6,732 matches
-
enervează. Sunt luați prin surpindere de purtarea mea. E frumoasă, da, dar cine e? Alții, ca domnul Tien, în a cărui piesă am jucat în Shan-dong, mă consideră atrăgătoare și sunt fermecați de îndrăzneala mea. Domnul Tien e flatat de admirația pe care o arăt pentru opera sa și devine interesat de mine. Când află unde locuiesc, îmi oferă adăpost în casa lui. Mă hrănește, îmi dă alte nume de contact și iată-mă din nou la drum, ținând strâns în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cântecul este repetat pentru a treia oară, Lan Ping se alătură și ea și cântă cu toată vocea. Atrage atenția imediat. Cântă mai departe, ținând notele de sus fără nici cel mai mic efort. Soldații îi aruncă priviri încărcate de admirație. Ea cântă și mai tare, zâmbind. Cea mai înaltă clădire începe cu o cărămidă, Cel mai adânc fluviu începe cu un strop de apă. Revoluția începe aici, în Yenan, Pe teritoriul roșu condus de marele Mao Zedong. Ea este mișcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
zece... Pac pac pac, pac pac pac... Elevele o observă pe fata din Shanghai de parcă ar privi cum jupoaie un țăran pielea unui șarpe. Fata refuză să se lase manipulată. Ce femeie! Ce eroină! Lan Ping își umple vocea de admirație. Îl trimite pe Micul Dragon să mă invite la ceai. Suntem stingheriți. Invizibila Zi-zhen se află între noi. Pe când eu aleg să rămân tăcută, el începe să ironizeze. Mai târziu, descopăr că ironizarea este stilul lui. Ironizează mai ales atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Apoi trage un scaun ca să mă așez. Mă uit cu dezgust la Fairlynn. Va veni o zi, îmi promit în sinea mea, când o să o fac să treacă prin ceea ce ea mă face să trec acum. Încântat la culme de admirația lui Fairlynn, soțul meu vorbește mult despre el. Adânc în peisajul sufletului meu, sunt acoperit de ceața densă a pământului galben. Caracterul meu poartă o cultură fatalistă. Am fost conștient de asta încă de pe vremea când eram copil. Am un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mao; ea îi simte, din nou, mâinile strecurându-i-se pe sub cămașă; și pasiunea își croiește, din nou, drumul înapoi spre ea. Ea devine energică și sănătoasă. Răspunsul publicului la media este febril. Oriunde merge, e întâmpinată cu căldură și admirație. Cercurile artistice și teatrale din Shanghai ajung să o accepte și să o sprijine. Tinerele talente fac coadă la picioarele ei și o imploră să li se acorde șansa de a-și oferi viețile. Păstrați-vă talentul pentru tovarășul președinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Lin Biao am reușit să interzic alte forme de divertisment - umplu scenele cu femeile care-mi doresc să fiu. Ieri am văzut o piesă intitulată Portul. Nu numai că am fost impresionată de conținutul ei, dar am rămas mută de admirație față de muzica ei. Azi-dimineață l-am sunat pe primarul Shanghaiului, Chun-qiao. L-am întrebat dacă-l cunoaște pe Yu Hui-yong, compozitorul. Aș vrea o copie a dosarului său cât mai repede posibil. În noaptea de 4 octombrie 1969, Doamna Mao
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
încântare, epuizând stocul jucèriilor și obiectelor ușor de purtat care au ajuns, prin hèrnicia lui, pe covor, în mijlocul camerei, sau sè-și fi isprèvit oare toate cuvintele cunoscute care desemneazè aceste lucruri?! privindu-mè cu mulțumire, începe sè batè din palme, experimentând admirația de sine, Bravo! Bravo! repetând și eu în timp ce-i admir universul de jucèrii creat în mijlocul camerei, Bravo! aș fi putut profita de ocazie că sè-i spun cè eu sunt Matei, dar n-am mai apucat fiindcè a venit Corina și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
pian și dupè desen! dar ordinea prioritèților ei de domnișoarè? Hmmm, mè informeazè cè, obținând note numai de zece, mai puțin la chimie în liceu, a luat premiul întâi din clasa întâi pânè într-a doisprèzecea, Wow! Matei, plin de admirație, se gândește cè el nu se poate lèuda cu asemenea performanțe școlare, a fost mereu un elev indisciplinat, ea, cu un zâmbet larg înflorindu-i pe fațè, întèrește cè, în general, era o fetițè foarte cuminte cèreia îi plècea școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
favorabilè pe care mi-o lasè plutonierul major se întèrește pe mèsurè ce ajung sè-l cunosc mai bine, felul lui tranșant în care pune pietre de hotar între treburile mai înalte, metafizice și cele lumești, civice, mè umple de o admirație respectuoasè pentru persoana lui, l-aș ruga sè mè învețe și pe mine felul în care sè despart evenimentele reale, faptele concrete, de mișcèrile interioare ale sufletului, reale în raport cu mine, dar irelevante și iluzorii în contact cu lumea exterioarè și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
luă afișul, ezită, apoi îl rulă încet și îl băgă în sân. ― Îl citesc mai tâziu. Nicolae zâmbi. Obiceiul acesta al lui Iancu de a nu-și consuma imediat o plăcere îl intriga, dar, în același timp, îl umplea de admirație. Își cunoștea bine nepotul. Și prietenul. Nu mai era nimic de făcut. Dacă ar fi insistat, i-ar fi veștejit plăcerea. ― Cum vrei! Se trezi luat pe sus și învârtit prin odaie în pași de dans. Iancu îl purta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
efectul de plutire. Era fascinant. ― Dar mergeți odată, flăcăi, și aduceți-o mai repede sub cort! se dezmetici domnița Ecaterina, făcând semne prietenești cu mâinile spre femeia de pe alee și clătinându-și în același timp capul în semn de mare admirație pentru croiala pelerinei îmblănite de pe umerii invitatei sale, care purta semnătura unui maestru croitor parizian. Flăcăii însărcinați cu săltatul boierilor se dezmeticiră din extazul care îi furase cu totul. Pricepură că femeia nu era doar o fantasmă, ci exista în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Ce idee! zâmbi Marioritza, intuind că singura strategie prin care i-ar fi putut câștiga încrederea era sinceritatea. ― Tocmai vă admiram soțul, Alteță! Și vă mărturisesc că o făceam cu deosebit respect. ― Te rog, spune-mi pe nume! Cât despre admirație, mi se pare un lucru atât de firesc. Și eu fac asta aproape zilnic. Mariam nu cucerea din primul moment, nu avea farmecul irezistibil al prințului. Avea, însă, un suflet de o mare frumusețe. Auzindu-i râsul, Marioritza rămase fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și privea scena luminată pe care evolua o făptură cam nebuloasă, dar feerică. Și acea făptură joue, mime, chante et danse tout à la fois... doar pentru el. Locul lui era la picioarele ei, chiar în fața scenei. O privea cu admirație, șoptind mereu acel nume melodios, tulburător, predestinat succesului și iubirii. ― Nanone!... Ah, vei fi a mea! Simt că vei fi a mea! Tu vii doar pentru mine. Mă vei privi în ochi și... Se veșteji dintr-odată, căci îl fulgerase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Și multe alte cuvinte de recunoștință pentru clipele de totală răpire pe care le trăise. Și, după ce epuiză cuvintele, luă imensul buchet de trandafiri roșii din brațele ordonanței sale ca să i-l ofere Nanonei, încheind impecabil mesajul său floricol de admirație cu ultima dintre culorile Rusiei. O adevărată ploaie de flori se abătu asupra lor și, în ovațiile spectatorilor, generalul o conduse spre chicineta din culise, cabina primadonei, susținându-i ba mâna, ba talia, ba mângâindu-i fesa fierbinte, ușor umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și oamenii, și muniția, și tezaurul. Amândoi știm la fel de bine cât de zdrențuit arată, în realitate, „invincibilul” imperiu al sultanului după această înfrângere. Oare chiar merită să se piardă totul jucând doar pe cartea măsluită a francezilor? Nicolae privea cu admirație șoimii albi ai prințului care se odihneau, alături de ceilalți șoimi, pe spalierele portabile aduse de slugi. ― Șoimi balabani!... Splendide exemplare!... Balaban, balaban!... Iată un cuvânt cu adevărat străvechi, un cuvânt rămas de la cumani. Ei erau mari maeștri în arta șoimăritului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pentru că, la drept vorbind, nu le cunoștea. Nefiind de viță nobilă, ci doar înnobilat pentru serviciile aduse Franței și împăratului Napoleon, heraldica era pentru el un soi de păsărească nedigerabilă. Revigorat de o nobilă mândrie patriotică după acest exercițiu de admirație, înaripat de vultur și de metafora inspirat aleasă, Ledoulx se așeză la biroul său. Își pipăi cu limba măseaua, după care, cu totul liniștit în privința ei, se simți pregătit să compună scrisoarea pentru ministrul Talleyrand. De curând, ambasadorul Champagny de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
așa! Cu nimereala - dar cu numărul! Cu tăvălugul!Îi doare-n cur de oameni, unde noi numărăm cu omul, ei numără cu divizia - divizia rusească, să ne-nțelegem! Eh, Rușii, ce popor!... dă din mână, nu se Înțelege dacă e admirație sau lehamite. Hai să bem! Ca să uităm - ’ Căci ea, uitareaaaaarea...’ - Însă tata numai atâta mai știe din romanță sau ce-o fi. Mama Îl privește, negru; Îi tot face semne: să nu mai bea, să nu mai cânte, să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Sampath, strângându-și gura cea rotundă, delicata domnișoară Jyotsna se aruncă asupra spionului înarmată cu poșeta și-l lovi drept în stomac, astfel că fu obligat să plece imediat și să ia o ricșă până acasă. — Vai, spuseră pline de admirație Pinky și Ammaji. Poate că, până la urmă, fata asta avea ea ceva. Era chiar o schimbare față de toate cântecele alea sentimentale de sub copac. Dar fură silite să se dea de partea domnului Chawla, care, spre disperarea domnișoarei Jyotsna, spuse cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
un caz de „Cine scoate capul în vreme de război e lovit în cap.“ Era încântat să se dea-n spectacol cu câteva dintre replicile pe care le învățase de la Baba al Maimuțelor, mai ales că observase figura plină de admirație a domnișoarei Jyotsna în mulțime. De fapt, era uimit că putea spune toate lucrurile astea și, pe undeva, fără să fie nevoie să se gândească, acestea spuneau exact ce voia el să spună. Își imagina că era singur cu domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
case strâmte și urât mirositoare, țipând și făcând gălăgie fără motiv, furându-se și înșelându-se ca animalele care nu știu să trăiască decât în cireadă. — De ce? Ar fi vrut să-i dea un răspuns, pentru că îl umplea de mândrie admirația pe care Laila o simțea pentru el, dar nu cunoștea acel răspuns. El era un imohag născut și crescut în singurătatea marilor spații pustii, și în mintea lui, oricât ar fi încercat, nu intra ideea îngrămădelii și a voitului spirit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
animalele nu-l simțiră, și doar când se pregăti să facă saltul definitiv îl doborî cu o împușcătură în cap, înainte de a apuca să-și desprindă labele de pe pământ. Blana acelui ghepard era unul din motivele lui de mândrie, trezea admirația tuturor celor care îi vizitau jaima, și felul cum îl omorâse făcuse să se răspândească pe acele meleaguri porecla lui, de Vânătorul. Cei patru oameni porniră la drum în același timp, fiecare din alt punct cardinal, cu ordinul expres de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
preț pe capul tău - zise „zlătarul“, fără să dea importanță celor spuse. Bani mulți. — Știi pe cineva care vrea să-i încaseze? — Pe nimeni dintre ai noștri, preciză cel mai tânăr dintre beduini, care îl observase pe targuí cu evidentă admirație. Ai nevoie de ajutor? Te pot însoți. Șeful, probabil tatăl său, făcu un gest de dezaprobare: — N-are nevoie de ajutor. îi e de-ajuns tăcerea ta. Făcu o pauză. — Și nu trebuie să ne băgăm în povestea asta. Militarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
curvă - își potrivi din nou ochelarii, acum perfect curați, și-l observă pe Gacel cu interes reînnoit. Chiar ai străbătut „pământul pustiu“ din Tikdabra? vru să știe. în fața răspunsului mut, scoase un șuierat scurt ce voia să exprime neîncredere sau admirație. — E fantastic! exclamă. Realmente fantastic... Ai aflat că Abdul-el-Kebir e la Paris? îl sprijină francezii și e foarte posibil ca tu, un targuí analfabet, să schimbi cursul istoriei țării noastre... — Nu mă interesează să schimb nimic - răspunse, întinzând mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
dreptate, prietene Mărgărite. După ce Mărgărit își face turul de la opt și jumătate dimineața ca să taie chitanțe eventualilor întârziați, se mută împreună la umbra unui pâlc de duzi. Mărgărit își numără banii, încasările pe ziua în curs, sub privirea aburită de admirație a lui Rafael, mă rog, n-are ăsta fason de paznic piscicol nici de-acum într-o mie de ani, dar uite-l cum o face pe barba lui și pentru buzunarul lui, de nu se poate. Vai de steaua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
oblojească sufletul și stomacul, și lumea asta mișunând încolo și-ncoace prin aburul pârguit al dimineții de iunie. Privirea îi zăbovi într-un târziu pe un dog german uriaș, negru, deh, privirea se minuna și se bucura și lăcrima de admirație voluptuoasă, superb animal... Odată cu belșugul, au apărut prin oraș câini de toate rasele, care mai de care mai ciudați și mai impresionanți. Uite ăsta, să tot aibă vreo optzeci de kile... Ditamai leopardul, cât un catâr numai bun să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]