13,186 matches
-
este invizibil pentru ochiul uman, a spus purtătorul de cuvânt, conține Însă „particule de miros pe care câinii special dresați le pot detecta și după o săptămână de la eveniment“. (Moartea mea fusese un eveniment?) Dâra i-a dus până la o alee unde au găsit o pereche de pantaloni plini de sânge Îndesați Într-un cărucior de cumpărături plin cu gunoaie. La mică distanță de locul respectiv, au găsit un fel de cort făcut din pânză albastră și carton. L-au arestat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
anula călătoria. Cât de ușor se transformaseră În niște creaturi cârcotașe, văicărețe, ca niște copii care se țin după mama lor Într-o zi călduroasă la cumpărături. Dricul rula, orchestra mărșăluia, iar prietenii mei Își târau picioarele de-a lungul aleii mărginite de eucalipți, trecând pe lângă grămezi de gură-cască ieșiți din clădirea Academiei de Științe din California, țânci agățați de dinozaurii de cauciuc și țipând de bucurie la vederea acestei parade inedite. —Ham-ham! Cea mai tare emisiune! se auzeau strigăte. Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
deranjat să-l citească. Conform planului meu, grupul s-a cazat la cel mai bun hotel din Lijiang. Vila cu vedere superbăse afla În partea nouă, reconstruită a orașului, chiar peste drum de orașul vechi istoric cu sumedenia lui de alei, canale mici și case vechi cu curți, cu țigle cenușii de culoarea pieii de șarpe și cu chirpicii uscați de soare. Noile hoteluri din Lijiang nu aveau nimic pitoresc, dar erau dotate cu un lucru esențial pentru turiști: toalete separate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
să le mobilizeze pe Roxanne și pe Heidi, precum și pe tinerii și neliniștiții Rupert, Esmé, Wyatt și Wendy. Au ieșit la jogging În orașul vechi riscând să-și scrântească gleznele În timp ce Încercau să evite spanielii tibetani și pechinezii Întinși pe aleile cu pavaj neregulat de piatră. Rupert și Esmé l-au depășit În viteză pe Dwight. Rupert avea aceeași culoare a pielii și aceleași trăsături ca și copiii localnicilor, remarcă Dwight. Și totuși, aș spune eu, Înălțimea și cerceii lui Rupert
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
electrice de fiert orez, frigidere liliputane. Magazinele erau deschise tot timpul pentru că nu știai niciodată când se hotărau micii parveniți să-și ridice standardele achiziționând produse de asemenea calitate. Câteva străzi mai Încolo, prietenii mei trecură prin cartierul roz, o alee cu restaurante dintr-o singură cameră, În aer liber, fiecare luminat de un bec roz și Împodobit cu reclame: „Karaoke, masaj, 40$, cel mai bun miel inclus“. Rupert ridică ochii din carte. Ce fac cu mielul? Întrebă el cu inocență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În filmele acelea din anii ’50. În același timp, localnicii râdeau pe Înfundate. Ce ciudat, să vezi o străină purtând o pălărie de lucru țărănească, precum un pește Îmbrăcat cu haine de om. După colț, și mai jos pe o alee, Moff și Rupert descoperiseră un magazin unde se vindeau mingi de baschet și seturi de badminton. Imediat după ce plătiră pentru o minge și un set de badminton, Rupert Începu să dribleze cu mingea de baschet, iar Moff Încercă să i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
În colțul acesta de lume era cunoscut? Câțiva băieți cu longyin-uri Înfășurate În formă de pantaloni scurți le făcură cu mâna, iar când Rupert le aruncă mingea, unul dintre ei o prinse cu palma deschisă. Băiatul driblă cu mingea pe alee Înainte de a i-o arunca Înapoi lui Rupert făcând-o să sară doar o dată. Mai apăru o minge, mai mică, un glob ușor de ratan. Un băiat Îmbrăcat Într-un longyin cafeniu Îl aruncă și-apoi Îl lovi cu călcâiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
carbon inhalase, iar asta Îi afecta judecata. Astfel, În timp ce număra pe partea dreaptă a autocarului, pusese la socoteală și pălăria conică de ratan aruncată deasupra unui rucsac, aceeași pălărie pe care Wendy o cumpărase cu o sută de kyat pe aleea Întunecoasă. În lumina chioară, pălăria și rucsacul păreau capul și umerii unui pasager care moțăia. —...Opt, nouă, zece, unsprezece, doisprezece, numără Walter. Suntem toți, plecăm. De fapt, Înainte să vă spun ce i s-a Întâmplat lui Harry, trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
se apropiară de așezare, piloții reduseră viteza motoarelor până când zgomotul se transformă Într-un țăcănit ușor. Una lângă cealaltă, cele două bărci cu pasageri se apropiară de grădini viu colorate de tomate, plutiră pe sub poduri de lemn care serveau drept alei și ajunseră curând la piața plutitoare unde zeci de canoe Încărcate cu mâncare și tot felul de fleacuri se grăbeau către bărcile cu turiști precum jucătorii de hochei spre puc. Canoele, lungi de trei metri sau trei metri jumătate, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
urmat de un delicios prânz. Hai, fugiți, mergeți să vă aranjați puțin. Îi alungă cu mâna ca pe un stol de porumbei. —Tai-tai! Pe mai târziu. Prietenii mei și băieții care le cărau bagajele se Împrăștiară care Încotro către diferitele alei unsuroase din tec care porneau dinspre doc precum picioarele unei insecte. Strigăte de Încântare răsunară pe măsură ce se apropiau de locurile de cazare. Așa mai zic și eu. Seamănă cu niște colibe tiki. —Adorabil! Într-adevăr, bungalow-urile aveau o Înfățișare rustică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
panorame care văzute pe viu probabil Îți tăiau respirația, dar Înregistrate păreau plate, unidimensionale. Scenele mai bine filmate, puține la număr, conțineau subiectele universale ale albumelor care se țin pe măsuța de cafea: localnici În costume populare colorate, canale Întortocheate, alei pline de fum. Și femeile acelea cu legăturile de ace de pin atașate de spinare cu sfori În formă de cruce, femei pe care el și Marlena le văzuseră la ieșirea din Lijiang. Cum se numea tribul? Ceva gen „Nazi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
s-a făcut negru în fața ochilor. Am stat cam patruzeci de minute în birou, toți am respirat același aer, poate de aceea li se făcuse și lor rău. Trebuia să fi ieșit la suprafață mai devreme. Am urcat și pe alee pompierii amenajaseră un adăpost temporar. Mi s-a spus: „Vă rog să vă așezați aici!“. Mi-era frig, frig și nu aveam stare să mă așez. Pe pământ era așternută o folie de plastic subțire. Dacă mă așezam, înghețam de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
sarin a fost locul în care s-a produs - în subteran (underground), așa cum am numit și cartea. Lumea subterană a fost întotdeauna un motiv important, prezent mereu în romanele mele. M-am simțit atras de: fântâni, pasaje, râuri, pârâiașe subterane; alei întunecate și metrouri (atât ca scriitor, cât și ca om). Doar văzând unul din aceste lucruri, ideile îmi vin în minte imediat. Ele îmi ghideză inima pe cărarea poveștii. În cartea La capătul lumii și în țara aspră a minunilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
în tovărășia domnișoarelor, care, mi se spunea, nu-l luau niciodată în serios. Le oferea servicii. Astfel, o dată a promis să le facă fotografii. Le-a dat întîlnire în grădina publică, le-a aranjat în grupe și în parte, pe alei, pe bănci, printre flori, a montat aparatul, l-a apropiat și l-a depărtat, a cerut de zece ori imobilitate perfectă, și când, peste o săptămână, i s-au cerut fotografiile, a mărturisit cu râsul lui subțirel că "totul n-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu "Cetatea de Sus", Se Velha și Santa Cruz îngropată la doi metri sub trotuar, cu cartierul "de jos" și promenada pe malul drept al Mondegolui, cu terasele Universității și Grădina Botanică, în care se întîlnesc îndrăgostiții ca să coboare, pe alei umbrite până în capătul celălalt al orașului, de unde se văd parcă mai frumoase zidurile medievale?... Pe lângă toate aceste locuri care-ți fură mintea a trecut, de nenumărate ori, și Oliveira Salazar, în pelerina lui neagră, de student, care-i atârna pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
dedesubt. Niciunul din cei doi, cel puțin la prima vedere, nu dădea vreo atenție tânărului ofițer aflat în picioare, în spatele lor, și care, ținând sub braț coiful împodobit cu pene, stătea în așteptare, în mijlocul a ceea ce fusese biroul marelui împărat. Aleile frumos pavate, flancate de șiruri de chiparoși, erau străbătute fără încetare de mici grupuri de ofițeri de rang mai mic ori de curieri, servitori, cantinieri, magistrați ai cetății, furnizori, petiționari care veneau pentru a douăzecea oară, cel puțin, să solicite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
domina. însă cel din Utica... nu a sosit încă. în acele ultime cuvinte, Clemantius strecurase - lucru neobișnuit la el - o notă acidă, pe care Hippolita hotărî să o ignore. Ridicând din umeri se îndreptă, împreună cu el și cu Flavia, către aleea ce ducea până la casă: — Să nu te îndoiești! răspunse, râzând. Mafurrus va fi aici la timp pentru cină. în vreme ce intendentul grăbea pasul ca să ajungă înaintea lor la villa, Hippolita își scoase vălul, descoperindu-și astfel pletele lungi negre și cârlionțate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Cilonus! Flavia scutură din cap, cu gura strânsă într-o grimasă de dezgust: — E un om... așa superficial! Și atât de prost! Cu blândețe, dar și cu hotărâre, Hippolita o luă de braț și o obligă să o urmeze pe aleea de piatră, în capătul căreia lucea alb mica scară de marmură ce urca până la tricliniu. — Da, știu asta. Cilonus nu e un etalon de inteligență, abia dacă știe să citească și, cu siguranță dacă ar trebui să-mi apăr cauza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
întrebări presante, la care, în acel moment, încetă să mai răspundă. Coborî treptele în fugă și ieși, la rândul său, în parc. Smulse din mâna unui serv tânăr felinarul și, poruncindu-i să o urmeze, se îndepărtă pe una dintre aleile pavate ce traversau parcul. — Flavia! Flavia! strigă îngrijorată, ciulind urechile, în speranța că va auzi o voce răspunzând, o chemare, dar nu auzi decât vocile, cu fiecare pas tot mai îndepărtate, ale mulțimii ce ajunsese în fața villa-ei. Adâncindu-se iute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din spate, o voce bărbătească o striga: „Domina! Domina!“ Nu se întoarse. N-ar fi putut să o facă, fiindcă... văzuse! Văzuse în iarbă două picioare goale - picioare de femeie - ieșind, nemișcate, dintr-o tufă de merișor, nu departe de aleea pe care se găsea. Incapabilă să mai facă vreun pas, le fixa împietrită, iar inima îi bătea nebunește; le lumina cu lampa, fără să aibă curajul să se apropie. Servul o ajunse din urmă și se opri lângă ea, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
cărare, cu răsuflarea tăiată. Servitorul dispăruse fără urmă; în spate auzea vocile celor doi care o urmăreau fără grabă și deloc îngrijorați că ea ar fi putut da alarma. Găsi din memorie o bifurcație și o apucă, alergând nebunește, pe aleea ce ducea direct la villa, cu speranța că urmăritorii săi o vor alege pe cealaltă. Vălul de mătase ce îi cobora de la fibula de aur a tunicii se încâlci într-un tufiș de trandafiri și se sfâșie, dar ea nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fi fost scopul lor pentru a-i imprima convingerea că era Lesley Craig, trebuia silit acum să iasă la iveală. Ceasul lui arăta ora patru, atunci când intră pe porțile de șapte metri înălțime și își conduse mașina de-a lungul aleii mărginită de copaci. Își băgă mașina în garaj. Gregory se afla acolo. Spuse: - Ați venit devreme, domnule Craig. - Mda! răspunse Craig. Ieși prin ușa laterală și porni de-a lungul drumului care dădea spre ușile terasei. Era, gândea el, la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Stella confidente. (Mai târziu am citit o schiță satirică de Caragiale, în care e vorba de o domnișoară de mahala care cânta logodnicului, din piano, această bucată! Și schița asta mi-a mânjit frumusețea amintirii!) Deodată, îmi apare înainte, pe aleea grădinii, o fată necunoscută mie, subțire, înaltă, cu coada pe spate, cu părul galben și cu ochii negri. Avea în mână un trandafir roșu, pe care-l ținea la gură parcă l-ar fi mușcat. lmaginația mea amoroasă, noaptea frumoasă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
rupe. Adela se conformase inconștient momentului. Atârnată de brațul meu, tot mai greu, tăcea, privindu-mă din când în când scurt, fără să întoarcă spre mine capul, numai cu coada ochiului ei albastru. Dar drumul se lărgi deodată, într-o alee dreaptă, sub brazii înalți, ca un tunel, la capătul căruia strălucea glorios lumina poienii. În poiană nu era nimeni decât vara, care plutea moale, aurie, și se pierdea pe sub crengile brazilor ce împrejmuiau aria verde ca un zid neregulat. Partea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
normal. Eram la Lake. Seymour i-a scris Charlottei invitând-o să vină să ne viziteze și, în cele din urmă, mama ei i-a dat voie să plece. Și s-a întâmplat așa: într-o dimineață, Charlotte stătea în mijlocul aleii, mângâind pisica lui Boo Boo, iar Seymour a aruncat cu o piatră în ea. Avea pe atunci doisprezece ani. Asta a fost tot. A lovit-o cu piatra pentru că arăta insuportabil de frumoasă așa cum stătea pe alee, cu pisica lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]