3,686 matches
-
de indubitabilă calitate, atunci agresivitatea cu care, periodic, îmi "cere părerea", m-ar indispune. Așa însă, trăind de-o viață în această grădină cu de toate ale Domnului numită suav climat supliciul contemplării la care sînt supus, deși repetîndu-se, mă amuză. Tot așa, cu ani în urmă, la vernisajul unuia din maeștrii sculpturii ieșene, simțindu-mă obligat să emit ocazionalul compliment, am preferat să-mi arăt antuziasmul de altfel sincer pentru piesa aflată, comod, în imediata noastră apropiere, a maestrului și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în formule osificate acceptă seniorial replica, chiar dacă insurgentă adesea, a junilor iconoclaști. Unii din ei încă studenți ai Academiei ieșene de Artă. Pentru marele oraș, existența Cupolei este o șansă. Și, ca să închei tot anecdotic, voi rememora în notă modest amuzată deja îndepărtatul moment cînd, din mansarda hotelului Traian, panoramam perspectiva dintre Piața Unirii și Repedea, avînd în centru Braunsteinul de atunci, pe a cărui cupolă stătea cocoțată steaua bolșevică (pînză aflată și acum memento! într-o casă ieșeană). Deja o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vreme cît diletantul nu e diletant autentic, dacă nu produce și-un dram de insolență. Dar, ca să nu mă autoflagelez cu atîta pornire, să spun că fragilele referiri la... școlile de creație stau, mai degrabă, sub semnul cozeriilor saintebeuviene, ușoare, amuzate pe cît posibil, oricum bine intenționate în lămurire. Conceptul de școală de creație mi s-a părut mai totdeauna, prin supralicitare, vag-abuziv, în sensul recurgerii comode la clișeu, la forma dezgolită. Să încep prin a-mi aminti un episod în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
totuși altui destin. Am și numit, astfel, ceea ce paranteza de la început amîna s-o facă: cea de a treia dictatură comunistă postbelică. Una moale, evident, acordată, vezi Doamne, la comandamentele europene ale începutului de mileniu, dictatura soft (cum recent mă amuzam bilingv s-o botez), în fapt, dramă a unei țări neieșite încă din buimăceala postdecembristă, girată însă copios electoral de o populație care, la urma urmei, și-o merită. Întrebat de ce n-am avut în politica anilor de tranziție un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
timpul în care încă se mai puteau spune lucruri de bun simț! Din același Jünger, scriitor de geniu care a îmbrăcat, totuși, haina ofițerului de Wermacht în timpul lui Hitler (împotriva căruia a și complotat). Preferînd gluma tonului sumbru, Jünger se amuza, în plin război, cu asemănarea dintre Führer și Chaplin, speculată, de altfel, magistral de comediant. "Asemănarea trece dincolo de suprafață; Chaplin e unul din marii magicieni și, totodată, distrugători ai vremii noastre, un descătușător al rîsului exploziv... El se prăpădește de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de june un statut inconfundabil. Prin sevă lirică, înainte de toate. Dar și prin exacerbarea unei gestici voluntare. Cea care, de fapt, avea să-i și dicteze angajarea politică în disidența anticomunistă, apoi în cea de convulsivă restaurare democratică. Substituindu-mă amuzat Eugeniei Vodă, aș putea la rîndu-mi observa, și în acest caz, părăsirea poeziei. Și acceptarea unui rol penibil inadecvat de... analist politic. Nu prea departe de al unui caraghios Cristoiu. Sau de al altora, eiusdem farinae, dîndu-și cu părerea, seară
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pînza la care lucram, îi și divulg titlul: Nuntă la Dorohoi. Cu specificul destul de șarjat al tîrgului... bilingv. Declanșîndu-i marelui pictor de gen grimasa încîntată. În alt moment, mai tîrziu, îmi intitulam textul din Cronica Taci cu baba!. Și mă amuzam pe seama blîndeții cu care maestrul îngăduia răzgîiaților lui ciraci toți talentați, evident să i se urce în cap... Întîlnire cu Baba, într-o Bienală la Dalles. Îmi dau seama că mă evită. Bănuind efectul textului meu cam... liber. Îl abordez
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
avem cu spiritul ludic și curios al teoreticienilor. Deliciile etimologiilor pot consona cu ironiile provocatoare ale "moderniștilor", mult mai incitați de căutarea tentaculară și speculativă. Mai mult decât orice, cred că pe "al treilea" istoric Dan-Horia Mazilu l-ar fi amuzat să știe că, în ciuda aparențelor și a disimulărilor din ultimele sale patru cărți, o școală de medieviști români și-ar începe proiectul sub ambiguitatea provocatoare a vorbelor: Looking for the King. Bibliografie generală Surse // Aristotel. Etica nicomahică. Trad., studiu introductiv
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
care mă rugă să merg cu ea printre stele. Stelele nu erau altceva decât personaje din basm. Frumoasa îmi zise numele fiecăruia,chiar dacă eu le cunoșteam. Cel mai mult mi-a plăcut de Motanul Încălțat care prindea șoareci și se amuza și de Limbă care tocmai se bătea cu Cicatrice. Aceste personaje mă făceau să mă simt plutind pe nori. Pe când vizitam stelele, bunica tocmai încheie basmul cu vorbele : Și au trăit fericiți până la adânci bătrânețe și poate mai trăiesc și
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Restul se datorează inteligenței, iscusinței și harului său actoricesc. În Calul verde și-a propus un dificil experiment: să redea chintesența locului comun și a banalității printr-un dialog care să nu plictisească, ba chiar să fie animat și să amuze. Experimentul s-a soldat cu o performanță, publicul, într-adevăr, a rîs și a aplaudat. Abia cînd a ieșit di sală s-a dumirit că, în realitate, a asistat la o sumbră și patetică dramă. Ovidiu Constantinescu ("Orizont", 1982) Părerea
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ideii că verbele psihologice sunt ergative, dar nu și inacuzative (punctul de vedere al autorului în privința denumirii clasei este asemănător cu cel al lui Haegeman (1994), vezi supra, 3.1.), prin compararea verbelor psihologice (de tipul Comportamentul lui Ion mă amuză) cu corespondentele lor cauzative (de tipul Ion mă amuză cu comportamentul lui): ● verbele psihologice: Experimentatorul − Obiect; Tema − Subiect; ● verbele cauzative: Subiectul − Posesorul care cauzează emoția (Cauzalul); Obiectul care cauzează emoția este un grup prepozițional opțional; Experimentatorul este obiect direct (cele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
inacuzative (punctul de vedere al autorului în privința denumirii clasei este asemănător cu cel al lui Haegeman (1994), vezi supra, 3.1.), prin compararea verbelor psihologice (de tipul Comportamentul lui Ion mă amuză) cu corespondentele lor cauzative (de tipul Ion mă amuză cu comportamentul lui): ● verbele psihologice: Experimentatorul − Obiect; Tema − Subiect; ● verbele cauzative: Subiectul − Posesorul care cauzează emoția (Cauzalul); Obiectul care cauzează emoția este un grup prepozițional opțional; Experimentatorul este obiect direct (cele două argumente sunt: posibilitatea pasivizării, posibilitatea construcțiilor participiale). Bennis
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cele fără Cauzator Ambiental, care nu acceptă niciun fel de pasiv. Cauzatorul Ambiental este reatribuit unui grup cu by 'de (către)' prin pasivizare și este eliminat prin adjectivizare. Verbe ca s'étonner 'a fi uimit' și s'amuser 'a se amuza' sunt conceptualizate întotdeauna cu un Cauzator Ambiental, pe când s'arrêter 'a se opri' poate avea sau nu Cauzator Ambiental. Kittilä (2009: 67) concepe cauzativizarea ca fiind un proces marcat morfologic, care introduce un Agent în valența verbului și identifică trei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a integrat stilului gastronomic, modificându-l către o sinteză originală. Omleta, considerată astăzi o rețetă tipic britanică, a fost introdusă în Anglia de-abia la finalul secolului al XIX-lea, de către Escoffier, marele bucătar francez. De altfel, englezii înșiși se amuză (haz de necaz?) pe seama dezinteresului lor culinar, prin zicala „francezii cunosc cincisprezece feluri de a prepara o legumă, în timp ce noi avem un singur fel de a prepara cincisprezece legume“. Conservatorismul englez este depistabil și în gastronomie, dar uneori el este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mândrie, la finalul rețetei unui sos foarte aromat: „Nici un mesean nu va ști ce mănâncă!“ Același cult al metamorfozei culinare era practicat în Japonia: în cartea Vechiul Kyoto, Diane Durston scrie despre obiceiul nobililor din perioada Edo de a se amuza încercând să ghicească din ce ingrediente erau făcute felurile de mâncare ce li se serveau la ospețe. Nu erau ghicitori ușoare... Trebuie însă precizat că acest rafinament culinar nu se întâlnea decât în la grande cuisine, în bucătăria aristocratică. Romanii
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cât și la nivel social. Capitolul VI Metodele folosite în studiul sistematic al comportamentelor agresive Să confruntăm aceste două știri "o bandă de tineri, dintre care unii aveau măști, a agresat câțiva reprezentanți ai SDF-ului, doar pentru a se amuza", "hoți mascați au atacat o bancă" cu unele experimente ale lui Zimbardo (1969) la care au participat studenți, jumătate dintre care erau cunoscuți, iar jumătate anonimi. Subiecții cunoscuți purtau un înscris cu numele lor. Subiecții anonimi aveau bluze albe de
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
doar o parte din piese. În altă situație, fiecare copil avea la el toate piesele puzzlului, iar cel care termina mai repede obținea recompensa. Apoi toți copiii au fost împiedicați să urmărească până la capăt un film, nefiind lăsați să se amuze și să profite de dulciurile puse la dispoziție. În final, copiilor li s-a dat voie să se joace după bunul lor plac. Copiii care participaseră deja la un joc de cooperare s-au dovedit a fi mai puțin agresivi
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
Putem spune că Foucault a fost, până la moarte, aproape neintegrat și intenționat izolat, deși astăzi i s-a ridicat un cult al scrierilor și ideilor sale, transformate sui generis într-un brand intelectual! Cu siguranță, omul Foucault ar fi fost amuzat de această situație solemnist-discursivă a zilelor noastre. Evidența spuselor sale întotdeauna vulnerabilă instrumentalizărilor politico-discursive! poate fi percepută la modul preconceput (și politicianist!) drept o simțire personală, vreo închipuire a lui Foucault, dar ea este confirmată de către alte evidențe similare, puse
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
temă de discurs "cu Brant, cu Erasmus, cu toată tradiția umanistă"32. Ea este inserată în limbajul Renașterii și al lumii moderne. Nebunul, de la un termen cotidian, a devenit alteritatea însăși; tot ceea ce ne uimește, ne atinge, ne provoacă, ne amuză sau ne face să suferim. Nebunul "e celălălt", niciodată noi! Nebunul este nebun pentru ceilalți și niciodată pentru el însuși, și aceasta din două considerente: 1) este nebun tot ceea ce ne face să suferim, este răul provocat de alții; 2
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Eristica este un fel de bâlci mizerabil al cuvintelor, unde te uiți uimit, șocat, revoltat, amuzat etc. la "ceea ce se spune", fiind convins că acele spuse comportă o distanță față de evidența reală. Totuși o Românie curioasă; o Românie care se amuză; o Românie canonizată și stupefiată de propria insignifianță în raport cu politicianismul! Eristica este o pierdere de timp, pentru că, oricât te-ai strădui să demontezi afirmațiile impertinente, calomnioase, rău intenționate ale atacatorului, acesta va continua cu alte acuzații, alte calomnii și afirmații
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
În definitiv, dacă ar fi fost cu adevărat profet, ar fi avut clarviziune și, chiar fără să vadă, ar fi putut ghici cine l-a lovit. Sunt sigur că soldații și brutele angajate de mai marii preoților chiar s-au amuzat în acel moment. Soldații de sub comanda guvernatorului Pilat l-au luat și ei în râs pe Isus, de data aceasta după obiceiul roman: „L-au îmbrăcat cu o haină de purpură și, împletind o coroană de spini, i-au pus
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
-l avem în Marea Britanie. Americanii au tendința clară de a se polariza între ceea ce se numește în sens larg „liberal” și „conservator”, atât la nivel politic, cât și la nivel teologic. Atunci când dezbatem în public, eu și Marcus Borg ne amuzăm când observăm că lumea încearcă să ne catalogheze ca „liberali” sau „conservatori”, când niciunuia dintre noi nu i se potrivesc acele categorii. De fapt, atunci când analizez o chestiune, văd tot felul de linii neclare. De pildă, multă lume din America de Nord
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
care oamenii ghemuiți pe jos îl dădeau unii altora spre ieșire. Cei care se chirceau în apropierea ușii aveau să o deschidă și să țină copilul deasupra scării, cât să-și facă nevoile. Mișcarea aceea părea mai degrabă să-i amuze, zâmbeau, înduioșați de micuța ființă ce se lăsa în voia lor fără să spună nimic, impresionați de nevoia lui atât de firească în universul acela inuman... Nici o surpriză nici când, în țăcănitul șinelor, noaptea, străbătea o șoaptă: se anunța moartea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
totul se revolta în mine. Trupul îmi tresărea în fața acelei imagini a dezagregării. Simțeam pe pielea mea atingerea fizică a morții. Și, cu ochii larg deschiși, îi observam pe cei mari pe care episoadele acelea, toate identice după ei, îi amuzau: bucăți de lemn în rană, viermi... Pe urmă, mai era rana care nu voia să se închidă. Totuși, se cicatriza destul de bine; soldatul, calm și serios, stătea culcat, spre deosebire de ceilalți, care, abia operați, începeau să umble pe culoare. Medicul se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nu vor dispărea niciodată...” Când m-am dus lângă ea, bunica a ridicat ochii și mi-a spus: - Știi, azi dimineață am copiat pentru tine două traduceri diferite ale unui sonet de Baudelaire. Ascultă, am să-ți citesc. O să te amuze... Gândindu-mă că avea să fie vorba despre una dintre curiozitățile stilistice pe care Charlottei îi plăcea să le dibuie pentru mine în lecturile sale, adesea sub forma unei ghicitori, m-am concentrat, doritor să-mi etalez cunoștințele de literatură
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]