7,971 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > PALMĂ DE AER Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2031 din 23 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Nu ne mai înțelegem ziua s-a scurs printre zăbrele ca niște pași alunecând pe trotuare doar balcoanele din evantaiul acela de lumini ne mai ațin privirile inconștient și pietrele tăiate în jumătăți de secundă ni se depun în fiecare palmă strivită de aer pașii ni s-au întors spre obârșii mediocră sclipire de
PALMĂ DE AER de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2031 din 23 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378097_a_379426]
-
tot Vara aceasta și-a Pus amprenta Căldură Înghite pămîntul Și soarele Fiecare privire ne-o arde Vîntul doar Uneori ne mai mîngîie Cu aripile lui obrajii Și privirile scăldate În albastru cetului senin Pe trotuar Ori pe alee Cînd aluneci prin orașul acesta Un univers întreg de frunze-ti zîmbesc Și-ți scalda obrajii Și umbră În simpaticul lor surîs Cîntec Pînă în inima timpului Referință Bibliografica: Alee de vară / Ioan Daniel : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2040, Anul
ALEE DE VARA de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2040 din 01 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378099_a_379428]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > POEZII PITOREȘTI Autor: Ioan Daniel Publicat în: Ediția nr. 2043 din 04 august 2016 Toate Articolele Autorului VISE SCOASE DIN CUTIE prin grădina cu pași mărunți și vise scoase din cutie alunec pe un fir de iarbă pictat cu grebla pe aripile surâsului îmi plac florile aceste rotunde de griji cu ochii deschiși și ploaia pe umeri timpul acesta înflorit cu ochi și priviri până în umbra cuvântului întors peste ape crin înflorit
POEZII PITOREȘTI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378134_a_379463]
-
cu ochii deschiși și ploaia pe umeri timpul acesta înflorit cu ochi și priviri până în umbra cuvântului întors peste ape crin înflorit silabă și suflu pe palmele vântului 02 AUGUST 2016 cluj MUCHIA GREBLEI pe muchia greblei cu pașii arar alunec ca floarea în vânt și-mi car cuvânt cu cuvânt o frunză mi-e gândul de apă luat în fântâna de ochi și priviri pe umbră pe prund alerg nencetat și grija mi-ascund căci astăzi mă bat cu vântul
POEZII PITOREȘTI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/378134_a_379463]
-
se clatine. Mă uit pe fereastră la valurile de doi-trei metri care vin dint toate părțile și se lovesc de bordaj. Suprafața oceanului e albă, înspumată, și dă senzația de fierbere. Vântul încă n-a atins puterea maximă, iar vasul alunecă destul de lejer printre valuri. Primele umbre ale întunericului îmi provoacă fiori pe șira spinării. Mă uit la Corra întrebător. - Ai mai trecut printr-un uragan? - O dată. Eram tot pe „Princess”, foarte aproape de Caraibe, și n-a lipsit mult să ne
DRUMUL APELOR, 24 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376322_a_377651]
-
glas alb, rigid, pe care nu mi-l recunosc. - Dați-mi și mie una! îmi răspunde. Are un fel special de a-și rotunji buzele după filtrul țigării, ceva comic, dar și provocator. Nu-mi dau seama când mâna îmi alunecă pe sub neglijé-ul ei, îi simt brațele în jurul gâtului, gura, corpul puternic ( surprinzător de elastic! ) aliniindu-se cu corpul meu, încordându-se, mai întâi, apoi abandonându-se, și lacrimile. - Mai dă-mi o țigară! Îi întind pachetul cu un aer vinovat
DRUMUL APELOR, 38 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2279 din 28 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376317_a_377646]
-
Revine din nou cu picioarele pe covor, mă unge cu lichidul acela scârbos, lipicios, pornind de la picioare în sus. Acum o văd la față. Nu-i tresare niciun mușchi, nu mai zâmbește, doar câteva picături de sudoare, de la efort, îi alunecă de pe frunte. Repetă schema cu urcatul, de data aceasta osul ei pubian îmi apasă pe sex, care simt cum crește. Ea n nu pare să bage de seamă ( deși mă îndoiesc! ) și continuă netulburată jocul cu mâinile. Când totul devine
DRUMUL APELOR, 62 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376341_a_377670]
-
delicat între buze, ajutându-se cu limba aspră și umedă, primind erecția în față, aproape instantaneu. Arunc țigara, din care nu trăsesem decât două fumuri, văzând-o cum fuge înapoi și râde. O apuc în ultima clipă de rochie, care alunecă foarte ușor de pe dânsa, lăsând-o complet goală. Nu are nimic pe dedesubt. Imaginea aceasta mă teleportează în trecut, în adolescența mea de bărbat, aducându-mi în minte imagini identice, cu altă femeie, desigur. Ajung cu fața între sâni ei
DRUMUL APELOR, 61 ( ROMAN FOILETON ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376340_a_377669]
-
scoteam limba la fulgi din sania cu căluti sculptați trasă de maică-mea învățătoare uneori îmi e dor de iarna aceea a copilăriei cu troieni cât casa au mai venit ierni nu cu atâta zăpadă și nu așa importante până când alunecând pe gheață o fată m-a prins de mână și mi-a spus o poezie ceva de alăturare de pași și de timp și parcă de o stea se făcea că un tânăr întreba cât ține iubirea nu-mi mai
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
nean-am scris niciodatăo poezie despre iarnăde când scoteam limba la fulgidin sania cu căluti sculptațitrasă de maică-mea învățătoare uneori îmi e dor de iarna aceeaa copilărieicu troieni cât casaau mai venit ierninu cu atâta zăpadăși nu așa importantepână când alunecând pe gheațăo fată m-a prins de mânăși mi-a spus o poezieceva de alăturare de pașiși de timp și parcă de o stease făcea că un tânărîntreba cât ține iubireanu-mi mai pun de ceva aniaceastă întrebaremă bucur că a
RADU LIVIU DAN [Corola-blog/BlogPost/376268_a_377597]
-
încinse pe urechi rănite cu ținte vechi dor de prieteni, de părinți tăcere strânsă din dinți praf, nisip, păr scurt, sudoare ei soldați, voi domnișoare * umbra ta glisata peste oraș vine să umple spațiul gol dintre cuvinte pot să mă alunec spre tine umbra ta ca un măr să-mi înverzească privirea, să mă înflorească cu tine... iubirea prinde formă unui anotimp nou abia descoperit umbra ta glisata peste oraș vine să umple spațiul gol dintre brațele mele dorul, că o
POEME DIN CUTIA CU FARDURI (1) de CLAUDIA PRIEFER în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376380_a_377709]
-
de regrete. Gonește-mă alambicat din viața ta Până când nu va fi mult prea târziu Să nu fi tu femeia mea - nevindecata Iar eu în labirintul iubirii un chiulangiu. Gonește-mă ca pe-un martir din lumea ta Mizerabil și-alunecând pe-a vieții pantă Uitând cu totul că eu te-am iubit cândva Deși mereu ai fost o banală marfă expirată. Gonește-mă fără vreun regret din viața ta Acum cât încă sunt energic și un zvâcnet Plin de trăiri
POEMUL IUBIRILOR PIERDUTE PRIN LATRINE SEPTICE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376432_a_377761]
-
zgomotul surd de val în stâncă izbit împroașcă mii de stropi trandafirii lacom sorbiți de-nsetatul nisip în urmă ploaia lâncedă cu susur ipocrit își picură călduța ei compătimire peste tomberonul încins al uitării în care cu un foșnet obosit alunecă mototolită și murdară ziua. Referință Bibliografică: MENAJERIA / Tania Nicolescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2071, Anul VI, 01 septembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Tania Nicolescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
MENAJERIA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376466_a_377795]
-
lor târziu și m-am mutat între prăpăstii abrupte, lângă un tău neștiut, întunecat și liniștit. De bine ce-mi era, uitasem de unde-am venit. Într-o zi... o femeie tare frumoasă a dorit să vadă, ce e liniștea absolută, alunecând, lăsându-se să cadă!? I-am adus repede apă și-am rugat-o frumos! Cu ultimele puteri, s-a dat de trei ori peste cap. Își revenea! Rănile i se-nchideau. Atunci m-a sărutat și vraja s-a schimbat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
cântecul lor târziuși m-am mutat între prăpăstii abrupte,lângă un tău neștiut, întunecat și liniștit.De bine ce-mi era, uitasem de unde-am venit.Într-o zi...o femeie tare frumoasă a dorit să vadă,ce e liniștea absolută,alunecând, lăsându-se să cadă!?I-am adus repede apă și-am rugat-o frumos!Cu ultimele puteri,s-a dat de trei ori peste cap.Își revenea! Rănile i se-nchideau.Atunci m-a sărutat și vraja s-a schimbat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
și amulete stranii,măști ... XXV. GULERUL MEU ALB DE MĂTASE, de Cristian Pop, publicat în Ediția nr. 1267 din 20 iunie 2014. Mi-am cumpărat un guler de robă, pentru a masca zâmbetul ăsta ca o ruină. Printre gene-mi aluneca voit... o privire de-a ta. Oamenii legii au sigilat gravitația din curtea mea... Doar fulgii din aghiasmă aveau dezlegare să cadă, dintr-un cer dărăpănat, hodorogit, parcă intrat în insolvență. Preocupat să găsesc țărmul cu verdeață, gulerul ăsta alb
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
cer dărăpănat, hodorogit, parcă intrat în insolvență. Preocupat să găsesc țărmul cu verdeață, gulerul ăsta alb... zâmbește pentru mine. Citește mai mult Mi-am cumpărat un guler de robă,pentru a masca zâmbetul ăsta ca o ruină.Printre gene-mi aluneca voit...o privire de-a ta.Oamenii legiiau sigilat gravitația din curtea mea...Doar fulgii din aghiasmăaveau dezlegare să cadă,dintr-un cerdărăpănat, hodorogit,parcă intrat în insolvență.Preocupat să găsesc țărmul cu verdeață,gulerul ăsta alb...zâmbește pentru mine
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
cu apă ploile? Să mă închin ca pământul mă are? Nu am nici cui să mă destăinui, n-am garanția răului sau raiului... Trăind prin iluziile unui râu al iubirii clădeam poduri din vise de piatră, însă uneori spre înserare alunecam fără șanse de salvare, într-un fluviu cu valuri virtuale, lovindu-mi capul de pereții depresivi al unui vis claustrofobic, curgând într-un etern purgatoriu, spre o vale fără cuvinte, fără ecou. Sunetul ștrangulat de-al nopții embargou, își anchiloza
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
umplut cu apă ploile?Să mă închin ca pământul mă are?Nu am nici cui să mă destăinui,n-am garanția răului sau raiului...Trăind prin iluziile unui râu al iubiriiclădeam poduri din vise de piatră,însă uneori spre înserare alunecam fără șanse de salvare,într-un fluviu cu valuri virtuale,lovindu-mi capul de pereții depresivial unui vis claustrofobic,curgând într-un etern purgatoriu,spre o vale fără cuvinte, fără ecou.Sunetul ștrangulat de-al nopții embargou,își anchiloza timpul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376365_a_377694]
-
inimii pe tine. Mi-am pus mâinile peste ale tale. Dar de ce oare întârziam să le îndepărtez? Poate teama că, odată cu îndepărtarea mâinilor de pe ochi, să nu te îndepărtezi și tu? Citindu-mi parcă gândul, ți-ai lăsat mâinile să alunece ușor pe gât, odihnindu-le apoi pe umerii mei. În sfârșit, cu un gest lent, îmi scot ochelarii, trecându-mi mâinile peste ochii obosiți. Instinctul mă rezemă de speteaza scaunului, în spatele căruia te afli, dar parcă și aceasta intrase în
ÎNCEPUTUL IUBIRII (POEM CELEST) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376568_a_377897]
-
Limba Română, deoarece ea trebuie scrisă cu sufletul. Adevărul este, că nu poți să fii departe de casă și să scrii despre Limba Română, fără să nu te podidească lacrimile. Nu poți să pui stăvilar mărgăritarelor, care sunt pregătite să alunece pe obraji, ori de câte ori scrii sau vorbești despre splendoarea graiului românesc. Pentru cei departe de casă, dar și pentru cei de aproape, este balsam pe rană, izvor celor însetați, mângâierea celor întristați dar și rugăciunea neprihănitului credință celui fără de speranță. Este
GÂNDURI DESPRE LIMBA ROMÂNĂ de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/376569_a_377898]
-
Acasa > Poeme > Devotament > MĂ SIMT COPAC ALUNECÂND Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului MĂ SIMT COPAC ALUNECÂND Mă simt copac alunecând pe o margine de stâncă, dar mă ține-o rădăcină, bine-nfiptă și adâncă. Mă mai trag în
MĂ SIMT COPAC ALUNECÂND de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375856_a_377185]
-
Acasa > Poeme > Devotament > MĂ SIMT COPAC ALUNECÂND Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului MĂ SIMT COPAC ALUNECÂND Mă simt copac alunecând pe o margine de stâncă, dar mă ține-o rădăcină, bine-nfiptă și adâncă. Mă mai trag în spate tare, să nu mă prăvălesc în jos, doi vlăstari ce-s rupti din mine, din copacul cel scorțos
MĂ SIMT COPAC ALUNECÂND de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375856_a_377185]
-
Acasa > Poeme > Devotament > MĂ SIMT COPAC ALUNECÂND Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului MĂ SIMT COPAC ALUNECÂND Mă simt copac alunecând pe o margine de stâncă, dar mă ține-o rădăcină, bine-nfiptă și adâncă. Mă mai trag în spate tare, să nu mă prăvălesc în jos, doi vlăstari ce-s rupti din mine, din copacul cel scorțos. Am iar frunzele-nverzite
MĂ SIMT COPAC ALUNECÂND de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375856_a_377185]
-
-nverzite, pe-ale mele ramuri scurte, Ce contează dacă-i iarnă, Sau de-s vremile trecute? Eu mă simt copacul care, pe o margine de stâncă, are-o rădăcină lungă, bine-nfiptă și adâncă. Flori Gomboș**** Referință Bibliografică: MĂ SIMT COPAC ALUNECÂND / Florica Gomboș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1962, Anul VI, 15 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Florica Gomboș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
MĂ SIMT COPAC ALUNECÂND de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375856_a_377185]