacol spăimântător. În fine Catarina dete un țipăt plângător, ce fu auzit în apartamentele vecine, și muri după o agonie de treizeci și șapte ore. Vom mai adauge numai atâta că maiorul Masson, francez de naștere și om, de o mare fineță, ca ofițer al marelui duce Alexandru
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
recunoaște cum soarta imperielor depinde câteodată de la împrejurările cele mai neînsemnate. Teii bătrâni din grădina de vară serveau noaptea de azil la mii de cioare. Când trupa înaintă la această oră neobicinuită aceste paseri de rău augur umplură aerul de țipetele lor și zgomotul astfel produs fu așa de mare că ofițerii cari comandau detașamentul se temură să nu deștepte pe împăratul. Complotul n-ar fi reușit într-adevăr dacă steaua lui Paul i-ar fi permis să se pună la
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
urmă au fost adresate țarului și oamenilor de stat ai Rusiei? " - "Cunoașteți opinia poporului nostru că tot binele vine de la țarul liberator (Țarosloboditeli ) și nimeni nu voia să ne crează că apăsarea vine de la Petersburg. Am dovedit-o aceasta prin țipetele noastre de durere și prin răspunsurile aspre ce le-am primit. Acuma știu oamenii noștri ce au a spera de la marele țar și credem că predilecțiunea pentru Rusia a suferit o grea lovitură. " - "De ce nu voiți să 'ncercați, d-ta
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vechi pe acele teritorii decât rasa maghiară însăși. Și, când aceste popoare, fie români, fie sârbi, fie alții, nu vor să se lase a li jupi pielea și a li se stâlci organele graiului cu nodurile dulcei limbi ungurești, atunci țipete și vaiete că se prăpădește patria lui Arpad, că e înaintea unui abiz. Dar fie înaintea unui abiz. Ce mai pagubă! O formațiune politică de poltroni și de gură - cască mai puțin, iată totul. Cu înlăturarea d-lor Ugron și
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de-a declara că, oricum ar sta cauza, Anglia se va sili a mănține bunele ei raporturi cu Franța și avem cuvinte de-a crede că tot acest exemplu va fi urmat de guvernul austriac în privirea României, cu toate țipetele presei vieneze. Nu este în discursul de tron al regelui României un singur pasaj care să aibă caracterul unei provocări la adresa cabinetului din Viena. Guvernul român se mărginește în a declara că libertatea Dunării este o condiție esențială pentru dezvoltarea
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
buletinele, după cum le primim sub imediata impresiune a catastrofei. Un membru al teatrului ne narează: "Eu mă aflam jumătate îmbrăcat în coridorul scenei, când, la al doilea semnal de începere, 5 minute înainte de 6 și trei sferturi, se auzi un țipăt de groază pe scenă. Alergai pe scenă, care era în foc și de unde toată lumea fugea. Un lucrător apropiase prăjina cu flacăra de spirt prea mult de o perdea, care îndată fu în flacări. Focul se urcă îndată până la tavanul scenei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
până la loje. Fugii în stradă și întîlnii pe directorul Jauner. Ajungând în fața teatrului, se părea că publicul a ieșit deja și, nemaivăzând pe nimeni ieșind, credeam că toți au scăpat. Știam că gazul ardea pretutindeni și că, 5 minute după țipătul de groază, casa era toată iluminată încă. Mă întorsei și intrai iar în partea din dos a casei, de unde se auzea strigăte de ajutor. Se vedeau flacări colosale plecând din garderobe. Câteva dame cari, jumătate îmbrăcate, strigau după ajutor, fură
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cu familia sa. Nevasta cu copiii erau în galerie, de unde și Nitsche i-a condus jos prin flăcări și fum. În fine garderobele se goliră de tot. Alergai prin foc înainte. În vestibul dau peste o îmbulzeală nedescriptibilă și aud țipete sfâșietoare. Toți se împing spre balconul deschis din front. Pompierii. veniseră deja. În mijlocul mulțimei grămădite în fața teatrului se întinde pânza de scăpare și din balcon sare un om în pânză. Acest esemplu fu imitat și de alții, chiar și de
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
răspuns cu pâine și vin. Dinspre abator, noaptea se apropie cu sânge. Nu e, de altfel, singura referință posibilă la expresionism. Adeseori, sub entuziasmul întâmpinării feeriei citadine, străbate o tensiune surdă, un aer de „nebunie”, o anume stridență, pe care „țipătul fals” al „soneriei Europei” o sugerează pregnant, ca și „huruitul roților în beznă / și nebunia ca un noroi până la gleznă”, ori alte versuri precum: „Se-apropie noaptea: despletire albă, troică în nebunie”, „corul-lătrat: sirene și ciori Ave-Marie. Abstract surâsul. Vântul
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
apropie noaptea: despletire albă, troică în nebunie”, „corul-lătrat: sirene și ciori Ave-Marie. Abstract surâsul. Vântul prins de epilepsie / Întreg șahul cer, în apă cu frunze răsturnat” etc. În chiar miezul energicelor, vitalelor desfășurări ale „balului” imagistic se insinuează adesea „dezolarea”, „țipătul” ca marcă a dezechilibrului sufletesc transcris în ambianța brusc ostilă, sugerând rupturi în ordinea lăuntrică: Și uite pieptul ca o savană în flăcări, Cu cai sălbatici și dezlănțuirea aerului cu vegetații Tropicale, creierul lovește semne S.O.S. Dezolat, dezolat
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
marcă a dezechilibrului sufletesc transcris în ambianța brusc ostilă, sugerând rupturi în ordinea lăuntrică: Și uite pieptul ca o savană în flăcări, Cu cai sălbatici și dezlănțuirea aerului cu vegetații Tropicale, creierul lovește semne S.O.S. Dezolat, dezolat, Un țipăt ca o pasăre sau stilou, În obraz vântul îți aruncă vitriol, Ochiul tău fumegă precum un sat siberian. (Invitație la bal) Semnificativă e, din acest punct de vedere, și prezența clovnului și saltimbancului - recuperată din „decadentismul” unui Laforgue și de la
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
chip evident, „mesagerul”, cel care, în locul „descinderii polițiste”, vrea să aducă (drept răspuns la întrebarea „— Pe cine căutați?”, rostită de „vocea tremurată” de teama constrângerilor și agresiunii) semnele fraternității și comuniunii, ale luminii sărbătorești a existenței: „să deschid ca un țipăt ușile iubirii și ale fastului” (s.n.). Legătura cu poezia lui Voronca se vede imediat. Aceeași „obsesie modelatoare” funcționează și în cărțile sale de versuri, unde motivul liric al călătoriei-revelație, cu variantele sale, organizează spațiul imaginar, - de la „preumblările bolnave” din Restriști
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
stagnantă exterioară și dinspre eul interogativ al Poetului) marchează, pe de o parte, o stare de tensiune a așteptării unei “întâmplări” decisive, iar pe de alta „provocarea”, „trezirea” ființelor și obiectelor din prizonieratul nemișcării: bătaia în poartă sau în fereastră, țipătul sau „trilurile râsului”, sau - concentrându-le pe toate - cuvântul, constituie „instrumentarul” mai mult sau mai puțin concret, ce servește acțiunii transformatoare. Iar acesta vizează mereu atingerea acelei „stări de grație” ca recuperare a transparenței pierdute a lumii, de natură să
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Toma, oprit la descrierea unui obiect, îl consideră din mai multe puncte de vedere, dând mai multe echivalente, parțial sinonime”. În mic, e foarte frecventă bunăoară dublarea sau triplarea echivalenței, în versuri precum: „Câmpul între coaste plug sau pian”, „Un țipăt ca o pasăre sau stilou”, „Rană și biblie acest cântec milităresc”, „Suspin strâns glasul tău e o lumină viitoare”, „Iubită, sol-diez interior, abajur pentru zincul din gând”, „Se-apropie noaptea: despletire albă, troică în nebunie” etc. Se anunță însă tot
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
este armă de temut, ca în polemica purtată cu Omul recent al lui H.-R. Patapievici, sancționat drastic fiindcă a trădat postmodernismul de stânga, alunecând spre "dreapta". Și n-a fost decât o aparență! D-l Negoiță e surprins de "țipetele grotești ale evaluatorilor de serviciu", "observatorii culturali", urmași, sub mască postmodernă, ai scriitorului Mango. Cât îi privește pe dilematici, ei reprezintă un alt monopol, "cel al tinerilor zgomotoși care se declarau postmoderniști, fără să știe prea bine de ce, poate pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Călătorul care a atins fildeșul, VR, 2000, 3-4; Tudor Cristea, Metodă și poezie, „Litere”, 2000, 6-7; Grigurcu, Poezie, II, 537-540; Liviu Antonesei, Poetul după un deceniu, O, 2001, 5; Gheorghe Grigurcu, Refuzul calofiliei, CL, 2002, 5; Radu Voinescu, Muzicalitate și țipăt, LCF, 2002, 27; Iuliana Alexa, Intervalele poemelor, RL, 2002, 38; Marian Barbu, „Intervalul răbdării”, „Cafeneaua literară”, 2003, 7. N. Br.
VIERU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290556_a_291885]
-
alimentul pregătit apoi pregătirea unei cămăși (după ce mama a luat cânepă de vară, În miezul zilei, a tors, a țesut și a cusut până la miezul nopții) și, mai ales, lovirea copilului cu două nuielușe de alun la al nouălea hotar; țipătul copilului o determină pe mama lui să-i aducă adevăratul copil femeii. Să observăm că elementele folosite nu sunt luate Întâmplător: cânepa are valențe mitico-simbolice În cultura populară românească. Despre chinul cânepii vorbește și Ioana Popescu În cartea Foloasele privirii
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
i s-a prezis că va da naștere unui moștenitor. Cristina, cu corpul său viguros și cu un glas puternic, i a făcut pe toți supușii să creadă că profeția s-a adeverit. Chiar ea afirma, pe un ton trist„țipetele noului născut au umplut palatul de o falsă și efemeră bucurie“. În secolul al XVII-lea, venirea pe lume a unui moștenitor era un prilej de bucurie. Continuitatea dinastiilor era asigurată, iar prin căsătorii îndelung analizate se asigurau alianțe. În
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
ginerele tătar, un dans asiatic, interesant. Sună sirena vaporului care o va duce în oraș. Irina o ia la fugă peste deal. O fetiță a locului, mica ei prietenă, îi strigă : „Nu acolo !”. Neli dispare după creastă, se aude un țipăt și toți nuntașii fug într-acolo. Trupul lui Neli, inert, într-o râpă. Secretarul de partid care cheamă răstit Aviasanul la telefon. Avionul sanitar aterizând. Tăietură de montaj. Dr. George, stând lângă o piatră în care e încastrat portretul lui
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
plastică a imaginii. „E cea mai bună secvență pe care am realizat- o vreodată”, mi-a spus domnul Ciulei. „Simplă și totală. Bărbatul, bucatele, băutura, femeia și moartea.” E adevărat, dar după chipul iluminat a moarte al Annei Széles, după țipătul ei scurt și sumbru mai urmează doar pământul aruncat afară din groapa care- l așteaptă pe Bologa, spânzurătoarea profilată pe cer și SFÂRȘIT. Iată însă cum încheie Rebreanu : Apostol își potrivi singur ștreangul, cu ochii însetați de lumina răsăritului. Pământul
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
Amprentele acestor prime influențe educative, imprimate pe scoarța cerebrală nescrisă încă, imaculată, au efecte puternice asupra psihicului sensibil și hiperreceptiv al copilului. Dar când începe să funcționeze școala familiei? Imediat după ce noul născut și-a anunțat intrarea în viață prin țipătul victorios pe care îl emite. Din acel moment mama devine pentru copil cea mai importantă persoană, ea asigurându-i hrana, căldura inimii și dragostea de neînlocuit a sufletului matern. Sub soarele binefăcător al îngrijirilor și iubirii părintești, copilul își începe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
sunt supuși, astfel că toți trăitorii au prilejul să învețe în orice clipă a existenței lor. Prima lecție a oricărei ființe umane este oferită de momentul venirii pe lume, când oxigenul ce-i inundă plămânii îi provoacă noului născut acel țipăt cu care își trâmbițează intrarea în viață. Ca și în școala instituțională, nu toți participanții la școala vieții sunt la fel de dotați, la fel de interesați și la fel de sârguincioși. Unii învață din experiența proprie și sunt dornici să tragă foloase și din experiența
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/83169_a_84494]
-
buze profesorului, necesară fiind o bună articulare a cuvintelor, iar vorbirea naturală, pentru că un debit al vorbirii prea rapid nu poate fi urmărit de copil. Trebuie evitate frazele prea lungi, lente sau complicate. În timpul vorbirii vocea trebuie să fie normală, țipetele deformează poziția buzelor și recepția nu este cea mai potrivită. Pentru copiii deficienți de auz rostul vieții nu stă În ceea ce pierd din cauza deficienței, ci În ceea ce descoperă zi de zi cu ajutorul nostru, al profesorilor. Auxiliar didactic de educație plastică
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
loc, tocmai prin forța de simbol total al cuvântului și prin complicitatea ei desăvârșită cu omul. Cartea și cititorul formează un cuplu discret, frumos și trainic. Pe foile cărților se aud în același timp murmuru valurilor memoriei, furtunile prezentului și țipetele de pescăruș ale viitorului. Puterea cărții se împletește prin calitatea cultului lecturii. Formarea deprinderilor de lectură este motivată de rolul pe care aceasta îl are în formarea personalității copilului și adolescentului, în principal și a spiritului uman de-a lungul
Biblioteca - centru de documentare și informare by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/390_a_1244]