6,661 matches
-
prolog cam stufos și aparent fără legătură cu munca de miliție , să revin la motivul pentru care hotelul Unirea a intrat în școlimatorul unor ofițeri de judiciar și 84 criminalistică de la ,,tânărul’’ Inspectorat județțean de Miliție Vrancea. Așadar, în după amiaza unei zile de sâmbătă, din vara anului 1975, ofițerul de serviciu pe Inspectorat este informat, de către o recepționeră, că un bărbat doarme pe copertina scărilor de la intrarea în hotel, fără a se știe cine este și cum Așajuns acolo, cel
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
un discipol care i-a confirmat aș teptările în ale profesiei, precum și căpitanul Jumară Grigore un tînărș capabil, venit de la Piatra Neamț. Suspectul principal, un anume Savin Ștefan, fusese reținut dar nu i se obținuse recunoaș terea faptei. Într-o dupăț amiază, în care eu aveam bilete la teatru, am fost informat că acesta va fi scos din arest, pentru continuarea anchetei. In această situație, l-am sunat pe domnul colonel Ceacanica, pentru a afla dacă era nevoie și de prezența mea
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
acesta îl constrânge pe celălalt, mai puternic, să se atașeze de supunerea sa. Victoria devine înfrîngere și înfrîngerea devine victorie. În ce o privește pe Emilia, ea n-ar fi putut, în orice legătură, să fie altminteri decât supusă. La amiază, când am făcut o pauză, obosit, și profitând de absența meșterului am luat-o de mână și am dus-o în casă, culcînd-o pe un cojoc, fără să mă sinchisesc prea mult de faptul că era îmbrăcată în doliu, nici
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
la soare. Înșirate de o parte și de alta a uliței, singura, casele erau mici, făcute din chirpici și acoperite cu trestie. Aveau ferestre strâmte, iar din loc în loc geamurile erau înlocuite cu bășici de porc. Între timp trecuse de amiază fără ca tăria căldurii să scadă deloc; mă făcea să transpir abundent, să țin batista în mână și să mă șterg încontinuu pe față, cu acea senzație de murdărie iremediabilă pe care ți-o dau uneori zilele de vară când pielea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fie, era avertismentul mut, permanent, al acelor stânci de marmură, singurul loc unde mi-a venit să plâng de evlavie. Căci era un spectacol în stare să amuțească pe oricine. Nu m-am săturat niciodată să admir dunele, îndeosebi la amiază când soarele făcea marmura să strălucească, aprinzând ruguri albe prin iarbă; ruguri pe care stropii azvârliți de valuri le ațâțau și pe care florile violete ale scaieților le împresurau ca o ofrandă. Dincolo de ele, spre capătul falezei, se sălbăticise o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de ce-l deranja în acest caz fumul țigărilor mele și m-am dus să rătăcesc printre Stâncile de marmură, cu gândul la cimitirul cel nou. Era o zi frumoasă, cu soare mult, cu marea ca o flacără și, totdeauna la amiază, dunele mă impresionau prin grandoarea lor sălbatecă. Adevărul e că m-au atras ca un destin cimitirele. De câte ori am avut timp și exista un cimitir prin apropiere, încă înainte de a deveni cioplitor de cruci, am umblat ceasuri întregi printre morminte
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și alții alături de el în noroi. M-am îndîrjit. N-o idealizam pe Laura, poate nu era un înger nici ea, dar am simțit în clipa aceea că aș fi iubit-o chiar dacă ar fi fost dracul în persoană. Pe la amiază sau poate trecuse de amiază, l-am văzut pe individul cu mers de pisică dezbrăcîndu-se. Soarele ardea puternic și omul se hotărâse să facă o baie. Și iarăși m-a izbit, ca prima oară, pielea lui albă, de un alb
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
noroi. M-am îndîrjit. N-o idealizam pe Laura, poate nu era un înger nici ea, dar am simțit în clipa aceea că aș fi iubit-o chiar dacă ar fi fost dracul în persoană. Pe la amiază sau poate trecuse de amiază, l-am văzut pe individul cu mers de pisică dezbrăcîndu-se. Soarele ardea puternic și omul se hotărâse să facă o baie. Și iarăși m-a izbit, ca prima oară, pielea lui albă, de un alb veșted, parcă umed, ca acela
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
A doua zi m-am apucat de lucru cu toate că era duminică. Vroiam să termin cât mai repede prima piatră funerară din cimitirul de marmură. Mă găseam într-o stare de spirit bună și ciopleam piatra cu un zel neobișnuit. La amiază, m-am oprit să mă odihnesc. M-am dezbrăcat, m-am aruncat în mare, apoi m-am lungit pe o stâncă. Deasupra mea, cerul n-avea nici un nor. M-am gândit atunci cât de copt eram totuși să înțeleg panteismul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
o ia în privința mea. Am stat așa o vreme, apoi, cu prudență, ca să nu-l deranjez, am încercat să mă ridic și am constatat cu groază că nu mă puteam desprinde. El râse. 21 Când m-am trezit, era spre amiază. Afară soarele strălucea puternic, incendiindu-mi fereastra. "O baie ar fi minunată acum, mi-am zis, apa trebuie să fie foarte caldă". Apoi mi-am amintit de sala cu oglinzi. M-am întins la loc în pat și mi-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pescarii nu mai vroiau s-o curețe. Nu-i interesa. Pește nu exista acolo, iar ca să întrețină un drum pentru cei din azil nici atât. Când am ajuns la mal, am pornit-o pe ulița prăfoasă direct spre cafenea. Trecuse de amiază, soarele ardea ca un disc de sare chiar deasupra caselor mici și pământii, toropind câinii, pisicile și duzii albiți de praf. Văzîndu-mă, pescarii s-au aplecat asupra ceștilor de aramă, preocupați, brusc, de cafeaua răcită din ele. Totul era ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ÎNDEPĂRTEZE CIUMA PRIN ETALAREA LUXULUI LOR. ÎN FIECARE ZI, PE LA ORELE UNSPREZECE, PE ARTERELE PRINCIPALE, EXISTĂ UN ÎNTREG ALAI DE BĂRBAȚI ȘI FEMEI TINERE LA CARE POȚI SIMȚI ACEASTĂ PASIUNE DE A TRĂI CARE CREȘTE ÎN SÂNUL MARILOR NENOROCIRI. La amiază, restaurantele se umplu cât ai clipi din ochi. La uși se formează foarte repede mici grupuri care n-au găsit loc. Cerul începe să-și piardă lumina datorită excesului de căldură. La umbra storurilor mari, candidații la hrană își așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
a ne întâlni. Aceasta era și părerea lui Rambert. \ Mâine dimineață ne vom duce la băieți și vom încerca să aranjăm totul. ÎN ZIUA URMĂTOARE BĂIEȚII NU ERAU ACASĂ. LE-AU LĂSAT VORBĂ PENTRU O ÎNTÂLNIRE A DOUA ZI LA AMIAZĂ, ÎN PIAȚA LICEULUI ȘI RAMBERT S-A ÎNTORS ACASĂ CU O EXPRESIE CARE L-A UIMIT PE TARROU, ATUNCI CÂND L-A ÎNTÂLNIT DUPĂ-AMIAZĂ. ― Nu merge ? l-a întrebat Tarrou. \ Tot luând-o de la cap... spune Rambert Și și-a reînnoit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fotoliilor. ÎN TIMPUL PRIMELOR ZILE ALE LUNII SEPTEMBRIE, RAMBERT LUCRASE SÂRGUINCIOS ALĂTURI DE RIEUX. EL CERUSE NUMAI O ÎNVOIRE DE-O ZI CÂND TREBUIA SĂ SE ÎNTÂLNEASCĂ CU GONZALES ȘI CU CEI DOI TINERI ÎN FAȚA LICEULUI DE BĂIEȚI. În ziua aceea, la amiază, Gonzales și ziaristul i-au văzut sosind pe cei doi foarte veseli. Ei au spus că n-avuseseră noroc data trecută, dar că se așteptaseră la asta. În orice caz, nu mai era săptămâna lor de gardă. Trebuia să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
părintele a spus că se simțea prost, că nu avea nevoie de medic și că va fi suficient să fie transportat la spital pentru ca totul să fie conform regulilor. Îngrozită, bătrâna doamnă a alergat la telefon. RIEUX A SOSIT LA AMIAZĂ. LA POVESTIREA GAZDEI EL A RĂSPUNS NUMAI CĂ PANELOUX AVEA DREPTATE ȘI CĂ ERA PROBABIL PREA TÂRZIU. PĂRINTELE L-A PRIMIT CU ACELAȘI AER INDIFERENT. RIEUX L-A EXAMINAT ȘI A FOST UIMIT SĂ NU DESCOPERE NICI UNUL DIN SIMPTOMELE PRINCIPALE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Febra dispăruse. Nu-i mai rămăseseră decât semnele unei epuizări generale. \ Ah, domnule doctor, spune funcționarul, rău am făcut. Dar o s-o iau de la cap. Țin minte totul, o să vedeți. Să așteptăm, i-a spus Rieux lui Tarrou. Dar, la amiază, nimic nu se schimbase. Seara, Grand putea fi socotit salvat. Rieux nu înțelegea nimic din această înviere. Cam în aceeași vreme totuși, i se adusese lui Rieux o bolnavă, a cărei stare el o socoti disperată, și pe care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
atinsese punctul culminant. Mame, soți, îndrăgostiți care pierduseră orice bucurie o dată cu ființa acum rătăcită într-o groapă anonimă sau topită într-o grămadă de cenușă, pentru toți aceștia ciuma își continua existența. Dar cine se gândea la aceste singurătăți ? La amiază, soarele, învingând adierile reci care se luptau de dimineață să rămână în aer, revărsa asupra orașului valurile neîntrerupte ale unei lumini nemișcate. Ziua se oprise în loc. De pe vârful colinelor, tunurile fortărețelor bubuiau fără întrerupere sub cerul imobil. Tot orașul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
aspectul general al curții, grădinii și al casei în general. M-am bucurat enorm pentru că știu cât de mult e atașată de această oază de răcoare și liniște, fiind convins că după dispariția mea „Casa părintească nu se vinde”. După amiază termometrul urcă bezmetic la plus 360 la umbră și apoi 380 două zile mai târziu. Rezolvăm și problema unui nou frigider, deoarece actualul prezintă vădite semne de uzură. Fiind temperaturi atât de ridicate, am renunțat și la vizita proiectată pentru
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Joi, 25 noiembrie. Ieri n-am consemnat nimic. M-am relaxat. Astăzi am conceput eseul: „Un om ce-mi amintește de copilăria mea, îndepărtată”. Am lucrat neîntrerupt între orele 9-13, realizând opt pagini. Am recitit textul și pare mulțumitor. După amiază mă mai uit prin text cu atenție și rămâne în forma inițială. Între timp m-au sunat din Iași I.N. Oprea și d-na Ana Dumitrescu, cu vești bune și cu îndemnuri stăruitoare pentru cel de al IV-lea volum
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
adevărul adevărat? Am ajuns cu bine și la 24 decembrie, ajunul Crăciunului. Aceeași ceață persistentă cu vizibilitate sub 20 de metri, dar în casă e cald și bine, comod, plăcut, reconfortabil. Citesc cu nesaț în orele dimineții, iar la orele amiezii am musafiri, poșta îmi aduce felicitări de la prof. Felicia Soloviev din Galați, de la scriitoarea Maria Willinger din Berlin, precum și de la consăteanul coleg, Ionel Tasie. Spre delectarea populației chineze într-o regiune în care nu ningea, China și-a permis să
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Cu toate astea, fiica lui era o târfă care își luase drept model curvele de pe MTV; iar băieții nu erau mai breji. Unul prost grămadă, a cărui singură calitate erau pumnii săi. Celălalt mai isteț, dar leneș. Se trezea la amiază și aspira să devină playboy. Asta îl întrista pe Jaafar al-Naasri. Da, era un bărbat înstărit, în parte datorită generozității lui Saddam Hussein și armatei Statelor Unite. Între ei, deschiseseră ușa marii trezorerii a omenirii, depozitul rădăcinilor umanității. Era o exgerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
tot felul de iconițe pentru cum învăța catehismul. Ar fi fost mai bine să-i crape capu’. Când se-ntorcea acasă cu toate iconițele alea, suspină doamna Reilly, nu puteam să-mi închipui c-o să sfârșească vânzând cârnați, ziua-n amiaza mare, pe stradă. Doamna Reilly tuși nervos și violent în telefon. Dar spune-mi, scumpo, cum se descurcă Angelo? — Nevastă-sa, Rita, m-a sunat puțin mai ’nainte să-mi spună că se teme să nu facă vreo pneumonie stând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ce crezi tu că e mai bine. Gail oftă. — Ai dreptate, zise ea. Mă port prostește. Se strecură înapoi sub cuverturi. — Spune-mi că sunt prostuță. Te rog. Capitolul 33 Brad Gordon închise televizorul și strigă: — E deschis. Intră. Era amiază. Stătea lungit, în apartamentul lui de la etajul trei, din Sherman Oaks, urmărind meciul și așteptându-l pe tipul care livra pizza. Dar, spre surprinderea lui, ușa se deschise și intră cea mai frumoasă femeie pe care o văzuse, în viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
repede? E din cauza acelui spray cu gene? — Asta trebuie să aflăm, zise Josh. Vreau să îl sun pe Ernie. Ernie Lawrence era doctorul familiei. — OK, dă-i drumul. Capitolul 40 Vorbind la Washington, la o informare pentru congresmeni desfășurată la amiază, profesorul William Garfield, de la Universitatea din Minnesota, spuse: — În ciuda celor pe care le-ați auzit, nimeni nu a dovedit vreodată că o genă produce vreo trăsătură de comportament umană. Unii dintre colegii mei cred că astfel de asociații vor fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
arestată? întrebă Jamie. Nu, scumpule. În nici un caz. — Atunci, pot să mă duc înapoi la școală, după prânz. — Vom vedea. Clădirea în care se afla apartamentul ei, pe partea nordică a lui Roxbury Park, avea un aspect liniștit în soarele amiezii. Alex se opri la marginea parcului și o urmări pentru o vreme. — De ce așteptăm? întrebă Jamie. — Numai un minut. — A trecut deja un minut. — Ba nu. Alex îl urmărea pe bărbatul în salopetă, care ocolea pe partea laterală a casei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]