3,734 matches
-
ca reprezentantă a României. La acest concurs, care s-a desfășurat în Statele Unite ale Americii, la Galveston, au participat alesele tuturor „țărilor europene și ale continentelor de peste ocean”. Având „un corp cu trăsături statuare, o carnație picturală și o ținută admirabilă”, Mariana Mirica a reușit să obțină aici premiul al treilea - și în prezent, acesta este cel mai bun rezultat obținut de țara noastră în urma participării la acest concurs. Frumusețea și talentul său (absolventă a Conservatorului din Iași) au făcut din
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
care asigură mișcării literare, artistice, științifice, unitatea de direcție necesară. El favorizează astfel triumful idealului clasic caracterizat prin grija pentru ordine, rigoare, respectul regulilor și imitarea anticilor, căutarea grandiosului și a maiestuosului. În anii 1660-1685, o pleiadă de scriitori, folosind admirabilul instrument care devenise limba franceză, strălucesc în genurile cele mai diverse și devin modele pentru toată Europa: Racine, Molière, Bossuet, Pascal, La Fontaine, pentru a nu-i cita decît pe cei mai mari. Versailles. În același timp regele cere celor
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
că umplu ziarele cu povestirea faptelor lor. Nu astfel dorește guvernul să fie administrată țara [...]". Guy Thuillier, Témoins de l'administration, Paris, Berger Levrault, 1967, p.65-66. 2.Napoleon către Las Cases (1816): "Organizarea prefecturilor, acțiunea lor, rezultatele obținute erau admirabile și prodigioase. Același impuls se găsea dat în același moment la 40 de milioane de oameni; și, cu ajutorul acestor centre de activitate locală, mișcarea era tot atît de rapidă la toate extremitățile ca și în centru. Prefecții, cu toată autoritatea
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
puțin cîte puțin sub tutelă societatea franceză întreagă. "Această evoluție nu s-ar fi produs dacă, în străfundurile sale, societatea noastră nu ar fi reclamat-o. Or este exact ceea ce s-a petrecut. Reînnoirea Franței după Eliberare, dacă a mobilizat admirabil energiile, pe de altă parte a consolidat și o veche tradiție colbertistă și iacobină, care face din stat o nouă providență. Nu există aproape nici o profesie, nu există nici o categorie socială care, după douăzeci și cinci de ani, să nu-i fi
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
regulă, cu excepția figurii centrale din desenul ce înfățișează trei balene în diferite poziții, desen inserat la începutul celui de-al doilea capitol al cărții sale. Poza de pe frontispiciu, care înfățișează niște baleniere atacînd o turmă de cașaloți, e, în chip admirabil, corectă și verosimilă în linii mari, deși urmărește fără îndoială să ațîțe scepticismul anumitor salonarzi. Cîteva dintre desenele înfățișînd cașaloți din cartea lui J. Ross Browne sînt destul de corecte, dar calitatea gravurii lasă mult de dorit, dar nu-i vina
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și făcînd ca firava ambarcațiune să se zbuciume pe valuri ca o luntre ușoară în preajma roților cu zbături ale unui vapor oceanic. Astfel, în prim plan totul e plin de mișcare năvalnică; dar în fund, printr-un contrast de un admirabil efect artistic, poți vedea pardoseala de cleștar a unei mări calme, pînzele pleoștite ale neputincioasei corăbii și trupul masiv și inert al unei balene moarte - o fortăreață cucerită, cu steagul victorios atîrnînd leneș pe bățul înfipt în răsuflătoarea balenei. Cine
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
semizeii și profeții nu epuizează întreaga noastră tagmă. încă n-am rostit numele marelui nostru Maestru, căci, aidoma regilor de odinioară, socotim că nobila noastră confrerie nu duce lipsă nici de zeii cei mari. Se cuvine să pomenim aici de admirabila poveste orientală din Shastra, care ni-l înfățișează pe temutul Vișnu, unul din zeii care alcătuiesc trinitatea sacră a hindușilor, drept marele nostru patron, deoarece Vișnu, prin cea dintîi dintre cele zece incarnări terestre, a sanctificat pentru vecie balena. Cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o lance sau să ne resemnăm a o pierde. Dar era cu neputință să aducem ambarcațiunea lîngă flancul balenei, căci prea alerga repede și cu furie. Ce ne ramînea de făcut? Dintre numeroasele stratageme șiretlicuri, scamatorii și alte asemenea rafinamente admirabile, la care e silit să recurgă adesea vînătorul experimentat, nici una nu se compară cu manevra subtilă denumită „aruncarea lăncii“. Exercițiile cu floreta sau cu spada sînt un fleac pe lîngă ea. Nu e folosită decît în cazul unei balene care
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
între celelalte două straturi. Această structură triadică, mai mult decît orice altceva, conferă forță cozii. Pentru cei ce sînt familiarizați cu străvechile ziduri romane, stratul mijlociu oferă un ciudat paralelism cu succesiunea de cărămizi subțiri alternate cu piatră, din acele admirabile relicve ale antichității, succesiune ce contribuie fără îndoială considerabil la marea trăinicie a construcției. Dar, ca și cum forța concentrată în această parte tendinoasă a cozii nu ar fi de-ajuns, întregul trup al leviatanului este împînzit cu o rețea deasă de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
copastie, încît ai fi zis că se domesticiseră ca prin farmec. Queequeg le mîngîia pe frunte, iar Starbuck le scărpina spinările cu lancea, pe care se abținea deocamdată s-o înfigă, de teama consecințelor posibile. Dar undeva, departe, dedesubtul acestei admirabile lumi de la suprafață, una și mai stranie se oferea ochilor noștri, cînd ne aplecam să privim. Parcă suspendate sub aceste bolți de apă, pluteau siluetele mamelor alăptătoare, precum și cele ale balenelor care, judecînd după talia lor enormă, stăteau să nască
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
reginei Ana sau în vîrful unui harpon și purtate astfel la gît, într-atît sînt de lapidare. I. Un pește capturat aparține aceluia care l-a legat. II. Un peste pierdut aparține aceluia care-l poate prinde mai repede. Dar tocmai admirabila conciziune a acestui cod magistral îi joacă feste, prin faptul că face necesare tomuri întregi de comentarii explicative. întîi: Ce anume este un pește capturat? Viu sau mort, un pește se consideră capturat din punct de vedere tehnic, cînd e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Pascal, Rousseau niște bieți oameni bolnavi și jură, toată viața - lipsită de griji - pe Rabelais ca pe un înțelept acceptabil, adică vesel - omul acela nu e vrednic să se așeze printre morminte și să spargă țărîna jilavă și verde cu admirabila și adînca înțelepciune a lui Solomon. Dar pînă și Solomon spune că „inima fiilor omului este plină de răutate și nebunia în inima lor dăinuiește cît trăiesc, iar pe urmă - cale către răposați“. Așadar, nu te abandona focului, omule, căci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
solda prin pierderi considerabile pentru Nantucket și New Bedford. Dar destul pe această temă; ceea ce am spus dovedește că bătrînii vînători olandezi de acum două sau trei secole erau niște petrecăreți și că vînătorii englezi n-au nesocotit exemplul lor admirabil; căci, afirmă ei, cînd navighezi pe-o corabie goală și n-ai nici o perspectivă s-o umpli cu ceva, măcar umple-ți burta. Numai așa poți goli și carafa. Capitolul CI UN BOSCHET ARSACIDIAN Pînă acum, în descrierea Cașalotului, m-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bambus. Printre numeroase alte însușiri alese, nobilul meu prieten Tranquo avea și o dragoste pioasă pentru toate obiectele barbare; el își încropise la Pupella o colecție bogată de asemenea obiecte născocite de compatrioții săi mai ingenioși - îndeosebi statuete de lemn admirabil sculptate, scoici cizelate, lăncii cu încrustații, lopeți scumpe, bărci parfumate - întreaga colecție fiind răspîndită printre minunile naturale aruncate la țărmurile regatului său de talazurile doldora de miracole și dornice de a-i aduce tribut. Printre aceste minuni se număra și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încît misteriosul cap își azvîrlea din nou în tării jetul aburos, în vreme ce teribila falcă de jos, agățată de-o creangă, vibra deasupra credincioșilor, aidoma sabiei atîrnate de-un fir de păr, care-l înspăimînta atîta pe Damocle. Era o priveliște admirabilă. Pădurea era verde ca mușchiul din Icy Glen; copacii falnici și semeți miroseau a sevă, iar pămîntul roditor de sub el semăna cu un război de țesut, pe punctul de a țese un covor superb, a cărui urzeală era alcătuită de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
încheieturi diforme; iar în locul masivelor și mărețelor ramuri fără os a cozii, se căsca un vid total! Cît de zadarnic și de absurd ar fi ca un om temător din fire și neumblat prin lume, să încerce a înțelege această admirabilă balenă cercetîndu-i doar scheletul împuținat, întins în acea pădure plină de pace. Numai în miezul celor mai mari primejdii, numai în vîrtejurile stîrnite de coada furioasă, numai pe marea adîncă .și nemărginită poate balena vie să fie descoperită cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cînd, așezat alături de acest sălbatic muribund, deslușeai pe fața lui lucruri la fel de stranii, ca acelea întrezărite de cei ce au asistat la moartea lui Zoroastru. Căci încă nu s-a spus în cuvinte sau în cărți ceea ce e cu adevărat admirabil și înfricoșător în om. Iar apropierea morții, în fața căreia toți sînt egali, îi impresionează pe toți, cu o ultimă revelație, pe care doar un scriitor înviat din morți ar putea-o descrie cum se cuvine. De aceea, nici un chaldeean sau
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
când un scriitor își bate joc cu persistență de "demagogism", el vrea să atace democratismul. El utilizează demagogismul pentru a caricaturiza democratismul. El are speranța intimă de a compromite prin ridiculizarea demagogismului însuși democratismul. Caragiale n-a făcut altăceva în admirabilele sale comedii. Alecsandri a făcut același lucru în Clevetici, ca și în Rusaliile. În Rusaliile 1, democratismul e ridiculizat în două ti-puri: Răzvrătescu și Galuscus. Subprefectul Răzvrătescu (acțiunea, zice autorul, se petrece la 1860) propagă la țară, în plasa
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
nuanța sa moderați și pe cei cu vorbirea veche - conservatori. 2 Limba română - limba romană în definitiv! - e limba unui popor republican, zice Barnuțiu. "Galuscus (Deschide jurnalul și se adâncește în ce-tire): Ce stil! Ce expresiuni energice! Ce logică invincibile! Admirabil ziar! Admirabil redaptor! Cine-i subsemnat? (caută la sfârșitul foaiei) Clevetici! îl gâcisem de la început. (Cetește din ziar, apoi:) ă...î Sublim! Iaca accente patriotice!..." Iată pe Galuscus democrat - "Ultra-demagog" - ca și Răzvrătescu. Galuscus, Răzvrătescu, Clevetici au aceeași atitudine din
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
moderați și pe cei cu vorbirea veche - conservatori. 2 Limba română - limba romană în definitiv! - e limba unui popor republican, zice Barnuțiu. "Galuscus (Deschide jurnalul și se adâncește în ce-tire): Ce stil! Ce expresiuni energice! Ce logică invincibile! Admirabil ziar! Admirabil redaptor! Cine-i subsemnat? (caută la sfârșitul foaiei) Clevetici! îl gâcisem de la început. (Cetește din ziar, apoi:) ă...î Sublim! Iaca accente patriotice!..." Iată pe Galuscus democrat - "Ultra-demagog" - ca și Răzvrătescu. Galuscus, Răzvrătescu, Clevetici au aceeași atitudine din punct de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
peste marginile permise de artă, ridicolele "revoluționarismului". Dar nu e numai atâta. Caragiale, cu tot obiectivismul său (care, cum vedeți, nu e până la sfârșit nedezmințit), găsește prilejul să se amestece direct în bucăți curat literare, pentru a da lovituri "liberalismului". Admirabila sa bucată Boborul o isprăvește prin aceste cuvinte: " Așa s-a sfârșit Republica noastră! Așa Reacțiunea a sfâșiat cea mai eroică pagină a liberalismului romîn!"1 Iată-l, dar, pe Caragiale zugrăvind cât poate mai bine o aventură ridiculă și
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
le interpreteze mai bine au fost toți munteni, dacă nu mă înșel. În Iași chiar, acel care a făcut creațiuni de neuitat din Conu Leonida, din Trahanache a fost un muntean, neuitatul Arceleanu. Iar astăzi, dl Vernescu-Vîlcea ne înfățișează un admirabil Jupân Dumitrache. Și lucrul e firesc: un actor, când interpretează un tip, în realitate îl creează, și orice creațiune presupune o îndelungată observație, o observație fără voie, de toate zilele, care permite actorului de a memora mii de atitudini, din
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Ipingescu nu înțeleg nici lucrurile scrise în Vocea patriotului naționale, deși le admiră - simbol, și acesta, al neînțelegerii formelor noi, pe care totuși le admiră. În sfârșit, coaliția dintre aceste categorii noi - burghezime, organele guvernământului și intelectualitatea liberalismului - e simbolizată admirabil prin expresia triumfătoare, prin recomandația supremă, cu care se fac cunoscute personajele unul altuia, la sfârșitul piesei: "E d-ai noștri!"... Numai pentru "scîrțai-scîrțai", cum îl credea Jupân Dumitrache pe Rică, înainte de a-l ști cine e, numai pentru micul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu putere data de 1800, despre care am vorbit de atâtea ori. * După aceasta, satira lui Caragiale își va schimba obiectivul. Începând cu D-ale carnavalului (1885), urmând cu câteva schițe în Convorbiri literare și isprăvind, mult mai târziu, cu admirabilele Momente, Caragiale va satiriza, dacă voiți, mahalaua. Dar trebuie să ne înțelegem asupra acestui cuvânt. Mahalaua pe care o satirizează Caragiale nu e o categorie socială, clasa de mici burghezi, de mici funcționari, care stă în suburbie și ale cărei
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
interesul lui cel mai arzător este "situațiunea" țării, ci și, și mai ales, un tip social, tipul mijlociu al cetățeanului alegător care-și spune cuvântul său în mod conștient. Da, da! Toți fac politică conștientă acum, toți au "opiniuni". În admirabila sa schiță Atmosferă încărcată, oricât se căznește un biet om pașnic să scape teafăr într-o zi de furtună politică, nu poate izbuti să nu fie înjurat din toate părțile, căci în toate părțile dă peste oameni, cunoscuți sau necunoscuți
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]