5,110 matches
-
Sindipa și Halima ar fi ajuns în literatura română din India, trecând prin Persia în Bizanț și apoi în Principatele Române, de cele mai multe ori prin intermediul manuscriselor grecești - iar în asemenea filiații explicative „Persia” joacă mai degrabă rolul unei stații geografice anonime, neglijabile și totuși de amintit atâta vreme cât asigură transportul. Reprezentarea conținutului propriu-zis al acestui termen mediu rămâne vidă, iar menționarea „Persiei” - un clișeu 5. Înainte de a încheia acest scurt excurs, o reamintim pe Martha Bibescu, care descoperă Persia contemporană și literară
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
10 ani degradare civică etc. Era suficientă, pentru vigilenta Securitate, numai declararea intenției sau un gînd cît de vag exprimat pentru a te priva de libertate. Și în 1951 (documentul 75), și în 1981 (documentul 185) pentru scrierea unor scrisori anonime ostile regimului se puteau primi 9 ani de închisoare. Întrebarea este cum reușeau organele de represiune să afle autorii acestor anonime? Este clar că numărul informatorilor și colaboratorilor Securității era extrem de mare. Pentru confecționarea unei banderole tricolore (document 122) s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a te priva de libertate. Și în 1951 (documentul 75), și în 1981 (documentul 185) pentru scrierea unor scrisori anonime ostile regimului se puteau primi 9 ani de închisoare. Întrebarea este cum reușeau organele de represiune să afle autorii acestor anonime? Este clar că numărul informatorilor și colaboratorilor Securității era extrem de mare. Pentru confecționarea unei banderole tricolore (document 122) s-au pronunțat sentințe de 15 ani muncă silnică și 8 ani degradare civică etc. Un artist liric ieșean (document 144) va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rămas pînă la Revoluție excursiile de documentare prin care scriitorii prezenți în cîmpul muncii își cunoșteau viitorii eroi din poemele, prozele, reportajele pe care se grăbeau să le publice: Sînt nerăbdător, spune Geo Dumitrescu, să dispar într-o zi condei anonim într-o asemenea tabără de regenerare națională și să întreprind acolo marele cînt al muncii și tinereții". Dar nu excursiile de documentare erau marele păcat, ci minciuna textelor rezultate, racordate nu la faptele vieții, ci la "realul" de cuvinte ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și a probabilului, este indubitabil faptul că prima o influențează categoric pe a doua și aceasta a fost, În Întreaga mea viață lucidă și În Întreaga mea carieră, principiul director. Din acest punct de vedere, din tinerețile mele, sărace și anonime, dar „Însuflețite de idealul literar”, cum Îi stă bine unui nordic care coboară spre sud, spre „șesuri”, pentru a se face cunoscut și a-și face cunoscute, mereu, „ciudatele-i opinii”, am „atacat” nu atât splendida baladă Miorița, cât mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al posibilului” (o sintagmă dintr-unul din poemele mele!Ă este „blestemat” să nu găsească „odihnă”, În sensul special al acestui cuvânt - adică nu se mai poate Întoarce pe o cale pe care au dreptul să pășească cei „cuminți și anonimi”. Orice revenire la „bun-simț”, prudență comună sau calcul firesc pragmatic seamănă - la cineva care a anunțat un alt destin la clopotul mare al Națiunii! - cu o cădere aproape, cu o declasare ciudată, cu o oboseală a ideii pe care și-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În acest sens „războiul Încă nu s-a sfârșit!”. Acel război secular pe care Îl ducem pentru adevărata neatârnare și În care „comandanții și luptătorii” nu sunt cei desemnați de obicei sub acest nume, ci... au fost preoții, scriitorii, autorul anonim care Într-o stranie colaborare cu boierul Vasile Alecsandri a scris Miorița sau cei care au compus Toma Alimoș și Balada Meșterului Manole; istoricii ardeleni În frunte cu Gh. Șincai, Petre Maior sau Samuil Micu, care Îndrăznesc o istorie a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
că „Înnoirile” pe care Breban le aduce prozei românești sunt autentice, reale, valoroase! Și care, implicit, se Îndoiește că textele mele, ample, ar putea constitui o „operă”!Ă Apoi, după „ruptura social-politică”, regăsindu-mă din nou În poziția adolescentului aproape anonim și aproape marginal social, au izbucnit marile teme obsesive, cum le numesc eu, În cele patru romane pe care le-am publicat În acest timp „mizerabil, confuz și splendid, uluitor de prolific”. Îngerul de gips, În ’72, cu tema: „spargerea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
anul 271 de Întemeierea statelor românești În secolul al XIV-lea. Este așa-numitul „mileniu Întunecat“. Lipsesc cu desăvârșire izvoarele scrise interne. Dar nici izvoarele externe nu spun mai nimic, sau nimic sigur, despre români (până la Gesta Hungarorum, cronica notarului anonim — Anonymus — al regelui Ungariei Béla III, scrisă spre sfârșitul secolului al XII-lea, care menționează Într-adevăr prezența românilor și a unor mici state românești În Transilvania pe la anul 900, În momentul venirii ungurilor; dar textul este mult posterior faptelor
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
genere. Pretutindeni țăranul este mai ospitalier decât orășeanul. Străinul (și chiar românul) care merge Într-un sat din Moldova sau din Maramureș este primit cu mai multă atenție și căldură decât atunci când vine la București și se pierde În masa anonimă a unui mare oraș (deși până și aici mai rămâne ceva din amabilitatea tradițională și orientală; un occidental are toate șansele să fie mai bine primit În Capitala României, Înconjurat cu mai multă atenție, decât procedează el, la el acasă
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
fiindu-mi milă de mine însumi - se transformase în tristețe, iar viitorul nu mai arăta nici pe departe plauzibil. Doar un singur lucru părea din ce în ce mai aproape de mine: bezna, mormântul, sfârșitul. Astfel, pe parcursul acelui an teribil am participat la inevitabilele programe anonime de abstinență în doisprezece pași, în șase centre de tratament diferite, nesfârșitele șanse secunde, o a patra intervenție, inevitabilul regres, multiplele recidive, recuperările ratate, brusca evadare în Las Vegas, degringolada spre abis și, finalmente, epuizarea. În cele din urmă am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
adăugând că „femeile frumoase constituie de multe ori un fel de magneți pentru cretini.“ Articolul continua să-mi analizeze „crasa insensibilitate“ și „refuzul de a se dezice de comentariile făcute la rolul lui Keanu Reeves“ în acest caz. O sursă anonimă era de părere că „Ineditul unei relații cu un neisprăvit trebuie să fie excitant - probabil că e atât de disperată încât are nevoie de provocarea pe care o presupune o astfel de relație.“ Un „prieten apropiat“ de-al lui Jayne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Vorbim de un tip care fuma batoane thailandeze în taxiuri“. Jayne recunoștea că atracția față de „băieții răi“ ajunsese o adicție, iar „impredictibilitatea“ lor o înfiora. „Hei, sunt un partener interesant“, se citează undeva că aș fi spus. O altă sursă anonimă: „Cred că stă cu Bret pentru că e o recuperatoare - s-a convins pe sine că în el se-ascunde un tip ca lumea.“ Dar altă sursă nenumită nu era de acord, exprimându-se mult mai succint: „E o puță de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
puță de om.“ Propria mea concluzie era că „Mă simt împlinit datorită lui Jayne - sunt un tip recunoscător.“ Articolul se încheia - șocant, cred eu - cu: „Mult noroc, Jayne“. ::::::::::::: La ora aceea Jayne se mutase din Los Angeles într-o suburbie anonimă din nord-est, îndeajuns de aproape de New York pentru muncă și afaceri, însă în același timp la o distanță suficient de mare de ceea oroarea vieții urbane, cum îi spunea ea. Atacul asupra clădirilor World Trade Center și Pentagon a constituit motivul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
mea. Și-a ridicat privirea - fața ei mică, măslinie, se încreți într-un zâmbet întrebător. - Îmi pare rău că am întârziat, am zis, închizând ușa după mine și așezându-mă confortabil în fotoliul din fața ei. Faptul că încăperea era senin anonimă mă ajuta să mă relaxez înainte de începerea ședinței, însă astăzi psihiatra a trecut direct la subiect și, înainte să-mi dau seama, îngrijorarea ei crescândă vizavi de „problemele mele de abuz de substanțe interzise“ au ajuns să domine conversația. Asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
oțel care se înălțau aproape oriunde te întorceai și întregul campus era înconjurat de un frunziș des. Copacii străjuiau și acopereau școala - era ascunsă într-o pădure. În interiorul acestei păduri se aflau mai multe structuri de lemn - înșiruiri de bungalouri anonime punctate cu ferestre tip hublou, iar acestea constituiau grosul claselor de curs. Arhitectura era atât de minimalistă, încât avea un farmec aparte. Totul se baza pe control, însă nu genera claustrofobie, în pofida tuturor platanilor și tufișurilor care înconjurau inima școlii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de fapt mult prea strălucitor; ca și cum ar fi fost menite să alunge singurătatea. Casa avea o structură modernă cu un etaj, situată într-o zonă care apărea a fi una foarte înstărită. Casele din jurul ei erau identice, iar imaginea părea anonimă și totodată familiară. Camera de filmat părea să fi fost postată peste drum. Ochii mei s-au oprit asupra unui Ferrari argintiu parcat oblic în fața garajului, roțile din față odihnindu-se pe peluza întunecată și ușor în pantă din fața casei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și noi eram în drum spre casa din Elsinore Lane și eu stăteam în spatele unui microbuz convertit având în față doi asistenți (din câte am aflat erau doisprezece de toți și ai fi putut să-i iei drept niște computeriști anonimi, cu tipice tunsori perie de studenți). Dale, care m-a întâmpinat cu „Urâtă vânătaie,“ conducea, în timp ce Sam cotrobăia într-o trusă cu CD-uri și în tot acest timp se contraziceau unul pe altul cu privire la un film recent difuzat - doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe autorii Anuarului că toată activitatea culturală desfășurată prin „Liga Culturală” și Universitatea populară, care au fost „Prietenii Culturii”, a fost neglijată, sau, când a fost vag pomenită (fără numele instituțiilor) a fost dată ca fiind executată de niște profesori anonimi. Ramolisment, spun unii; invidie și rea credință, zic eu. Dar... să trec peste aceasta! Sărbătorirea celor 75 de ani ai „Junimii” piteștene s-a amânat pentru la toamnă, la deschiderea cursurilor. Am fost invitat de pe acum de organizatori, scriindu-mi
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
cărți de cântece pentru copii) și Inñs Pedrosa (jurnalistă și romancieră). Cu ultima am avut deja ocazia să discut, chiar să încrucișăm niște fraze polemice pe tema „iubirii” portughezilor pentru americani. Ceilalți abia urmează să se desprindă din grupul încă anonim al coechipierilor noștri. Până pe la 10, când ne vom urni din loc, asistăm la învălmășeala gării, facem poze pe întrecute pe fundalul unui mare afiș „Ler Lisboa”, așezat în fața garniturii de tren, cu colegii români și cu fetele din stafful
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fragmente din parada militară de 14 iulie de pe Champs-Elysées, la televiziunea română, încât faptul că trec eu însumi pe acele largi trotuare îmi dă senzația de teleportare... televizată - sunt unul dintre nenumărații omuleți negri ce mișună pe micul ecran, figurant anonim într-o emisiune de actualități la care privește, undeva, departe, o familie reunită la masa de prânz. Magazine de lux, cinematografe, mari restaurante, sedii ale unor cunoscute companii aeriene și, un amănunt important pentru noi, birouri de schimb valutar cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o cupolă rotundă, ușor alungită, contrazicând flagrant vechea arhitectură a locului -, un enorm abces fluorescent, apărut în preajma Parcului Leopold. Conciergeria parcului, o clădire cu două caturi, probabil un edificiu remarcabil pe vremuri, acum pare o construcție mică și tot mai anonimă. Reușim să prindem câteva secvențe din meciul românilor cu portughezii, la o cafenea în care e instalat un televizor mare pentru clienți, dar dacă nu comanzi ceva, stăpânul se uită cu ochi răi la tine. După ce au făcut, acum câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ale divinității, construcții enorme, „disproporționate” față de micile colectivități umane care le înconjurau, cele câteva zeci de mii de inși care trebuiau să „privească în sus” și, amețiți de grandoarea pietrei și de misterele gravate în ea de generații de maeștri anonimi, să se încarce de grandoarea Creatorului, etern și inaccesibil! Iată, în câteva cuvinte - și cer iertare pentru unele simplificări care au avut doar rostul de a apropia lectorul, în grabă, de nucleul sau nucleele felului meu de a gândi atunci când
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
în 1964, de către papa Paul al VI-lea. O atestă inscripția de pe o tăbliță. Este măslinul cel mai înalt în grad, dar nu-i fie cu supărare magisteriului, în materie de urme, verdeața e redhibitorie iar autoritatea inoperantă: numai fosilele anonime prezintă încredere, iar cele mai modeste sunt și cele mai convingătoare. Vreau adică să spun: semnele pe care pământul și timpul le-au exsudat trudnic din adâncurile lor în atâta amar de ani, neglijând să le mai și semneze, cresc
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
veșnica pomenire prelungă și tristă, veșnica pomenire pentru acei cari au fost în pământ străin îngropați și cari de multă, multă vreme s-au prefăcut în țărână. S-au rostit numele ofițerilor; ale soldaților nu. Și acum morții necunoscuți, morții anonimi, s-au râdicat în sufletul meu ca un popor de umbre dureroase din mormântul uitării trecutului... Triste umbre ale celor cari au murit înnainte de a se bucura și a suferi în dulcea aceasta vâltoare a vieții... Seara, în Șipote
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]