569,274 matches
-
mistica, constituie ab initio un pericol pentru societate, indiferent cât de curați la suflet ar fi promotorii ei. Entuziasmul dus până la fanatism, intransigenta intratabila și, până la urmă însăși dorința de absolut sunt necesare oriunde în altă parte, de exemplu în actul creației artistice, nu în viața de fiecare zi. În viața de fiecare zi, în relațiile dintre oameni, este nevoie de "mediocritate". Ca și în alte cărți ale lui Z. Ornea, în Glose despre altădată nu se fac referiri la mișcarea
DOUă CăRTI DE Z. ORNEA by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17742_a_19067]
-
însuși mai vulnerabil, cum de altfel, în mod evident, după moartea lui Dumitriu, Mircea Nedelciu a rămas mai singur și mai descoperit. Moartea lui Mircea Nedelciu, la atît de puțin timp după aceea a prietenului sau, este poate un ultim act de solidaritate, o formă absolută a comuniunii lor atît de puternice. Acum, cînd și Nedelciu a plecat, veghea lui la căpătîiul lui Dumitriu capătă, pe lîngă plastică ei hieratica și monumentala, si o valoare morală și simbolică demnă de momentele
Un statuar tragic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17751_a_19076]
-
într-o cultură a hibridului și într-un cult al pitorescului, ziariștii recurg adesea la inventarele literaturizante de arhaisme și expresii populare. Un caz în care variația stilistica produce rezultate destul de stranii mi se pare a fi relatarea violurilor. Desemnarea actelor de violență rămîne desigur predominant neutră, dar de mai multe ori se produce prin surprinzătoare arhaisme, care evocă mai curînd pasaje din cronicari decat relatări sordide de la periferiile orașelor contemporane: a necinsti, a batjocori. Nu am găsit încă, e drept
Necinstiri by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17749_a_19074]
-
din care s-a ivit lucrarea. Orchestră, Corul - pregătit de Iosif Ion Prunner - îl urmează fără șovăire. Dificultatea tehnică dominată, în ansamblu, rămân porțiuni semnificative unde dicțiunea... se topește (referință mea este concertul de joi, 1 septembrie). Pe masura ce se apropie actele finale, profilurile se îmblânzesc. Nuanțata, reculegerea din "Sanctus" (antipatic, acela care caută pete în soare, dar observ că nici soliștii, nici corul nu atacă "sonor" consoana inițială, așa că auzim mereu... "Anctus"...). Superb "Preludiul simfonic" desfășurat lent în curgerea moale a
GONG FINAL by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17752_a_19077]
-
rațiuni politice partizane, mai mult, nu acord acelui detractor de serie nici un credit moral, chiar dacă preopinentul defaimează numai din ostentație nonconformista. Răspunsul lui Petru Creția a rămas doar plângerea unui jeluitor care vrea să treacă puntea suspinelor politice fără un act rezolutiv de ăamor intellectualisă sau de mentalitate victoriana." Și mai jos, siluind și gramatică și adevărul: "Cu totul bulversant, pentru o curiozitate de suprafață, ramane situația paradoxala în care s-a aflat Petru Creția imediat după Revoluție (...) Angajat în zona
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17737_a_19062]
-
un tip deștept, deci în stare de o perversitate ideatica proecum și de o poziție ironică sau răutăcioasa, tipică inșilor mai bine înzestrați din punct de vedere intelectual, - mă revolt și zic: - Atenție, domnul meu... "sudist",... va rog să luați act de această situațiune uman-istorică, situație ce vă privește direct că foști proprietari de sclavi. Va rog sa retineti. Și-i spun ce: Sclavii eliberați nu pot fi modești în nici un caz. Asta este! Pot rămîne umili, prea-supusi, slugarnici, după caracter
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
foarte rar - vreo revista culturală a încercat să reia întrebarea, ancheta s-a dovedit un eșec. Scriitorilor, s-ar zice, intrebarea nu li se mai pare preocupantă. Iar cititorilor, nici atît. Se vede că tipul acesta de reflecție psihologică asupra actului creator și-a pierdut din interes. În orice caz, orientarea spre interior, spre motivațiile personale ale celui care scrie, a cedat locul orientării spre exterior, spre cititor, si nu neapărat ca individ atras de lectură, ci ca fenomen sau masă
De ce scrieti? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17775_a_19100]
-
pînă la cifra șase încearcă o ipostaziere a femeii în relațiile cu bărbatul, o ipostaziere posibilă în această proiecție masculină. Cetatea soarelui este primul spectacol, o utopie în text, care a dat viața unui proiect ce părea... o utopie: Teatrul Act. Se întîlnesc din nou pe scenă și la cîrmele acestei curajoase instituții Marcel Iureș și Mihai Măniutiu. O noapte furtunoasa înseamnă a doua colaborare între o instituție de stat - Teatrul Odeon și Smart - producător privat după răsunătorul, ca tip de
Stagiune în regres by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17750_a_19075]
-
de la ziar la ziar. Totuși se poate remarcă existența unor puncte de vedere asemănătoare la cel puțin două dintre publicațiile centrale de mare tiraj: ADEVĂRUL și EVENIMENTUL ZILEI. Asemănătoare sînt în editorialele semnate de directorii celor două ziare neîncrederea în actul de justiție autohton. Neîncredere justificată de numeroasele precedente în care justiția de la noi e mai atentă la șoaptele politicienilor decît la probele după care ar trebui să cîntărească vinovățiile. În Adevărul, Dumitru Tinu e de părere că "Reacțiile violente ale
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17755_a_19080]
-
evident solemnă (se putea altfel?), a tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general etc. etc. Dacă nu ne interesează așa ceva, nu-i nimic, există și capitolul despre stilul administrativ, unde este reprodusa Legea pentru constituirea Statului Român: Art. 1 - Adunarea Deputaților ia act de abdicarea Regelui Mihai I... Stilul publicistic oferă ca exemplu un articol despre mamele eroine din comuna Maieru și un altul în care tov. Vasile Voichița, erou al muncii socialiste, declară că adevărata comoara e, astăzi, propria noastră muncă". * La
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17773_a_19098]
-
cu URSS în legătură cu legitimitatea istorică a revenirii Basarabiei la patria mama. Sigur că Titulescu era conștient de poltroneria sovietică. Dar însăși semnătură lor pe un astfel de tratat, fie și parțial, ar fi oferit României argumente valabile în viitor, ca acte de stare de fapt. Fie și acordul balcanic semnat în februarie 1934 și de către URSS, care ne garanta frontierele balcanice, indirect Rusia își dăduse consimțămîntul asupra recunoașterii Basarabiei că pămînt românesc. Ce să mai spunem de strădaniile marelui diplomat de
Exilul politic românesc by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17765_a_19090]
-
al lumii întregi. Clasice în esență, aceste desene au fost echivalate prin atitudine cu însăși realitatea care le-a generat și au fost aduse la aceeasi condiție de efemeritate că și sursele lor primare. Călcata în picioare, ștearsă prin chiar actul de comunicare, această lume de imagini se reintegrează, prin descompunere, purtată aleatoriu pe tălpile celor care au ,,consumat" actul artistic, în lumea amorfa și anonimă de afară. Așadar, ceea ce desparte fundamental desenul lui Perjovschi de un desen oarecare sînt situarea
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
generat și au fost aduse la aceeasi condiție de efemeritate că și sursele lor primare. Călcata în picioare, ștearsă prin chiar actul de comunicare, această lume de imagini se reintegrează, prin descompunere, purtată aleatoriu pe tălpile celor care au ,,consumat" actul artistic, în lumea amorfa și anonimă de afară. Așadar, ceea ce desparte fundamental desenul lui Perjovschi de un desen oarecare sînt situarea artistului față de propria să opera, față de real și de convențiile simbolice, dar și faptul de a asocia limbajului consacrat
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
lui Perjovschi de un desen oarecare sînt situarea artistului față de propria să opera, față de real și de convențiile simbolice, dar și faptul de a asocia limbajului consacrat un metalimabaj, un limbaj de context, inepuizabil că bogăție și că eficiența în actul comunicării. În același registru se înscriu și fotografiile grupului subREAL, un fel de coloane ale neantului, de cariatide ale vidului, decupate din chiar existența precară și artificială a artistului prizonier într-un sistem totalitar și narcisiac. Instalația video prelungește în
Bienala de la Venetia (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17787_a_19112]
-
apucat să o vadă, în ultimele zile agonice, Operă lui Mateiu I. Caragiale, alta postuma, Meditații critice, 1983 - si publicistica risipita prin pagini de reviste. Ultimul număr al revistei ORIZONT, 6, îi e în mare parte consacrat lui Ovidiu Cotrus - act literar important, căci generațiile tinere, care cunosc doar legendă orală și mică bibliografie, ajunsă de referință în universități, au posibilitatea să afle, de la sursele cele mai sigure, adevărul despre complexitatea și frumusețea (ei, da) unui personaj cu totul aparte în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17791_a_19116]
-
reflex al principiului analogiei inverse... Dar, cum nu se teme de contraziceri, autorul Oceanografiei susține, alteori, altceva, anume că geniul, ca și sfanțul, este un mântuit încă din această lume, în ambii manifestându-se "paradoxul ruperii de nivel" din "orice act religios", cănd "esse coincide cu non-esse, Universul cu un fragment, spiritul cu un obiect... transcendentul cu imanentul, absolutul cu relativul... geniul cu nongeniul, cu mediocrul și nesemnificativul"1). Concepția de mai sus despre "valoarea religioasă a geniului" nu se deosebește
Geniu si demon by Ioana Lipovanu () [Corola-journal/Journalistic/17784_a_19109]
-
trăiește în cele șapte zile, ca în basme, cît alții în șapte vieți. La sfîrșitul perioadei de inițiere, după cele șapte zile, el își regăsește trecutul, descifrează figură difuza pînă atunci a morților, înțelege rațiunile viilor, și prin toate aceste acte de implicare devine el însuși. Martin este un tînăr că atîția alții din România de acum un sfert de veac, care a rămas în străinătate cînd i s-a oferit prilejul, si si-a înjghebat la New-York o existență oarecare
Căutarea ca initiere by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17797_a_19122]
-
pare că dincolo de poartă începe libertatea. Ei, niște cretini!” Așadar, o libertate dorită, binecunoscută și de oficialii zilei. Pentru ei, libertatea dorită de cei mai mulți reprezenta dezastru social, profesional și financiar. Libertatea era granița peste care nu se trece decât cu acte-n regulă. Cum cei mai mulți erau ostracizați, misiunea oficialilor se reducea categoric la a-i opri pe aceștia să gândească, dar mai cu seamă să-și exercite libertatea altfel. După această bornă, reală dar și literară, romancierul desfășoară scene de viață
Ferestre deschise în inima gulagului. In: Anul 5, nr. 3 (11), 2010 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/83_a_98]
-
convingerile "revoluționare". Cam de pe la sfârșitul anilor ^70, și în special după iunie ^71, cănd Ceaușescu și-a lansat revoluția lui culturală, Desliu a început să formuleze tot mai ritos critici la adresa liniei oficiale, din interior mai întâi, comițând așadar un act de disidenta, iar după 1980 din afară, căci demisionează din partid, devenind în felul acesta opozant declarat. Se menține totuși Desliu pe poziții de stânga, cât de cât, ca atâția alți foști militanți din occident și de la noi care, despărtindu-se
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
Cu atat mai mult este atent cu mării scriitori ce pactizaseră, cum s-a tot spus, cu puterea comunistă în anii postbelici, cu Sadoveanu, Arghezi, Călinescu, Ralea, cărora nu le aduce mai deloc reproșuri, văzându-i mai ales prin prisma actelor benefice pe care le-au săvârșit atunci. Au apărat cu prestigiul lor breaslă de loviturile prea dure, atât cât au putut, girând unele inițiative mai curajoase ale tinerilor, obținând unele înlesniri materiale pentru scriitori de la autorități. Acum este încredințat că
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
europeană, materia a cel puțin două cărți de aforisme, îmi pun chestiunea și băbește: Oare criticul nu e scriitor? Dacă nu e, de ce nu există două uniuni, una a scriitorilor și alta a criticilor?). În al patrulea rînd, a urmat actul ultim al comediei: eliminarea mea din casetă redacționala. Problema nu e de ordin material (țin să precizez că de ani de zile n-am mai primit nici un leu, sub nici o formă, de la Contemporanul, prezența mea acolo fiind pur simbolică), ci
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
specifică reputatul ei teoretician, Vladimir Jankelévitch, "rîde fără pofta și glumește cu răceală". Dacă omul melancolic poate fi, în felul său, fericit, omul ironic e unul prin excelență frustrat, care-și apară idealitatea inițială cu mijloacele negarii și ale autonegării. Actul sau creator este unul als ob, mimînd existența în loc de-a o evocă în concretețea să caldă (Topîrceanu, patronul insuficient recunoscut al unor urmași de succes, precum Geo Dumitrescu ori Marin Sorescu, a fost un maestru al procedeului). Dar, în
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
un psalm: Dacă Vanda nu ar fi existat,/ nu as fi rostit aceste cuvinte/ la o epuizanta emisiune televizată,/ în care a fost vorba despre/ viitorul poeziei la triburile boșimane// Dacă Vanda nu ar fi existat,/ nu as fi uitat actele de nastere acasă,/ nu as fi fost agresat verbal de/ gardianul instituției,/ nu as fi descoperit/ că lacrima e un vers divin,/ în cerurile căruia doar psalmiștii/ au acces" (Anul 40). Cînd experimentează cruzimile (se întîmplă să aibă și asemenea
"Un patetic jignit" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17796_a_19121]
-
poate, sacrificiul constitutiv al acestui cuplu. Mai ales că, așa cum spuneam, Nasar simbolizează spiritul locului, în vreme ce Bayardo Șan Român, soțul Angelei Vicario, este străinul. Pătrunderea lui în această lume căreia nu îi aparține nu se poate face decît printr-un act de brutalitate, printr-o violență simbolică. Murind, Santiago Nasar face posibil un cuplu de îndrăgostiți, care altminteri nu ar fi avut șanse să existe. Românul acesta al lui Márquez apare în traducerea Tudorei Șandru Mehedinți, ca de obicei impecabila. S-
O dragoste din crimă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17806_a_19131]
-
infinit. În această asociere fatală și în gestul cultural corespunzător, nu desenele lui Ilfoveanu și nici manuscrisele lui Agopian sînt importante. Sau, mai bine zis, importanța lor este una de context, pentru că în primul plan trece necruțător comuniunea lor că act existențial, ca scenariu inițiatic, ca regasire simbolică sau că reconstrucție mistica. Indiferent care din ei ar deschide gura pentru a-și declina identitatea, identificarea cu celălalt ar fi varianta obligatorie (și unică) a enunțului: Agopian (sau Ilfoveanu) c' est moi
Carnaval biblic si mistică levantină by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17817_a_19142]