25,860 matches
-
care aminteau de un orologiu solar. În partea de jos, Într-un cartuș, era scris: DECLINATIONIS MAGNETICAE GRADUUS. Apăruse pe neașteptate, ieșind din tenebre. Trebuie că urcase din puț, prin galeria subterană. Privirea sa nu avea nimic prietenesc, iar ochii albaștri Îi străluceau ca niște cristale de gheață. Venea spre el Încet, cu mâinile pe lângă trup. Însă, de fapt, mușchii săi erau Încordați ca ai unei fiare gata să se repeadă asupra prăzii. Părea mai Înalt, acum când Își lepădase masca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
a lungul debarcaderului Încercând să ajungă până la dânșii, dar ajunse la colibă taman la vreme spre a-i vedea Întinzând-o tot Înainte la galop. Unul dintre cei doi, un tânăr blond, Îl fixă pentru o clipă cu ochii săi albaștri, În timp ce trecea pe lângă el. Poetul se gândi să Îi urmărească pe cal, Însă Își văzu animalul țeapăn Într-un ungher, prostit, incapabil nici măcar să pască puțina iarbă. Era atât de extenuat, Încât ar fi pierit după câteva lovituri de pinten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
8, GATT, OPEC, Vatican, Mossad, KGB, NASA, Silicon Valley și alte locații similare. Rapoartele lor se adăugau fluxului informațional curent, Întregindu-l cu datele confidențiale care se ascund, de regulă, În spatele comunicatelor oficiale. Sonia Anderson - mică, blondă și cu ochi albaștri, o frumusețe tipic slavă, În pofida numelui scandinav - coordona grupul de monitori politici și vorbea despre toate cele cu un aer firesc, deconcertant prin absența oricăror inhibiții, aproape cu umor. - Din punctul nostru de vedere, lumea are trei dimensiuni mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a fost Mucius Scaevola; toți ceilalți au murit arși pe rug, și nici el nu cred că se simțea prea bine după Încercare. Very funny, am bombănit În gând, ce să spun, foarte spirituală doamna Sonia Anderson cu ochii ei albaștri cu tot. Am rugat-o să revină la chestie; s-a conformat, schimbând zâmbetul specific oamenilor cărora tocmai le-a reușit o mică farsă cu surâsul neutru-amabil de la Început. Informațiile, să spunem, primare, ajungeau la biroul de centralizare unde erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
nimic În lume să vă deranjez. Bănuiesc că sunteți destul de ocupată și n-aș Îndrăzni să vă consum timpul doar de dragul conversației, oricât ar fi ea de plăcută... Protocol ipocrit, cu scuze În exces - ființa mică, blondă și cu ochi albaștri care era Sonia Anderson Îmi stimula circumstanțial spiritul ludic. Și apoi, atâta lucru mai știam și eu: ai reușit să faci o femeie să zâmbească, ai repurtat deja prima victorie. - Nu e cazul să vă faceți probleme. Când poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Dacă nu mă crezi, poftim... Howard a ieșit amețit și nici eu nu mă simțeam foarte bine. M-a trezit din starea acută de bulversare sunetul strident al videotelefonului. De pe micuțul ecran al aparatului mă privea țintă cu ochii ei albaștri blonda Sonia Anderson. Era prima oară când mă apela. - Mister Adam, ați promis că astăzi Îi veți da un anumit răspuns domnului Redford. Putem ști care este el? „Putem”? Ce vroia să fie acest plural? Și care era cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de încercare. Ca să ajungi în el trebuia să cunoști turca, să ai o origine corespunzătoare, să știi Coranul și, dacă se putea, să ai ochii verzi. Mai erau și excepții: am cunoscut, de pildă, o cadână din Mohaci cu ochi albaștri ajunsă la încercări pentru că știa face papricaș, care-i plăcea mult sultanului. Ultimul harem era haremul de bază, unde se intra cu greu, după patru-cinci ani de tatonări și numai cu ochi verzi. Episodul 62 O EXISTENȚĂ FĂRĂ ORIZONT — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la mine! - răspunse hangiul. Dacă aș avea mai mult păr să mă pot tunde, dacă n-aș avea burta asta cu care mi-e rușine să ies la poartă și dacă ochii nu mi-ar fi roșii de plâns, ci albaștri, ați avea imaginea mea din tinerețe, cu care ea seamănă leit, nemaipunând la socoteală faptul că-n alesele ei trăsături a păstrat ceva din frumusețea mamelor sale. Păi câte mame a avut? - zise Metodiu. Nu zâmbi, străine, că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
țâșnind de sub streașină virilă a frunții din ochii lui adânci, vioi și mari în care pluteau lucioase umbre de eroi legendari, cu multe inele pe degetele lui scurte și vibrânde, cu gâtul gros prin ale cărui încordate vene nobilarul sânge albastru al tatălui asalta mereu întunecatele globule roșii ale mamei, localizate în partea superioară a corpului și din a căror ancestrală alcătuire tânărul nobil moștenise pasiunea, secretă, firește, de a face inele, cercei, mici ciubere și căldări din cositor. Era pan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
scundă, nici prea luminoasă, nici prea sărăcăcioasă unde îi condusese cardinalul Damiani pe bunii noștri călugări Metodiu și Iovănuț. Lângă peretele opus geamului înalt, îngust, erau puse cap la cap două paturi solide, cu baldachin pe ale cărui mătăsoase perdele albastre erau cusute cu fir alb argintiu siluete de îngerași cu trâmbițe șezând șăgalnic pe norișori pufoși. Două fotolii renaissance, o masă gotică și-un sfeșnic brâncovenesc ocupau mijlocul încăperii, ce mai adăpostea aproape de fereastră un birouaș și-un scaun cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
sale. Nu făcea decât să-și blesteme în gând propria-i prostie. Răsună un tunet îndepărtat. Ascultă cu atenție. Urmă un alt tunet. Se repezi spre ieșirea marelui cort din păr de cămilă și se trezi din nou în fața cerului albastru, pe care era cu neputință să zărești o umbră de nor. — Sunt tunete? Fiul său, Gacel, negă cu o mișcare ușoară a capului, se apropie de ea și-o mângâie ușor pe obraz. Nu sunt tunete, murmură impasibil. Sunt împușcăturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
încreți nasul într-un gest comic și repetă surâzând: — Adevărul... adevărat? — Adevărul adevărat. — Păi, ca să fiu sincer, părerea mea e că foarte curând numărul morților va trece de cincizeci, fiindcă pentru patru dintre acești șase nefericiți situația va fi cam albastră. Sau mă înșel eu, sau când se va termina competiția toată lumea se va spăla pe mâini în ceea ce privește soarta lor. Dar Fawcett are o răspundere! — Față de cine? Față de opinia publică? Tot ceea ce se va întâmpla sunt „riscurile meseriei“, care adaugă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o tortură suficientă, razele soarelui se reflectau în milioane de fire de nisip, transformând peisajul pe unde trebuia să înainteze într-un soi de oglindă gigantică, ceea ce făcu ca pielea sa rozalie să se ardă foarte repede, iar ochii săi albaștri, în ciuda ochelarilor de soare, nu mai erau în stare să distingă altceva decât umbre. „Cel ce duce soarele în spate poate supraviețui în deșert. Cel care-l duce în brațe întotdeauna va pieri.“ Acela care nu dădea ascultare unei vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
că jalnica lui rătăcire va fi cu folos, când o voce autoritară răsună în spatele său: — Pune arma jos! Se supuse și apoi se întoarse încet și-l privi cu atenție pe bărbatul înalt, îmbrăcat cu un lung jaique de culoare albastră și cu fața acoperită cu un văl, care îl țintea cu o modernă armă cu lunetă. De unde ieșise și cum era posibil să se afle acolo fără ca un profesionist experimentat ca el să-și fi dat seama era ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
Parcurs În relanti de sus În jos, filmul Începe cu antenele metalice care invadează terasele; ce desfrîu de inteligență și inventivitate, cîte resurse creatoare au Înghițit aceste apariții bizare, cercuri, spirale, fulgere zigzagate, sori țepoși, o scriere criptică pe firmamentul albastru pe care doar vîntul, ploaia și vrăbiile par a Încerca s-o descifreze. Aparatul de filmat coboară ușor și peisajul Începe să se umanizeze. Se văd balcoanele Înțesate de rufe colorate, halate de lucru, scutece, treninguri, borcane cu gogoșari, funii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că ai o valoare, dacă cineva dintr-o țară cu oameni care posedă mult mai multe spray-uri, mult mai multe semipreparate, mult mai multe aparate electrice, te-a găsit demnă de interesul lui. Te legeni cîteva clipe pe valurile albastre ale unei coli de hîrtie extrafină: „Liebe Freundin, der wunderschöne Urlaubstag mit strahlender Morgensonne und George Enescus 105. Geburtstag soll Anlaß sein, Ihnen ganz herzliche und liebe Grüße aus dem Urlaub zu schicken...“. Ce puțini oameni știu la noi nemțește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aici Mielu. Băieții nu mai e la ștand zice că ie la sediu. Las’ că văd ei mîine pretenii o ieducăție...“ Greșală. Mucul lumînărilor se deșiră negru pînă-n tavan. BÎjbîi după foarfecă, tai fitilul la jumătate, flacăra tremură mică și albastră ca un ochi cu pleoapa lăsată. De ce mi se face deodată rușine? Ei respiră alături de mine cu cărțile lipite de nas. Multe Înjurături se spun În gînd. Limuzinele porneau de-a lungul Căii Victoriei, coborau În spatele Palatului, pe lîngă Cișmigiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Pe Heltauergasse, În Sibiu, mergeam cu Gerda la un colecționar cam ciudat. Bătrînul adunase vreme de mai bine de cincizeci de ani nasturi de la diverși oameni pentru care nutrea o simpatie deosebită. CÎnd Își deschidea cutiile, din pernuțele de catifea albastră te priveau sute de ochi de sticlă, de alamă, de lemn, ochi limpezi, ochi tulburi. „Ei sînt aici cu toții, vin de departe, sînt mai vechi decît noi și ne vor supraviețui“, apoi cu o vată muiată În acid boric spăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ora cinci dinspre ziuă În salonul gol pe Întuneric ca o trezire Într-un cavou clinchetul bănuțului de la mînă lovindu-se de stinghia de metal a patului nr. 88 semnul vieții băiat patru kilograme carne roșie piele transparentă vene subțiri albastre pe frunte și pe pleoape degete mici albe nevăzute de soare are și unghii și ochii lui mari rătăciți poposind pentru prima dată În ai mei Vlad a venit la noi tocmai cînd alăptam aveam un capot grena de diftină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
recepții se pot citi pe tăvița de argint cărți de vizită: Domnul și Doamna Puradel, Domnul și Doamna Procopsitu, Domnul și Doamna Crăpelniță, Domnul și Doamna Oatu. Fata aceea tînără durdulie și atrăgătoare cu buclele Încărcate de paiete, cu unghiile albastre stropite cu bronz, rochia ei roz cu volanul balansînd În jurul gleznei puternice, prinsă-n cataramele de metal ale sandalei din plastic maro, nu mai plutește În brațele distinsului Ghepard, irezistibil chiar și În declinul său. Ghepardul nu e nicăieri. Ghepardul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fi văzut burta țuguiată și buricul ieșit În afară ca o suzetă, se tîra pe labele alea păroase, mușca franjurile cuverturii, Îi pupa ciorapii - amfitrioana Îi vîră În gură o jumătate de ou cu maioneză - leit Emil Jannings În Îngerul albastru, demență curată...“ Sună. „Ei trebuie să fie, du-te tu te rog“. În ușă Relu, Sandu și Guță. „Cam tîrzior, crailor, cam tîrzior dați-mi voie să vi-i prezint, Sir Pașadia, Sir Pantazi, Sir Pirgu“ - aplauze și rîsete generale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Beatles: O, girl — Astea rîndunele? Păsări de noapte nebune, deslănțuite. Priviți ce picior... La Goulue, french-cancanul! Șampanie. O salvă de tun. Anna trezită brusc din somn: — ... și Împușca unu, doi, trei, patru, cinci, șase, șapte porumbei, numai așa. Ce ochi albaștri avea...? — Stați să-mi iau chitara, vă fac un cîntec pe cinste. Doamnă neagră, doamnă moarte, unde-s nucile lui sparte? — Bravo Guță! Vivat pomana rediviva! Pentru merite deosebite i se decernează menestrelului titlul de Cavaler al Ordinului Anna. — ... muntele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
scos bine capul, harșt, tunde-l, atîta pagubă. Cunosc o grămadă care abia așteaptă să facă sluj pentru o bucățică de zahăr. Mi-e greață. — ...mi-e greață, miroase lumea hîc... a hoit, nu, nu Buffalo Bill... semăna, ochii hîc albaștri marea uite valurile amehîc țesc — Ține dracului batista aia la gură și hai odată. Așa, copăcel. Ia-mă de gît, Încă un pas și Încă unu — I-ascultă, băi țîcă, tu chiar vrei să le ai pe toate de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
indică profesia exactă - personajul Doamna E. spune În reflecțiile sale, În timpul lecturii unor pagini din Ulisse de Joyce, că M. A. ar fi redactor de editură. Eu mi-l imaginam profesor, influențat probabil de comparația cu Emil Jannings din Îngerul albastru după romanul Profesorul Unrat de Heinrich Mann. 6. Complexat. Timid. Umil. Ascunzîndu-și cu obstinație orice trăsătură care l-ar putea distinge. Este insul banal și corect prin excelență. Punctual și disciplinat, ducînd o existență fără perspective Între cei doi poli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
puternici, că avem o calitate care ne deosebește de ceilalți și care nu ne poate fi anulată de nici o instanță socială, refugiul și imperiul nostru interior - arta. Și deodată birourile și scaunele au fost trase la perete și sub lumina albastră a tuburilor de neon a apărut În mijlocul parchetului un Tiberiu transfigurat crescînd În sus ca o coloană arteziană, ca o flacără cu zeci de brațe, Într-o metamorfoză continuă; priveam fascinate acele salturi suple, aterizările ușoare, catifelate, piruetele În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]