12,966 matches
-
N. Vulovici, a sprijinit în schimb talentul unor scriitori ca Mihail Sadoveanu, Panait Cerna, St. O. Iosif, D. Anghel. Traducerile, un capitol deosebit de important în paginile revistei, au adus în atenția cititorilor nume de prim rang, de la cele ale scriitorilor antici până la moderni, parnasieni și simboliști, ori la reprezentanți ai literaturilor nordice și orientale. Spre pildă, în 1909 Ioan Borcia tălmăcea Blestemul bardului de Ludwig Uhland, Horia Petra-Popescu (sub pseudonimul Radu Paltin) dădea o versiune la Corbul de Edgar Allan Poe
SAMANATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289452_a_290781]
-
eresurile autohtone, animismul păgân sau spiritualitatea creștină a lumii medievale, autorul se arată a fi un virtuoz al intertextualității, amator de emoții livrești. De multe ori el inserează în versurile proprii citate latinești sau parafrazează texte clasice. Ecourile din poezia antică se îmbină și cu reminiscențe din scrierile unor autori moderni, cum ar fi Lucian Blaga, Georg Trakl și mai ales Saint-John Perse, la care trimit titlul volumului, formula versetului și unele sintagme sau simboluri. Tehnica citatului autentic sau fals este
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
tip augustinian decât monologul solitar. Cu un stil criptic, dat de alegorismul uneori excesiv, se urmărește scenariul inițiatic dantesc al drumului parcurs în căutarea izbăvirii între infernul senzualității și al patimilor, purgatoriul contemplației purificatoare și paradisul credinței. Familiaritatea cu lumea antică se resimte și în versurile din Catulliene (2002), ce transpun imagini ale lumii moderne în ritm, metrică și chiar topică latine. Cele șaizeci și șapte de poeme, majoritatea invective, recompun parodic atmosfera culturală a Clujului, văzut din perspectiva autorului, marginal
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
ce transpun imagini ale lumii moderne în ritm, metrică și chiar topică latine. Cele șaizeci și șapte de poeme, majoritatea invective, recompun parodic atmosfera culturală a Clujului, văzut din perspectiva autorului, marginal revanșard cu înclinații justițiare. Adânc influențat de lirica antică în creația personală, S. este și un remarcabil traducător din latină, situat în tradiția școlii clujene a lui Ștefan Bezdechi. Cu sensibilitate la farmecul sonurilor arhaice, dar și cu o mare inventivitate verbală, el reușește să ascundă, prin firescul transpunerii
SAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289515_a_290844]
-
motivelor, miturilor literare etc., este utilizată în general, dar mai cu seamă în lucrarea Ecouri literare universale în poezia lui Coșbuc (1969), în care susține originalitatea liricii autorului comentat, situată sub specia idilei într-un tablou ce începe cu idiliștii antici greci și romani. Ținta cercetării rămâne aceea de „a înțelege mai bine profilul artistic al unui mare poet”. Rezultatele acestor analize sunt reluate în capitolul George Coșbuc din tratatul academic Istoria literaturii române (III, 1974). S. a mai dedicat poetului
SCRIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289577_a_290906]
-
importantă realizare a literaturii române până la Eminescu”. Având ca model epopeea comică, atribuită lui Homer, Batracomiomachia, adoptând procedee și adaptând, în variantă hazlie, situații și din alte numeroase opere, mai ales din literaturi moderne occidentale, acest „poemation eroi-comico-satiric” parodiază epopeile antice eroice, cu o savoare, cu un simț al comicului de situații și cu o suculență de limbaj demne de capodoperele umorului universal. Construcție barocă, Țiganiada include elemente de proveniență clasică și barocă, precum și, cu anticipație, de natură romantică, realistă, naturalistă
SCOALA ARDELEANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289563_a_290892]
-
Pescuitorul de perle”, semnată Profesorul Haddock. Și-a mai iscălit contribuțiile Bătrânul Aristide, Brian cel Pios, Calamber, Catihetul Titivillus, Generalul Greautauck, Seb. Leonard, Șarpele cu ochelari. S. și-a asigurat un loc în istoria literaturii române prin traducerile din literaturile antice și moderne, atras de autori diverși, de toate mărimile, de la Vergiliu la Pitigrilli. Printre cei pe care i-a mai transpus în românește se numără Horațiu, Iuvenal, Petrarca (Rime de dragoste), Fernando de Rojas (Celestina), Leopardi, Lermontov, Flaubert (Doamna Bovary
SEBASTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289593_a_290922]
-
mai editat Istoria filologiei române (1892), un glosar la ediția operei lui Miron Costin, îngrijită de V. A. Urechia, cel mai înverșunat adversar al său, iar în 1895 monografia, solicitată și premiată de Academia Română, Basmele române în comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice. În 1896 tipărea culegerea Studii folclorice, iar în 1900 lucrarea Influența orientală asupra limbei și culturei române, mai târziu tradusă și premiată de L’Institut de France. Părăsește țara
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
esență comun. Prin evoluție istorică, dar și datorită imaginației și expresivității limbii, se marchează atât diferențierile, pe tipuri și variante, cât și analogiile. Plecând de la elementul național, prin lărgirea sferei la vecinătatea balcanică și la înrudirea romanică, până la tipurile miturilor antice sau, prin procedeul invers, de la matca universală către fondul specific românesc, Ș. sistematizează materialul folcloric după scheme tematice. Astfel, legenda Meșterul Manole este studiată în cadrul literaturii balcanice, stabilindu-se, prin analiză, trei tipuri ale credinței despre construcție (grec, sârb și
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
personaje, simboluri, locuri și obiecte caracteristice imaginației populare reflectate în basm, lucrare utilă, ce prefigurează indicele de motive al lui St. Thompson. Explică însă limitat geneza poveștilor, evoluția lor și exagerează punând basmul românesc sub pecetea, cvasiobligatorie, a unui mit antic. Nefiind un culegător de folclor, pentru cele cinci sute de basme pe care le prezintă în rezumate (utilizate și în tipologia lui A. Schullerus, în 1928), folosește în bună parte culegeri anterioare. Lucrarea este cea dintâi care sistematizează repertoriul basmelor
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
literaturii române în limba germană, în Lazăr Șăineanu, G. I. Ionnescu-Gion și B. P. Hasdeu, „Eine Trilogie”. O istorie germană a literaturii române, București, 1892; Istoria filologiei române, pref. B. P. Hasdeu, București, 1892; Basmele române în comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice, București, 1895; ed. îngr. Ruxandra Niculescu, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1978; Studii folclorice, București, 1896; ed. îngr și introd. Alexandru Dobre, pref. Dan Horia Mazilu, București, 2003; Mitologie clasică
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
et en roman, Halle, I-II, 1905-1907; Histoire de mes ouvrages, Paris, 1930; Lettres de L. Sainéan, îngr. și pref. Constantin Șăineanu, București-Paris, 1936. Antologii: Autorii români moderni, București, 1891. Repere bibliografice: Gaston Paris, „Basmele române în comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice”, studiu comparativ de Lazăr Șăineanu, „Romania”, 1895; Lazăr Șăineanu, O carieră filologică (1885-1900), București, 1901; Chendi, Scrieri, V, 280-281; Luca Vornea [Lazăr Șăineanu], Lazăr Șăineanu. Schiță biografică, București, [1928
SAINEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289434_a_290763]
-
al deficienților este deosebit de important și decurge din atitudinea societății față de deficiență și deficienți, deoarece ea este cea care construiește o anumită imagine socială a omului, care este investită cu valoare deplină în societate. În trecut, de pildă, în Grecia antică (în perioada clasică), imaginea socială a omului era asociată integrității corporale, armoniei estetice și morale și aptitudinilor acestuia. Frumusețea corporală, armonia formelor, erau în raport direct cu armonia sufletului, cu echilibrul psihic. Orice abatere de la ordinea naturală a formelor era
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
omului impune o selecție după criteriul integrității, pe când modelul intern-cultural, conform asimilării valorilor socio-culturale ale modelului socio-cultural, impune o diferențiere după criteriul funcționalității și cel al adaptării/integrării sociale a individului. În acest fel se poate înțelege de ce în cetatea antică nu se putea vorbi de o igienă mintală, ci de o igienă socială - eugenia -, întrucât criteriile de apreciere priveau integritatea și erau asociate aspectului de la naștere al individului. În comunitatea social-umană contemporană, balanța înclinând către valorile morale, socio-culturale ale individului
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
socială a omului, cu mentalitatea socială și cu modelul socio-cultural. Aceste aspecte schimbă complet modul de a vedea și de a înțelege persoana umană, libertatea, responsabilitatea, acțiunea și voința, comportamentul, idealurile, în raport cu modul de organizare socială, relațiile interpersonale etc. Omul antic și omul modern sunt modele absolut diferite, deși exemplare, pentru că sunt produsul societății, al unor mentalități și modele socio-culturale profund diferite, al unor concepții diferite despre lume. Credem că nu greșim dacă apreciem că orice formă de igienă mintală se
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
mintale, atât eutanasia, cât și practicile bioeticii medicale aduc în prim-plan noi tehnici medicale ale vieții. În fața acestor situații noi, dictate de progresele cunoașterii medicale, ne punem cu legitimă seriozitate întrebarea: „Ce ne este permis să facem în medicină?”. Anticii spuneau: „Primum non nocere deinde salutare!”. Orice acțiune medicală trebuie pusă sub semnul responsabilității. În această privință, igiena mintală este, de la un capăt la altul, o suită de responsabilități. Ea are ca scop unic protejarea și promovarea stării de sănătate
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
Deși pretinde a fi rezultatul unor cercetări științifice, ea este de fapt expresia sublimată a dorinței de prezervare a vieții prin conservarea trupului carnal, condiție și simbol ale „nemuririi”. În manieră modernă, sprijinită științific, ea poate fi asimilată practicilor mumificării antice, având, în ambele cazuri, aceeași semnificație psihanalitică, de depășire a morții fizice. Toate cele mai sus discutate sunt rezultatul unor utopii care exprimă mutațiile profunde pe care societatea modernă le-a produs în om. Ele trebuie însă „înțelese”, dincolo de aspectele
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
captarea atenției elevilor, în înțelegerea și fixarea algoritmilor de calcul. Apeciem jocurile matematice în care sunt prezentate șirul numerelor naturale, operațiile cu numere naturale și nu, în ultimul rând, jocurile: rebusurile numerice și literare, pătrate magice, tangram (originar din China antică). Merită atenție și cele 17 probleme prezentate la „rezolvări istețe". Utilizarea jocurilor didactice în activitățile independente, în lecțiile concurs sunt activități didactice care merită cunoscute În concluzie, o lucrare bine elaborată care merită a fi studiată de cadrele didactice din
“Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar”. In: Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]
-
16, 23, 30, 37, 44, 58, 65 în pătratul magic, ca suma numerelor pe fiecare verticală, orizontală și diagonală să fie aceeași. Soluția problemei: 58 9 44 23 37 51 30 65 16 TANGRAM Tangramul își are originea în China antică, fiind la fel de „bătrân” ca șahul. Prima carte care îi este consacrată apare, însă, abia în anul 1813, numindu-se în traducere „Cartea despre planul ingenios al celor șapte bucăți”:. Cele șapte bucăți se numesc tanuri. Cu aceste șapte piese pot
“Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar”. In: Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]
-
plachetele celor doi tineri, iar obscuritatea vine mai curând din confuzia gândului și neputința de a-l exprima. Ulterior T. încearcă infatigabil să își aproprieze teme și motive simboliste, sămănătoriste și gândiriste, precum și variate modalități de versificare (versul liber, metrul antic etc.), rareori izbutind să atingă nivelul unui discipol menționabil. Și cercul Adonis, constituit în jurul său, este în epocă, în ciuda celor aproape o sută de plachete tipărite, un fenomen literar mediocru. SCRIERI: Legea poeziei pure (în colaborare cu Grigore Ancu), București
TREBONIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290244_a_291573]
-
sunt recenzați Perpessicius, Anton Dumitriu, Romulus Vulcănescu, E. Lovinescu ș.a. Traducerile, chiar dacă nu au o pondere mare, câștigă în calitate, fiind selectate și incluse în sumar versiuni consacrate, precum cele aparținând lui G. Coșbuc (Homer, Odiseea), V. Bogrea (din lirica antică), Teodor A. Naum (Vergiliu, Eneida), Ștefan Bezdechi (din Tucidide), Ioan Georgescu (din Petőfi). În revistă a fost marcată comemorarea morții lui Dante și evocată figura lui Lev Tolstoi. T. a înfăptuit, cu remarcabilă consecvență, ceea ce și-a propus: să fie
TRANSILVANIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290242_a_291571]
-
mai târziu. Învățase din Jocul secund tehnica poetică, dar nu „vederea” (viziunea) lirică. Îi rămâne recunoscător pentru că îi atrăsese atenția asupra faptului că esențial și cu adevărat înnoitor, modern în poezia lui Eminescu nu este Luceafărul, ci Odă în metru antic. O idee asumată de S. în teoria lui despre al patrulea tip de poezie, acela pentru care optează în cele din urmă. Este vorba de tipul „metalingvistic” care, fără a le elimina total pe cele anterioare, deschide poezia spre altă
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Manolescu, Poetul „par lui-même”; LCF, 1990, 23; Maria-Ana Tupan, Poetica lui Nichita Stănescu, VR, 1990, 9; Ioan Holban, Poetul este un om liber, CRC, 1990, 41, 42; Scarlat, Ist. poeziei, IV, 156-158; Ioana Em. Petrescu, Dialog cu „Odă în metru antic”, TR, 1991, 2; Negoiță Irimie, Un pământ numit Nichita, TR, 1991, 15; Ștefania Mincu, Nichita Stănescu. Între poesis și poiein, București, 1991; Augustin Frățilă, „Partitura a opta”, VR, 1992, 3-4; Alina Cuceu, Argotice stănesciene, ECH, 1992, 7-9; Ștefan Aug. Doinaș
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
de două ori, acolo, așadar fiind autorizat moral să conteste autenticitatea transfigurării ficționale a personajelor în discuție. În genere, polemicile capătă sub pana lui o pronunțată culoare anecdotică, bunăoară istoria ridicolă a pieptenelui ,,getic” pe care Pârvan îl apreciază drept antic, deși se dovedește curând ca aparținând recuzitei recente a grajdurilor de cai dintr-o mahala bucureșteană. Un segment distinct îl constituie paginile memorialistice. Ținând cont de faptul că T.-S. își începe redactarea memoriilor în 1947, destinul lor era greu
TZIGARA-SAMURCAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290320_a_291649]
-
-și făuri propria soartă prin adaptarea la întorsăturile norocului („norocul nestatornic”) - ca la Machiavelli -, cu care, spune Cantemir, omul trebuie să lupte folosind inteligent „vremea” și „prilejul”; simțul civic; concepția despre cultură dezvoltată în jurul noțiunii humanitas; elogiul culturii; cultul civilizației antice și al limbilor clasice. Cercetând relația gândirii lui Cantemir cu Antichitatea, autorul identifică în umanismul învățatului moldovean un aspect inedit, determinat de contactele lui livrești cu stoicismul și mai ales cu neoaristotelismul renascentist, pe care îl susține cu analize nuanțate
VAIDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290408_a_291737]