4,105 matches
-
acetil serotonină nu este unic epifizar, dar acțiunea hidroxi - indolmetil - transferazei - necesară transformării N-acetil serotoninei în melatonină - este specific epifizară. Epifiza mai conține hormon luteinizat, tireotiozină, hormon antidiuretic, neurofizine I și II, leucinencefalină, argintină - vasotocină, arginină - vasopresină. De asemenea, academicianul M. Milcu și colab. au descoperit un hormon hipogliceminant al epifizei numit pinealină. Acesta și melatonina scad fixarea iodului în tiroidă și reduc acțiunea stimulantă a TSH. Acțiunile hormonilor epifizari sunt multiple:
Glandă pineală () [Corola-website/Science/307536_a_308865]
-
(n. 20 octombrie 1939, satul Vadul-Rașcov, județul Soroca, în prezent raionul Șoldănești — d. 26 iunie 2013, Chișinău) a fost un poet, prozator, academician, publicist și dramaturg din Republica Moldova, membru titular al Academiei de Științe a Moldovei. Este recunoscut în critica literară pe plan internațional și reprezintă un simbol al mișcării de renaștere națională din Basarabia. Cel de-al doilea copil al țăranilor înstăriți
Dumitru Matcovschi () [Corola-website/Science/307602_a_308931]
-
Constantinescu, a îndeplinit funcția de consilier prezidențial pentru politică internă și externă. este fiica a lui Emil Condurachi (1912-1987), profesor de istorie antică și arheologie la Universitatea București, ulterior director al Institutului de Arheologie și al șantierului de la Histria, respectiv academician. Florica C. Moisil (1909-1977), mama ei, cercetător la Biblioteca Academiei, a fost fiica lui Constantin Moisil, întemeietorul numismaticii științifice în România și sora matematicianului Grigore C. Moisil. A urmat Liceul Clasic, apoi, între anii 1956 și 1961, Facultatea de Istorie
Zoe Petre () [Corola-website/Science/307725_a_309054]
-
cultură. Printre aceștia sunt de menționat următorii: <poem>:""În singurătatea mănăstirii Ulterior, acest epitaf a fost înlocuit cu un altul, scris chiar de Veronica Micle. După cum mărturisea el mai târziu, pe atunci ""veneau multe personalități intelectuale, cum ar fi doamna academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga, devenită mai târziu Maica Benedicta, doamna Ștefana Velisar Teodoreanu, văduva lui Ionel Teodoreanu, doamna Valeria Sadoveanu, văduva lui Mihail Sadoveanu, doamna Cornelia Pillat, văduva lui Dinu Pillat. Vara, în special, aveam adevărate șezători, audiții muzicale, o viață spirituală
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
obține ""per chiara fama"" catedra de literatură italiană la Universitatea din Bologna. Publică primul volum din "Storia della letteratura italiana" (1937), pe care îl dedică lui Mussolini (""Al Duce, amico della poesia e dei poeti""). În același an este numit "academician al Italiei" (""Accademico d'Italia"") și devine director al Institutului de studii asupra renașterii și al revistei "La Rinascita". Odată cu prăbușirea regimului fascist, în anul 1943, Papini se refugiază în mănăstirea franciscană din Verna. În primii ani după război i-
Giovanni Papini () [Corola-website/Science/306493_a_307822]
-
tineri, botezată Teatrul Mic. În 2002 este inaugurată noua serie de Conferințe ale Muzeului nou al Teatrului Național, cu prilejul aniversării a două veacuri de la nașterea ctitorului Teatrului cel Mare, Ion Heliade Rădulescu, și a nașterii lui Ion Luca Caragiale. Academicieni, universitari și cercetători prestigioși au onorat sesiunile științifice. Sesiunea de comunicări dedicate lui Ion Heliade Rădulescu la 150 de ani de la naștere (21 ianuarie 2002) sunt strânse între copertele cuminți ale lucrării „Conferințele Teatrului Național”. Dinu Săraru afirma în „Cuvânt
Ionuț Niculescu () [Corola-website/Science/306502_a_307831]
-
Dumitru și Vasilica Lăzăroiu. Este căsătorit cu Céline Varenne (medic și poet) cu care are doi copii. A absolvit în anul 1949 Facultatea de electromecanică, Secția Electrotehnică la Institutul Politehnic (Universitatea Politehnică) București, după ce i-a avut ca profesori pe academicienii C. Budeanu, I. S. Ghorghiu, A. Avramescu. Este doctor-inginer din 1969 la aceiași facultate pentru ca în 1995, la Paris, să devină Inginer European (Euring), diplomă acordată de "FEANI". Între anii 1950-1955 este Asistent la Institutul Politehnic (Universitatea Politehnică) București, ord
Dumitru Felician Lăzăroiu () [Corola-website/Science/306731_a_308060]
-
(18 iulie 1924, Vintere, Bihor - 12 aprilie 2011, Timișoara) a fost un inginer electromecanic român, academician. A fost dezvoltatorul școlii românești de mașini hidraulice, inițiate de profesorul Aurel Bărglăzan. În urma activității de cercetare, a obținut rezultate valoroase în mai multe domenii: hidrodinamica turbomașinilor, turbine, pompe, mașini hidraulice reversibile, cuplaje hidraulice, ventilatoare, turbine de foraj și vânt
Ioan Anton () [Corola-website/Science/306760_a_308089]
-
când a fost arestat de regimul comunist. În perioada 1936-1940 a condus Muzeul de Istorie Naturală din Iași și Stațiunea Zoologică Marină de la Agigea, contribuind din plin la organizarea și dezvoltarea acestor instituții științifice. Despre activitatea profesorului Motaș în Iași, academicianul Traian Săvulescu scria: Timp de mai mulți ani a condus "Analele Stiințifice ale Universității din Iași" și "Revista Științifică „Vasile Adamachi”", în paginile cărora a fost mereu prezent cu articole și studii de specialitate. A fost primul președinte al Comisei
Constantin Motaș () [Corola-website/Science/306761_a_308090]
-
entomologie, acarologie, limnologie, hidrobiologie, freatobiologie, ecologie, biogeografie, biologie generală, istoria biologiei, muzeologie, ocrotirea naturii, pedagogie universitară și socială etc. Rod al activității sale științifice sunt cele peste 250 de lucrări, note, memorii, recenzii, publicate în periodice din țară și străinătate. Academicianul Motaș a contribuit la dezvoltarea hidrobiologiei și limnologiei românești și a întemeiat o nouă știință: freatobiologia. A fost preocupat de problema apelor interioare și, mai ales a celor montane și a militat pentru punerea în valoare a apelor de munte
Constantin Motaș () [Corola-website/Science/306761_a_308090]
-
1946), membru al Uniunii Internaționale de Limnologie Teoretică și Aplicată (1928), membru al Societății de Zoologie din Franța (1966), Membru al Muzeului de Istorie Naturală din Franța (1972), membru al secțiunii de pescuit a Organizației pentru Alimentație și Agricultură - FAO. Academicianul Constantin Motaș a încetat din viață la 15 ianuarie 1980, în București, fiind înmormântat la cimitirul Bellu, în secțiunea rezervată membrilor Academiei Române. O fotografia a Academicianul Motaș se află la Muzeul de Istorie Naturală Iași în „Sala Unirii” și alta
Constantin Motaș () [Corola-website/Science/306761_a_308090]
-
Franța (1972), membru al secțiunii de pescuit a Organizației pentru Alimentație și Agricultură - FAO. Academicianul Constantin Motaș a încetat din viață la 15 ianuarie 1980, în București, fiind înmormântat la cimitirul Bellu, în secțiunea rezervată membrilor Academiei Române. O fotografia a Academicianul Motaș se află la Muzeul de Istorie Naturală Iași în „Sala Unirii” și alta în Aula Facultații de Biologie a Universității „Al.I. Cuza” Iași.
Constantin Motaș () [Corola-website/Science/306761_a_308090]
-
absolvit Institutul de Arte “Nicolae Grigorescu” București, abordând de-a lungul carierei stiluri complexe și diferite, de la gravura și ilustrație de carte până la portrete și picturi abstracte. A trăit și creat o perioadă în Paris, unde a fost observat de academicianul Michel Ciry care l-a recomandat "Casei De Editură Lacourière-Frélaut", pe unde trecuseră, de asemenea, Picasso și Marc Chagall. Are numeroase expoziții personale în țară și străinătate, manifestări colective, participă la majoritatea expozițiilor de stat precum și la saloanele oficiale de
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
istoric: "Medalia de Aur a institutului francez de istorie și heraldică" (1935); "Medalia de Onoare Vermeil a Societății Academice Arts-Sciences-Lettres" (1963); "Crucea Ligii Republicane Franceze a Binelui Public" cl. III. (1936); "Premiul Hanul Ancuței" (1938); "Pemiul Năsturel al Academiei Române" (1948); "Academician post-mortem" al "Academiei Internaționale din Pontzen - Neapole" (1974), și altele. Materialele sale le semna "Bezviconi", "Gh. Bezviconîi" sau cu pseudonimele "Gh. Bohuș", "Alexis Gurji", "Gh. Moldovan", "Nicolae Pândaru" sau "Nicolae Strajă". Lucrările sale cuprind o gamă mare de teme cum
Gheorghe G. Bezviconi () [Corola-website/Science/306886_a_308215]
-
(n. 1887, Brăila - d. 1918) a fost poet, fin literat și remarcabil om de cultură, stins din viață prematur, la 31 ani, pe care academicianul Perpessicius îl evocă cu multă căldură, acordându-i înalta s-a prețuire. Dialectolog, filolog, folclorist și clasicist remarcabil, autor al unui important studiu despre "Graiul din țara Oltului", distins cu premiul "Hillel" al "Universității din București" - în aceeași măsură în
Titu Dinu () [Corola-website/Science/306957_a_308286]
-
Vasile Simionese. Recent, mai multe teze de doctorat și masterat de la Universitatea de Vest din Timișoara s-au orientat spre subiecte de hidronimie. Dintre lucrările de peste hotare referitoare la hidronomia cursurilor de apă de pe teritoriul României, sunt de semnalat cercetările academicianului bulgar Vladimir Georgiev care s-a ocupat în special de identificarea unor denumiri dacice ale râurilor. Dintre lucrările mai recente privitoare la hidronomia din peninsula balcanică iese în evidență studiul lui Michel Pillon - Hydronymie et toponymie dans les régions orientales
Hidronimie () [Corola-website/Science/306954_a_308283]
-
Rusiei (1812-1828)" (1982) etc. Iachim Grosul a încetat din viață la data de 28 septembrie 1976, în municipiul Chișinău. A fost înmormântat în Cimitirul Ortodox Central din Chișinău și i s-a construit un monument de granit cenușiu, având imaginea academicianului sculptată în tehnica altoreliefului, realizată de către sculptorul Lazăr Dubinovschi. În anul 2004, lui Iachim Grosul i-a fost dedicată o monedă comemorativă de argint cu o valoare nominală de 100 ruble transnistrene, emisă într-un tiraj de 1000 piese. Această
Iachim Grosul () [Corola-website/Science/307801_a_309130]
-
care purtase numele de Turul Franței, dar doar publicitatea din spatele cursei cicliste și metoda lui Desgrange de a străbate țara cu mașina pentru a educa populația i-a determinat pe francezi să-și dorească să-și cunoască cu adevărat țara. Academicienii de profesie istorici Jean-Luc Boeuf și Yves Léonard spun că până ca "L'Auto" să înceapă să publice hărți ale cursei, doar o mică parte a populației Franței avea o cât de mică idee despre forma țării. Ei au scris
Turul Franței () [Corola-website/Science/307743_a_309072]
-
Transnistria, i-au fost conferite Ordinul Republicii, Ordinul de Onoare, Ordinul Sf. Serghei de Radonej, medaliile „Pentru dezvoltarea terenurilor necultivate”, „Pentru muncă susținută” și alte câteva distincții. A obținut titlurile academice de doctor în drept, grand doctor în filosofie, profesor, academician al Academiei Ruse de Științe ale Naturii etc. În 2004, Uniunea Europeană l-a inclus pe o listă a transnistrenilor cărora li s-a interzis călătoria în spațiul UE, fiind considerat răspunzător de împiedicarea progresului în vederea unei soluționări politice a conflictului
Grigore Mărăcuță () [Corola-website/Science/307836_a_309165]
-
domnie a regelui Carol I. Cu această ocazie a fost organizată o expoziție jubiliară, în care a fost prezentat și parcul Libertății. Comisarul general al organizării parcului a fost omul de știință Constantin I. Istrati (1850 - 1918), profesor universitar și academician. Prima săpătură la terasamente a fost făcută la 15 iunie 1905. Lucrările de amenajare au impus mutarea din loc a circa 575.000 metri cubi de pământ, pentru săparea lacului, pentru arene, pentru modelarea terenului după plan. Suprafața inițială a
Parcul Carol I () [Corola-website/Science/307958_a_309287]
-
(n. 18 august 1953, orașul Briceni, Republica Moldova) este un profesor universitar din Republica Moldova, doctor habilitat, academician - membru al Academiei Internaționale de Informatizare a ONU. 1968-1972 - Colegiul Electromecanic din Chișinău, specialitatea „Producerea aparatajului de automatică și telemecanică”. 1972-1977 - Institutul Politehnic din Chișinău, specialiatea „Automatică și telemecanică”. 1979-1982 - Institutul de Aviație din Moscova, doctorat. A susținut teza de
Veaceslav Leontie Perju () [Corola-website/Science/308493_a_309822]
-
și director executiv al Comitetului Național din Republica Moldova al Societății Tehnico-științifice Internaționale în Inginerie Optică SPIE (SPIE-Moldova). 1998-2001 - membru al Consiliului pentru Resursele Informaționale și Informatizare pe lângă președintele Republicii Moldova. 1999 - consilier principal în problemele științei al Parlamentului Republicii Moldova. Din 1999 - academician - membru al Academiei Internaționale de Informatizare a ONU. Din 1999 - membru al comisiei de experți a Consiliului Suprem de Atestare pe lângă Guvernul RM (din 2004 - Consiliul Național de Acreditare și Atestare). Din 2000 - Director al Departamentului de Informatizare, Universitatea Tehnică
Veaceslav Leontie Perju () [Corola-website/Science/308493_a_309822]
-
A. Fock (mecanica cuantică, teoria relativității). Profesorul S.E. Frish (fizică generală, spectroscopie) și profesorul E.K. Gross (fizică moleculară). După ce a absolvit în 1939 a devenit student postuniversitar al Institutului de Fizica Lebedev din Moscova, în laboratorul de oscilații condus de Academicianul N.D. Papaleksi. Aici a început să studieze problemă propagării undelor radio. În iunie 1941, a fost mobilizat în Armată Roșie. A luat parte la cel de-Al Doilea Război Mondial și a fost rănit de două ori. După cea de-
Alexandr Mihailovici Prohorov () [Corola-website/Science/307410_a_308739]
-
în laboratorul de oscilații al Institutului de Fizica Lebedev. Aici el a început să investigheze oscilațiile nonlineare sub îndrumarea profesorului S.M. Rytov. În 1946 și-a susținut teza având ca temă Teoria Stabilizării Frecventei a unui Tub Oscilator. După moartea academicianului I.D. Papaleksi în 1946, laboratorul de oscilații a fost condus de academicianul M.A. Leontovich. Începând cu anul 1950 această a fost asistent șef al laboratorului, Prochorov a început să investigheze pe o scară mai largă întrebarea în legătură cu radiospectroscopia și
Alexandr Mihailovici Prohorov () [Corola-website/Science/307410_a_308739]
-
început să investigheze oscilațiile nonlineare sub îndrumarea profesorului S.M. Rytov. În 1946 și-a susținut teza având ca temă Teoria Stabilizării Frecventei a unui Tub Oscilator. După moartea academicianului I.D. Papaleksi în 1946, laboratorul de oscilații a fost condus de academicianul M.A. Leontovich. Începând cu anul 1950 această a fost asistent șef al laboratorului, Prochorov a început să investigheze pe o scară mai largă întrebarea în legătură cu radiospectroscopia și mai tarziu, electronică cuantică. A organizat un grup de oameni de știință
Alexandr Mihailovici Prohorov () [Corola-website/Science/307410_a_308739]