4,504 matches
-
distinsese prin distrugerea a mai multor vase ale [[Puterile Axei|Axei]], însumând aproximativ 60.000 t. Crucișătorul "Neptune"] și distrugătorul "Kandahar" au fost scufundate, iar alte trei vase au fost serios avariate. În plus, au murit peste 900 de marinari aliați. Capacitatea de luptă a Forței K a fost scoasă din luptă, iar capacitatea ofensivă a Maltei a fost redusă drastic. Această serie de dezastre navale ale aliaților le-a permis italienilor să cucerească supremația maritimă în centrul Mediteranei. Rutele de
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
germane "[[Kriegsmarine]]"). Submarinele italiene își aveau bazele în [[Bordeaux]], [[Franța]]. Deși submarinele italiene erau mai potrivite pentru acțiunile din [[Marea Mediterană]] decât pentru cele din [[oceanul Atlantic|Atlantic]], cele 32 de submersibile au reușit să scufunde în Atlantic 109 de vase aliate, cu un total de 593.864 t. Regia Marina a plănuit chiar și un atac împotriva portului [[New York City|New York]] în decembrie 1942, dar acest plan a fost amânat de mai multe ori și nu a fost niciodată pus în
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
a reprezentat o amenințare potențială asupra transporturilor aliaților din [[Marea Roșie]], pe rutele dintre [[Oceanul Indian]] și [[Marea Mediterană]]. [[Campania din Africa de est (al doilea război mondial)|Campania din Africa de est]] a început sub auspicii încurajatoare pentru Italia. Amenințările la adresa convoaielor aliate care traversau Marea Roșie au crescut după ce italienii au cucerit Somalia Britanică. Acest succes a permis italienilor să folosească facilitățile portuare din [[Berbera]] din colonia britanică. [[Regatul Unit|Forțele britanice]] și ale [[Commonwealthul Națiunilor|Commonwealthului]] au lansat contraatacul în [[Africa de
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
în aprilie 1941. Au existat și câteva vase care au reușit să scape de distrugere. În februarie 1941, mai înainte de căderea portului Massawa, vasul colonial "Eritrea" și crucișătoarele auxiliare "Ramb I" și "Ramb II" au reușit să scape de forțele aliate și au navigat spre [[Kobe]], [[Japonia]]. "Ramb I" a fost scufundat de crucișătorul [[Noua Zeelandă|neo-zeelandez]] "Leander" în largul insulelor [[Maldives]] (27 februarie 1941), dar "Eritrea" și "Ramb II" au reușit să ajungă la Kobe. Mai înainte de căderea portului Massawa, patru
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Cappellini" a fost schimbat în "Aquilla III"). Italienii au început construirea a 20 de submarine „spărgătoare de blocadă”, special proiectate pentru comerțul cu [[Orientul Îndepărtat]]. Au fost lansate la apă doar două, care au fost distruse aproape imediat de marina aliată. Dictatorul italian [[Benito Mussolini]] a fost răsturnat de la putere în 1943, iar noul guvern italian a semnat un [[Armistițiul dintre Italia și forțele armate Aliate|armistițiu cu aliații]]. Termenii armistițiului prevedeau printre altele ca vasele Marinei Regale Italiene să ancoreze
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial în Europa|sfârșitul conflictului în Europa]], crucișătoarele ușoare italiene au participat la acțiunile de patrulare aliate din [[Oceanul Atlantic]] împotriva raidurilor submarinelor germane. Mai multe submarine și vase torpiloare au activat în [[Marea Mediterană]]. Liderii aliați au luat în discuție în ultimele săptămâni ale războiuluil posibilitatea ca vase militare italiene (cuirasate și crucișătoare) să participe la acțiunile militare din [[Oceanul Pacific]]. Reacția echipajelor navelor italiene surprinse în Orientul Îndepărtat de armistițiul semant de guvernul italian în 1943
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
Oceanul Pacific]]. Reacția echipajelor navelor italiene surprinse în Orientul Îndepărtat de armistițiul semant de guvernul italian în 1943 a variat de la caz la caz. În general, echipajele navelor de suprafață (vase de aprovizionare sau cuirasate auxiliare) s-au predat în porturile aliate ("Eritrea" s-a predat în portul [[Colombo]], [[Ceylon]]) sau, dacă au fost la ancoră în porturi controlate de japonezi, și-au scufundat vasele ("Conte Verde", "Lepanto" și "Carlotto" la [[Shanghai]]). "Ramb II" a fost confiscat de japonezi la [[Kobe]] și
Regia Marina () [Corola-website/Science/317052_a_318381]
-
care a fost remis tuturor piloților, escadrilelor lor, premierului Winston Churchill și guvernului menționa faptul că aparatele Fiat CR.42, prin marea lor manevrabilitate, în special datorită capacității de a efectua semi-lupinguri foarte strânse, i-au surprins pe numeroși piloți aliați și i-a salvat pe cei italieni de la anihilare. Avioanele CR.42 s-au întâlnit cu cele Hurricane pentru prima dată pe cerul Maltei pe 3 iulie 1940. În acea zi, locotenentul britanic Waters a doborât un bombardier italian Savoia-Marchetti
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
luptă s-a desfășurat o ședință a piloților și a comandanților din Malta, unde s-au căutat soluții la contracararea atacurilor avioanelor italiene foarte manevrabile. Dintre toate soluțiile propuse, singura care s-a dovedit realistă a fost aceea ca piloții aliați să zboare la o altitudine mai mare decât cei italieni, pentru a se plasa într-o poziție avantajoasă. Fiat CR.42 a fost principalul avion de vânătoare de noapte al Regia Aeronautica, deși nu era echipat cu radar și de
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
Luftwaffe”). Aceste avioane urmau să fie folosite pentru atacuri de noapte, lupta împotriva partizanilor și pe post de avioane-școală. Fabrica Fiat din Torino nu a produs decât 150 de avioane CR.42LW, în principal datorită raidurilor de bombardament ale aviației Aliate.
Fiat CR.42 () [Corola-website/Science/317088_a_318417]
-
fiul său, Nikephor, au fugit de pe câmpul de luptă, fără să mai aștepte deznodământul; Ioan de Thessalia, fiul nelegitim al despotului și vlahii săi nici nu au apucat să intre în luptă. Pentru grecii vicleni au trebuit să suporte consecințele aliații franci. Cavalerii regelui Siciliei, Manfred, și călărimea grea a lui Guilaume de Villehardouin, principele Ahaiei, au avut un sfârșit lipsit de glorie, iar comandantul lor, principele Guillaume, a căzut prizonier. La sfârșitul anului, niceenii au ocupat Arta, capitala despotatului. Cruzimea
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
conflict intră și Marea Britanie. La începutul lui august, Austria declară război împotriva Rusiei. În perioada 1914 - 1915, austria suferă înfrângeri severe pe frontul din Galiția. Pe frontul din sud-est însă obține victorii și invadează Serbia. Intervenția Italiei de partea forțelor aliate deschide un alt front. Luptele din această regiune culminează cu Bătălia de la Caporetto (astăzi Kobarid, Slovenia) din toamna lui 1917, în care Italia este învinsă. Totuși războiul are consecințe dezastruoase pentru Austria: apar la iveală atât contradicțiile dintre minoritățile acestuia
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
atât contradicțiile dintre minoritățile acestuia care cereau autodeterminarea, dar și mișcări politice liberale și de stânga. Toate acestea demonstrau slăbiciunea administrativă și economică a Austriei, aceasta din urmă fiind amplificată și de blocada la care a fost supusă de către forțele aliate. În 1916, după moartea lui Franz Ioseph, vine la putere Carol I (ultimul împărat al Austriei și ultimul rege al Ungariei). Carol se străduiește să mențină coeziunea imperiului, un mozaic multinațional format din austrieci, unguri, sârbi, cehoslovaci, popoare care cereau
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
soldată cu un eșec zdrobitor. Între timp vocea minorităților care cer independența devine tot mai auzită. În iarna 1917-1918 au loc congrese pan-slavice la Praga și la Zagreb. În aprilie 1918 are loc la Roma "Congresul Națiunilor Aservite". Forțele Aliate devin purtătoare de cuvânt ale cauzei acestor națiuni. La o întâlnire a Consiliului Suprem de Război de la Versailles în iunie 1918 premierul britanic, cel francez și cel englez adoptă o rezoluție care stipula independența Poloniei ca o condiție a păcii
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
trupele rusești trec frontiera austriacă și când are loc capitularea Vienei (pe 13 aprilie). Pe 27 aprilie 1945 este fondată a "Doua Republică a Austriei" pe teritoriul ocupat al țării, cu capitala la Viena; este recunoscută, în octombrie de Forțele Aliate care instituie un guvern provizoriu bazat pe constituția din 1920. Teritoriul Austriei este împărțit între forțele aliate învingătoare. La o întâlnire a acestora în 1945, s-a stabilit ca granițele Austriei să nu fie modificate cu excepția unor schimbări minore. Totuși
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
ÖVP) devine cancelar, iar Karl Renner (socialist) președinte. Activitatea guvernului Austriei postbelice s-a concentrat în special pe reconstrucția țării, care a avut de suferit din pricina războiului devastator. Totuși, divizarea Austriei, dar și a Vienei, în zone separate între Forțele Aliate împiedică o dezvoltarea economică susținută. La 15 mai 1955 se încheie la Viena un tratat de pace între Marea Britanie, Franța, SUA și URSS prin care se recunoștea suveranitatea Austriei și astfel "Republica Austria" își recapătă independența. Trupele de ocupație au
Istoria Austriei () [Corola-website/Science/317150_a_318479]
-
a devenit starețul acesteia. A intervenit personal pe lângă comisarul german al insulelor Ciclade și a împiedicat execuția celor 125 de ostatici din Paros care au fost arestați ca măsură de represalii după ce, în luna mai 1944, un comando al trupelor aliate a sabotat aeroportul din insulă, răpind șapte militari germani și pe comandantul acestuia. Când starețul mănăstirii i-a cerut comisarului să fie cruțați prizonierii, acesta a refuzat, iar Zervakos și-a exprimat dorința de a fi inclus printre persoanele care
Filotei Zervakos () [Corola-website/Science/317624_a_318953]
-
Școala de aplicație de artilerie și geniu de la Fontainbleau în 1892 și Școala superioară de război din Paris în 1894. În anul 1913 a contribuit esențial la elaborarea planurilor de operații ale armatei române, pe baza acestor planuri armata sârbă aliată obținând o mare victorie împotriva armatei bulgare în cel de-al doilea război balcanic. Constantin Argetoianu îl considera pe generalul Christescu o victimă a persecuțiilor politice ale liberalilor, care nu i-au recunoscut meritele de pe timpul războiului: "O bună parte
Constantin Christescu () [Corola-website/Science/317655_a_318984]
-
Caius Mettius, comerciant. Simțindu-se insultat, Ariovistus i-a trimis în lanțuri și a mărșăluit timp de două zile, ridicând o tabăra la două mile de tabăra lui Cezar, tăind liniile de comunicație și aprovizionare ale lui Cezar cu triburile aliate. Cezar a ordonat clădirea celei de-a două tabere. Ariovistus a atacat tabăra și a fost respins. În dimineață următoare, Cezar și-a adunat trupele aliate în față celei de-a două tabere și avansat cu legiunile sale în formația
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
angajat în lupta. Suebii au campat în apropiere de Rin și s-au întors acasă. Cezar ieșise din nou victorios. În 57 i.en., Cezar a intervenit din nou într-un conflict cu belgii. Belgii au atacat recent un trib aliat roman. A ordonat și altor triburi vecine pentru a investiga acțiunile belgilor. Armata lui Cezar a suferit un atac surpriză în bătălia de la Sabis în timp ce el campa în apropierea răului Sâmbre. Nervii au avansat atât de repede încât Cezar nu
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
Rus cum ca ar dori anexarea României. Mihai Eminescu scrie despre controversa anexării astfel: În urma ultimatului care ordona cedarea Basarabiei și Nordului Bucovinei către U.R.S.S., precum și valul de deportări împotriva "capitaliștilor" a înrăutățit părerea românilor despre ruși. În 1941, aliată Germaniei Naziste, România atacă Uniunea Sovietică. Basarabia, Bucovina și ținutul Herța sunt eliberate iar armata română își continuă campania militară împotriva Uniunii Sovietice, ocupând regiunea dintre Nistru și Bug, ulterior numită Guvernământul Transnistriei. Pe 23 august 1944, regele Mihai I
Relațiile dintre România și Rusia () [Corola-website/Science/318129_a_319458]
-
pentru rafinării, industria chimică, petrochimica, energetică și centrale electrice. Pe parcursul ultimilor 50 de ani, societatea a fabricat utilaj sub presiune folosind diferite calități de material, cum ar fi: oțel carbon, aliaje cr-mo, oțel inoxidabil, oteluri rezistente la temperaturi înalte, oteluri aliate placate Chimcomplex Borzești: Înființată în anul 1954 (Combinatul Chimic Borzesti), compania este unul din principalii jucători pe piată produselor anorganice din sud-estul Europei. Principalele grupe de produse fabricate sunt: produse clorosodice, solvenți organici, cloruri anorganice, intermediari de sinteză, alchilamine, produse
Serviciile Comerciale Române () [Corola-website/Science/318220_a_319549]
-
în 1959 pentru a forma Brăila. În 1967 ia ființă secția de lanțuri comerciale (singura cu acest profil din România); în 1969 laminorul nr. 2 de profile ușoare și mijlocii a fost amenajat și modernizat pentru laminarea profilelor din oțeluri aliate; în 1973 a fost dat în funcțiune un laminor de profile cu secțiuni speciale, respectiv laminorul nr. 3 realizat din utilaje disponibilizate. În anii 1974-1975 mașinile de fabricat cuie au fost parțial înlocuite cu mașini noi de mare productivitate. În
Laminorul () [Corola-website/Science/318300_a_319629]
-
grabă de planificatorii militari occidentali. Tacticile atacurilor de șoc aveau să joace un rol de maximă importanță în ofensivele blitzkriegului german de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, ca și în planificarea atacurilor Armatei Roșii sovietice și a armatelor Aliaților occidentali care aveau să învingă Germania Nazistă. Aceleași tactici aveau să fie folosite cu mare succes în timpul Războiului din Coreea și al Primului război din Indochina.
Ofensiva Brusilov () [Corola-website/Science/319525_a_320854]
-
în 1974, după o decadă de lupte armate, inițial condusă de educatul american Eduardo Mondlane, care a fost asasinat în 1969. Cand a fost proclamata independența, în 1975, conducătorii campaniei militare FRELIMO au stabilit imediat un singur partid de stat aliat Blocului sovietic, eliminând pluralismul politic, instituțiile educaționale religioase și rolul autorităților tradiționale. Noul guvern a adăpostit și a sustinut mișcările de eliberare sud-africane (ANC) și zimbabwene (ZANU-PF), în timp ce guvernele "apartheid"-ului sud-african și rhodesian au promovat și au finanțat o
Politica Mozambicului () [Corola-website/Science/319598_a_320927]