5,887 matches
-
posibil teoretic dar se întâlnește rar: „Casa lui este foarte puțin departe.”, tocmai datorită întrebuințării sale eufemistice; adverbele circumstanțiale nu pun probleme de această natură. Exprimarea gradelor de intensitate se face prin aceleași morfeme libere, de natură adverbială, din flexiunea adjectivului: echivalența: la fel de, tot așa de, tot atât de: „El s-a sculat la fel de devreme, cu toate că s-a culcat târziu.” superioritatea: mai, din ce în ce mai, tot mai: „Răspunde mai greu/din ce în ce mai greu.” inferioritatea: mai puțin, tot mai puțin, din ce în ce mai puțin: „Vorbește tot mai puțin coerent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
suferi amorul meu? să-l suferi numai.” (M. Eminescu, Proză literară, p. 88) și unele adverbe modalizatoare: „Pleacă poate Mihai/miercuri/mai târziu/âmpreună.”, „Poate (că) pleacă.” Adverbele circumstanțiale intră în relații sintactice cu verbe și, mai rar, cu substantive, adjective, adverbe: „El pleacă acolo.”, „Plecarea lui acolo a fost neinspirată.”, „Purtarea ei frumoasă pe dinafară nu mă mai înșeală.” Adverbele calificative intră în relații sintactice cu verbe: „Intru în munte. O poartă de piatră/âncet s-a închis.” (L. Blaga
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbe precum sigur, posibil, numai aparent admit verbul copulativ; în realitate este vorba de mari deosebiri între termenii aflați în cele două structuri: cu verb copulativ și fără verb copulativ; se poate considera chiar că sunt două variante contextuale - de adjectiv și de adverb - ale aceluiași termen. Între enunțurile „Probabil că va pleca.” și „E probabil că va pleca.” deosebirile sunt semnificative; în primul enunț, subiectul vorbitor „comentează”, pune sub semnul probabilității o anumită situație, în al doilea caracterizează o situație
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
posesive și a pronumelor ordinale. masculin feminin singular al: (prieten) al studentului a: (prietenă) a studentului plural ai: (prieteni) ai studentului ale: (prietene) ale studentului 3. articolul demonstrativ (adjectival) Se situează între un substantiv articulat cu articol hotărât și un adjectiv: masculin feminin singular cel: (codrul) cel (verde) cea: (pădurea) cea (verde) plural cei: (codrii) cei (verzi) cele: (pădurile) cele (verzi) 4. articolul nehotărât Precede substantivul. masculin feminin singular un: un student o: o studentă plural niște: niște studenți niște: niște
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sistemul gramatical al limbii 1. Trei sunt funcțiile principale ale articolului în sistemul morfologic al limbii române: MORFEM LEXICALTC "MORFEM LEXICAL" Articolul schimbă identitatea lexico-gramaticală a unităților lexicale și marchează apartenența lor la noua categorie lexico-gramaticală. Articolul hotărât (propriu-zis) substantivizează: adjective: - direct: frumosul (din artă, viață), urâtul, bunul, albastrul etc. - prin elipsă: frumosul, bunul (băiat) adverbe: binele, răul etc. pronume: eul, nimicul etc. numerale: doiul (nota doi) de la istorie unități fonetice, grafice (sunet,literă, cifră): Nu-mi place râ-ul (sunetul r
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prepoz.) Articolul posesiv-genitival2 substantivizează, prin substituire, sintagme care dezvoltă în planul lor semantic idei precum: apartenența, înrudirea etc.: Al lui Gheorghe a plecat dis de dimineață. Ai casei l-au așteptat toți la aeroport. Articolul demonstrativ/adjectival substantivizează, prin elipsă: - adjective: (oamenii) cei leneși Cei leneși obosesc înainte de a începe lucrul. - sintagme: (oamenii) cei din stradă „Cei cu toporul dau jos brazii din pădure și-i duc la apa Bistriței. Cei mai vrednici întemeiază stâni.” (M. Sadoveanu) Unele sintagme substantivizate prin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
locuțiuni prepoziționale - grupuri de cuvinte caracterizate prin unitate „semantică” și unitate funcțională (realizează în bloc relația sintactică între cei doi termeni ai sintagmei); în structura lor intră, în mod obligator, cel puțin o prepoziție și un termen plin: substantiv, adverb, adjectiv, verb: în loc de, în afară de, în jurul, cu excepția, cu tot (cu), înăuntrul, în ceea ce privește, în privința etc. Mai multe dintre locuțiunile prepoziționale rezultă din adverbe (locuțiuni adverbiale) care și-au schimbat propria categorie gramaticală prin intrarea în relație sintagmatică, enclitică, cu un articol hotărât sau
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în interiorul clasei în funcție de opoziții de gen la nivelul semnificantului, cu consecințe în morfo-sintaxa enunțului. Maria merge înapoia mea/noastră. în spatele meu/nostru. În afara acestei „variabilități” la nivelul de ansamblu al clasei, există și un termen prepozițional variabil: locuțiunea cu tot; adjectivul nehotărât tot variază în funcție de genul și numărul substantivului prin care se realizează funcția sintactică de circumstanțial concesiv: Cu tot efortul făcut de el, situația nu s-a schimbat. Cu toate eforturile depuse, situația nu s-a schimbat. Sub aspect funcțional
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
răped/ Și latră-a pustiu/ Și urlă-a morțiu.” (Mănăstirea Argeșului) 2.a. morfem al cazului genitiv, în flexiunea nominală (pronominală): • ca singură variantă a exprimării genitivului, când funcția de atribut se realizează prin substantive de cuantificare sau determinate de adjective de cuantificare sau prin pronume de cuantificare (numerale cardinale): „Miroase florile-argintii / Și cad, o dulce ploaie, Pe creștetele-a doi copii / Cu plete lungi, bălaie.” (M. Eminescu) „Moștenirea ta și-a tot: uitarea.” (M. Eminescu) • ca variantă paralelă a genitivului
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
semantic al funcției: A scos din casă toate florile. Florile din casă le-a dus în grădină. Floarea a ieșit la lumină dintre pietre. Floarea dintre pietre e o floare de in. În dezvoltarea relației de dependență guvernată de verb (adjectiv), între prepoziții (cel mai adesea locuțiuni prepoziționale) și variantele funcțiilor sintactice de complement corelativ (excepție, cumul, opoziție, sociativ) și circumstanțial (cauză, scop, condiție, referențial etc.), continuitatea semantică este asigurată de caracterul mai puțin abstract al locuțiunilor prepoziționale, care, prin aceasta
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Doamne, ca punând mâna pe ei, Să-i împarți în două cete: în smintiți și în mișei.” (M. Eminescu) • adverbe-regim; situează într-un anumit regim stilistico-semantic termenii pe care îi însoțesc și care pot avea orice natură morfologică (verbe, adverbe, adjective, substantive, pronume); ele indică: aproximația (cam, aproape, aproximativ), restricția (măcar, numai, doar), identitatea (tot, chiar), aparența (parcă), sublinierea (mai ales, în special, tocmai) etc.: „După cum vezi eu și ca dușman tot prieten ți-am rămas, deși m-ai umilit așa
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
morfologice; enunțul Poate că a plecat., de exemplu, este sinonim cu prezumtivul perfect Va fi plecat.9 Dintre celelalte unități lexico-gramaticale, în limba română contemporană, nu realizează funcții sintactice pronumele de întărire, cu valoare adjectivală, și uneori pronumele personale. Rolul adjectivului de întărire în enunț este asemănător adverbului de modalitate tot sau chiar: subliniază sau fixează identitatea cu sine însuși a conținutului semantic al termenului (mai ales pronume personal, dar și substantiv) pe care îl însoțește: „Și mi-s dragă mie
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în lumea morală... dar ar putea fi și o dovadă de slăbiciunea acelei poezii.” (G. Ibrăileanu), „Cine ți-a vârât în cap și una ca aceasta, acela încă-i unul...” (I. Creangă) Funcția de atribut se realizează uneori, concomitent, prin adjectiv posesiv și forma scurtă a pronumelui personal considerată în mod curent „dativ posesiv”: „Hai în lună! Lasă-ți umbra ta acasă, culc-o în pat...” (M. Eminescu) În această primă categorie de situații, sferele semantice ale termenilor care realizează concomitent
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
actului de comunicare lingvistică: modul, timpul și persoana, la verb: cânt-a-m, cânt-a-i, cânt-a-se-m etc.; • variații determinate de asocierea termenilor lexicali într-o aceeași sintagmă, prin intermediul unor relații sintactice: cazul, genul și numărul, la nume (substantiv și adjectiv) și pronume, numărul, la verb. În casei, de exemplu, flectivul ei (alcătuit din morfemul-dezinență e și articolul nehotărât i) este cerut de intrarea substantivului casă, ca determinant, în relație sintactică cu un nume, care i se impune ca regent: acoperișul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sintagma studentă inteligentă, de exemplu, substantivul studentă impune caracteristicile de gen, număr și caz (feminin, singular, nominativ sau acuzativ), caracteristici cu existență biplană (în planul semantic și în planul expresiei), pentru substantivul studentă, dar monoplană (doar în planul expresiei), pentru adjectivul inteligentă. Prezența indicilor categoriali (de gen, număr și caz) la adjectiv are o motivație exclusiv sintactică: dependența adjectivului de substantivul cu care s-a constituit, solidar, în sintagmă. Acordul orientează manifestarea în planul expresiei a relațiilor sintactice intrinseci, prin care
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
număr și caz (feminin, singular, nominativ sau acuzativ), caracteristici cu existență biplană (în planul semantic și în planul expresiei), pentru substantivul studentă, dar monoplană (doar în planul expresiei), pentru adjectivul inteligentă. Prezența indicilor categoriali (de gen, număr și caz) la adjectiv are o motivație exclusiv sintactică: dependența adjectivului de substantivul cu care s-a constituit, solidar, în sintagmă. Acordul orientează manifestarea în planul expresiei a relațiilor sintactice intrinseci, prin care se interpretează lingvistic conexiuni interioare „obiectelor”: flori albastre, florile sunt (devin
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acuzativ), caracteristici cu existență biplană (în planul semantic și în planul expresiei), pentru substantivul studentă, dar monoplană (doar în planul expresiei), pentru adjectivul inteligentă. Prezența indicilor categoriali (de gen, număr și caz) la adjectiv are o motivație exclusiv sintactică: dependența adjectivului de substantivul cu care s-a constituit, solidar, în sintagmă. Acordul orientează manifestarea în planul expresiei a relațiilor sintactice intrinseci, prin care se interpretează lingvistic conexiuni interioare „obiectelor”: flori albastre, florile sunt (devin) albastre, trandafirii înfloresc primăvara etc. Recțiunea Este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
sau acuzativ: „E zeul lumii care poruncește ființelor câte-a ivit din sine și vânturilor să se facă line.” (M. Isanos) „Eu chem degrabă chelnerul, plătesc iute și plec, după ce salut frumos pe cei doi tineri camarazi.” (I.L. Caragiale) • unele adjective impun termenului dependent cazul dativ: „În aceste împrejurări, o desfășurare normală a vieții literare, un climat favorabil creației (...) devin de o importanță hotărâtoare.” (G. Bogza) • unele interjecții impun termenului dependent cazul dativ: „Bravo lor.”, altele, cazul acuzativ: „Dar deodat-un punct
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
regent, cu care se află într-un raport de intercondiționare: Intru în codru./ Ies din codru./ Trec prin codru. Limba română recurge la patru categorii de elemente relaționale: a. prepoziții (și locuțiuni prepoziționale), b. conjuncții (și locuțiuni conjuncționale), c. pronume (adjective) relative, d. adverbe relative. a. Prepoziția. Marchează dezvoltarea sintactică a unor coordonate semantice. Realizează și exprimă relații de dependență în interiorul propozițiilor: „Sonata lunii de Beethoven / e însăși luna coborâtă pe pământ.” (L. Blaga) Preced pronume (adjective) și adverbe relative în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
locuțiuni conjuncționale), c. pronume (adjective) relative, d. adverbe relative. a. Prepoziția. Marchează dezvoltarea sintactică a unor coordonate semantice. Realizează și exprimă relații de dependență în interiorul propozițiilor: „Sonata lunii de Beethoven / e însăși luna coborâtă pe pământ.” (L. Blaga) Preced pronume (adjective) și adverbe relative în exprimarea relațiilor de dependență în frază: „De cel ce-am fost azi mă desparte / Ceva ca un troian ori ca un nor.” (N. Labiș) „De unde ești revino iarăși, / Să fim singuri!” (M. Eminescu) Sub aspectul structurii
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Între aceste două categorii se situează celelalte conjuncții (și locuțiuni conjuncționale), care pot introduce două sau mai multe tipuri funcționale de propoziții, numai în stil indirect, unele (dacă), în stil direct, altele: ca să, de, cum, fără să etc. c. Pronumele (adjectivele) relative marchează dezvoltarea complexă sau propozițională a unor funcții sintactice, prin desfășurarea relațiilor de interdependență și dependență: „Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să facă tăcere în jurul lui.” (O. Paler) „Plăcut e somnul în care / uiți de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dovedească ce fel de câine i-a mușcat.” (O. Paler) Pronumele care, ce și cât funcționează ca elemente de relație și în întrebuințare adjectivală: „Iată pentru care pricină, cinstite comise Ioniță, am fost jurat schitului Durău...” (M. Sadoveanu) Dintre pronumele (adjectivele) nehotărâte, se constituie în elemente relaționale cele formate pe baza pronumelui relativ, ca al doilea component al structurii lor: oricare, oricine, orice, oricât: „Să blesteme pe-oricine de mine-o avea milă.” (M. Eminescu) „Orice gând ai, Împărate, și oricum
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe-oricine de mine-o avea milă.” (M. Eminescu) „Orice gând ai, Împărate, și oricum vei fi sosit, Cât suntem încă pe pace, eu îți zic: Bine-ai venit!” (M. Eminescu) În stil indirect, devin elemente de relație și pronumele (adjectivele) interogative: care, cine, ce, cât: „... Nu descoperise nici până astăzi cine îl bătuse pe Năstase acum trei ani...” (M. Preda) Spre deosebire de prepoziții și conjuncții care, din motive semantice, funcționează exclusiv ca elemente de relație, pronumele (și adjectivele) relative (și cele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relație și pronumele (adjectivele) interogative: care, cine, ce, cât: „... Nu descoperise nici până astăzi cine îl bătuse pe Năstase acum trei ani...” (M. Preda) Spre deosebire de prepoziții și conjuncții care, din motive semantice, funcționează exclusiv ca elemente de relație, pronumele (și adjectivele) relative (și cele interogative și nehotărâte întrebuințate astfel), pe lângă rolul de element de relație în frază, realizează și o funcție sintactică în propoziția pe care o introduc. În enunțul: „Frate, o boală învinsă ți se pare orice carte./ Dar cel
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cel ce marchează dezvoltarea propozițională a funcției de subiect, iar în propoziția subiectivă pe care o introduce în frază funcționează ca subiect al verbului-predicat a vorbit. Identitatea funcțional-sintactică a propoziției pe care o introduc este marcată numai de unele pronume (adjective) relative și numai în stil direct. Pronumele relative care și ce sunt mărci ale unor propoziții atributive: „Crezi tu că râul curge, că unda Care ne scaldă-i pururea nouă?” (Șt.Aug. Doinaș) Pronumele relativ compus cel ce marchează identitatea funcțională
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]