3,836 matches
-
ar ignora pe românii din străinătate li se părea cu totul absurdă. De asemenea, ei respingeau ideea că apartenența membrilor comitetului la partidele politice din România ar constitui un mandat al comitetului. De aceea, acest grup considera că în acțiunea anticomunistă trebuiau antrenați toți românii aflați în străinătate care, în proporție zdrobitoare, nu erau membri ai vreunui partid politic. Rolul pe care fiecare persoană l-ar fi jucat în cadrul comitetului urma să fie bazat pe meritele personale și pe aprecierea de
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
de mijloace, numărul celor care fuseseră ajutați era extrem de mic. Principalul rol al comitetului ar fi fost să întărească aceste organizații și să inițieze acțiuni care să atragă românii care nu erau încă activi în acțiuni de susținere a luptei anticomuniste. Mandatul comitetului ar fi astfel un mandat real al comunității românești din exil și nu unul teoretic al românilor din țară oricum nu fuseseră nicidecum consultați în această privință. Principalii susținători ai acestei concepții au fost Nicolae Rădescu, Nicolae Caranfil
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
cu privire a componența comitetului nu a redus însă divergențele. În special grupul reprezentanților țărăniști se opunea inițiativelor reprezentantului liberal sau ale celor independenți și cerea ca rolul generalului Rădescu să se reducă la cel al unui simbol al rezistenței anticomuniste românești, fără puteri reale în cadrul comitetului. La 6 decembrie 1949 generalul Rădescu îl informează pe regele Mihai că activitatea comitetului a ajuns într-un impas și propune lărgirea comitetului prin cooptarea de noi membri. Un prim răspuns la această scrisoare
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
vreodată seama că de fapt aprobase succesiv formarea a două comitete naționale cu titluri diferite. Spre deosebire de Comitetul anterior, noul comitet era lipsit de reprezentativitate. Pentru cei care se opuneau în România regimului comunist, Nicolae Rădescu era un simbol al rezistenței anticomuniste. Constantin Vișoianu era mai puțin cunoscut în afara cercurilor preocupate de activități diplomatice. Augustin Popa, care era principalul reprezentant al partidelor politice, era puțin cunoscut în afara cercurilor politice. Astfel, noul comitet nu putea să se prevaleze de faptul că reprezenta populația
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
său, generalul Petre-Lazăr, care tria corespondența trimisă regelui: Măsurile luate au avut, astfel, un efect contrar celui pe care îl urmărise regele. Comitetul pierduse pe cei mai importanți membri. Generalul Rădescu era considerat în exil ca un simbol al luptei anticomuniste. Niciunul din politicienii din noul cabinet nu avea o statură comparabilă. Imaginea care s-a creat era că, din nou, regele era înconjurat de o camarilă și era rupt de năzuințele populației române din exil. Astfel, regele a încetat să
Comitetul Național Român (1948) () [Corola-website/Science/308798_a_310127]
-
august 1953, să devină, prin concurs de admitere, student al Facultății de Ziaristică din cadrul Universității din București, de unde va fi exmatriculat din anul al IV-lea, din cauza participării la Mișcările studențești din București din 1956(a se vedea manifestațiile studențești anticomuniste]]. A fost student eminent cu bursă de merit și cu fotografie la panoul de onoare al Facultăți de Ziaristică. Arestat la 8 noiembrie 1956, pe când era student în anul IV-lea si se afla internat în Spitalul Studențesc de TBC
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
biserică pe tot parcursul slujbelor religioase),Mihai Stere Derdena a fost anchetat de colonelul de securitate Ioan Datu, la sediul securității de pe Calea Rahovei din București în cursul anilor 1988 și 1989,până în ajunul Revoluției, pentru redactarea și difuzarea de manifeste anticomuniste, făcându-i-se și percheziții domiciliare. Mihai Stere Derdena a început să scrie abia în 1992, la vârsta de 58 de ani, devenind colaborator al mensualului „Cuvântul Românesc” din Hamliton, Canada. A mai colaborat și colaborează la revistele bucureștene "Albina
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
Macedonia ",editura Babel, Bacău, 2013;" Zborul unui înger inapoi,la cer ,editura Babel, 2014; Mărturisirea unui neînvins (ediția a treia), editura Babel, 2015; Măreția muceniciei creștine ,editura Babel, 2015. Mihai Stere Derdena a fost declarat, în 2008, „Luptător în Rezistența Anticomunistă”, iar în 2011 a fost distins cu titlul de „Cetățean de onoare al Comunei Poiana-Câmpina”. Referințe critice la cărțile lui Mihai Stere Derdena
Mihai Stere Derdena () [Corola-website/Science/309892_a_311221]
-
și nici nu au existat raiduri minerești în alte zone ale orașului așa cum avea să se întâmple în iunie 1990. Minerii au părăsit Capitala în 19 februarie 1990. În 18 februarie 1990, în Piața Victoriei a avut loc o manifestație anticomunistă, urmată a doua zi, de o incursiune a minerilor la București. Evenimentele din acele zile au rămas cunoscute ca . Acțiunea fusese anunțată în urmă cu câteva zile, prin numeroase manifeste lansate în Capitală. Piața din fața sediului Guvernului Provizoriu (Palatul Victoria
Mineriada din februarie 1990 () [Corola-website/Science/309948_a_311277]
-
economic al Japoniei. Coreea a fost împărțită între URSS și SUA, ceea ce a dus la proclamarea în 1948 a două guverne separate. Sub auspiciile sovietice, partea nordică a penininsulei și-a proclamat independența ca Republica Populară Democrată Coreeană, în timp ce regimul anticomunist sud-coreean sprjiinit de americani și-a proclamat îndependența ca Republica Coreea. Aceste două regimuri s-au angajat în primul conflict „fierbinte” al războiului rece - Războiul din Coreea (1950-1953). Acest război a fost prima implicare a armatei americane în acțiuni ofensive
Urmările celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/310419_a_311748]
-
Dictatul de la Viena” (Albatros, 2001), ” Amintirile unui pedagog militant” (ICR, 2004), ”Oameni între oameni II” (Albatros, 2006), ” Din scrisorile primite de Onisifor Ghibu” (3 volume - Semne, 2007), ”Octavian Goga. Prietenie și luptă de o viață” (Semne, 2010). Pentru ilustrarea ”rezistenței” anticomuniste a lui Onisifor Ghibu se reproduce integral memoriul său adresat la 31 octombrie 1956 conducătorilor URSS, Nichita Hrusciov și Nicolae Bulganin, în problema necesității restituirii Basarabiei, nordului Bucovinei și ținutului Herța - un act absolut unic prin curaj - dar și prin
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, si PS Casian Crăciun, Episcop al Dunării de Jos, au sfințit piatră de temelie a viitoarei Biserici-Mausoleu din localitate. La ceremonia de sfințire a participat și Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, un viu simbol al rezistenței ortodoxe anticomuniste. Zidirea sfanțului lăcaș înveșnicește memoria celor 26 mii de ostași ai Armatei Române căzuți în vara lui 1941, în bătălia de la Țiganca, Cahul. În bătălia de la Țiganca, Armata Română a înregistrat una din cele mai mari pierderi de vieți omenești
Cania, Cantemir () [Corola-website/Science/305145_a_306474]
-
(16 februarie 1924, Dej - 18 februarie 1960, Jilava) a fost un activist anticomunist român, inițiatorul și conducătorul acțiunii de ocupare a legației Republicii Populare Române din Elveția, acțiune cunoscută ca Incidentul de la Berna. s-a născut în orașul Dej, în familia lui Oliver și Maria Beldeanu, proprietari de cinematograf și restaurant. La 15
Oliviu Beldeanu () [Corola-website/Science/306121_a_307450]
-
de Oliviu Beldeanu, un sculptor născut în 1924 la Dej. La 15 ani, Beldeanu devenea membru al organizație de tineret "Frunză Verde", organizație asociată cu mișcarea fascistă Garda de Fier. După al doilea război mondial, Berldeanu s-a alăturat mișcării anticomuniste românești. În 1949 a reușit să fugă din țară prin Republica Populară Federativă Iugoslavia, pentru a se reîntoarce după numai câteva luni, după cum se spune, ca agent al UDBA (serviciile iugoslvave de securitate). În 1951, Beldeanu a ajuns în Italia
Incidentul de la Berna () [Corola-website/Science/306120_a_307449]
-
ideologiei dictate de șeful de stat al Uniunii Sovietice, Iosif V. Stalin, atât asupra populației prin educație și propagandă, cât și asupra instituțiilor statului, complet remodelate la sfârșitul anilor 1940. Consecințele imediate asupra Bucureștiului s-au reflectat prin decimarea intelectualimii anticomuniste influente politic sau cultural în timpul perioadei interbelice și prin reorganizarea proprietăților și societăților aparținând de capitală - primele fiind naționalizate, cele din urmă închise ori complet reformate. Teroarea provocată de măsurile dure luate împotriva opozanților noului regim și entuziasmul ostentativ al
Istoria Bucureștiului () [Corola-website/Science/306108_a_307437]
-
al Centrocoop (1981-1989). Ca demnitar și membru deplin al C.P.Ex., Niculescu-Mizil și-a pus semnătura pe toate actele de represiune săvârșite de regimul Ceaușescu după 1965. Printre ele, reprimarea grevei minerilor din Valea Jiului din 1977, a Mișcării Goma, a revoltei anticomuniste de la Brașov din 1987. După Revoluția din decembrie 1989, Ion Iliescu l-a păstrat pe Paul Niculescu-Mizil în conducerea Frontului Salvării Naționale, însă presiunile societății civile au dus repede la îndepărtarea, arestarea și ulterior judecarea sa ca membru al lotului
Paul Niculescu-Mizil () [Corola-website/Science/306212_a_307541]
-
așa cum a fost Auschwitzul. Armata Roșie a ocupat teritoriile poloneze cu populație ucraineană și belarusă. Sovieticii, întâmpinați la început ca eliberatori de populația locală, au început să introducă ideologia comunistă și metodele staliniste de conducere. Răspunsul populației a fost puternic anticomunist, în special în vestul Ucrainei. Ocupația sovietică din 1939 -1941 a dus la moartea sau deportarea a cel puțin 1,8 milioane de foști cetățeni polonezi, practic toți cei considerați periculoși pentru regimul comunist. Foștii cetățeni polonezi au fost subiectele
Invadarea Poloniei (1939) () [Corola-website/Science/304828_a_306157]
-
a fost lăsată deschisă de guvernul republican. Toate aceste forțe erau adunate sub numele de „Ejército Popular Republicano” (EPR) sau „Armata Populară Republicană”. Naționaliștii, în schimb, se opuneau mișcărilor separatiste, dar scopurile lor erau definite în primul rând de atitudinea anticomunistă și de teama de divizarea Spaniei, ceea ce a coagulat mișcări diferite sau chiar dușmane ca falangiștii și monarhiștii. Această tabără a fost denumită "„naționaliștii”", "„rebelii”", sau "„insurgenții”". Adversarii lor îi denumeau "„fasciști”" sau "„francoiști”". Liderii lor proveneau dintre moșierii monarhiști
Războiul Civil Spaniol () [Corola-website/Science/304865_a_306194]
-
cifrat la 850 - 1.700 de morți pe lună în 1944, față de 250 - 320 morți pe lună în 1942. În afară de Armia Krajowa, mai lupta în clandestinitate și așa-numitele Narodowe Siły Zbrojne (Forțe Armate Naționale), organizație șovină, ultranaționalistă și puternic anticomunistă. Armia Ludowa, organizație de partizani sprijinită de sovietici, a fost una dintre forțele care nu se supuneau autorității guvernului polonez în exil . În 1944, Armia Ludowa a încorporat o organizație înrudită, Gwardia Ludowa, ajungând la efective de aproximativ 6.000
Contribuția poloneză la înfrângerea Germaniei Naziste în cel de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304900_a_306229]
-
au fost ultimele țări care și-au retras recunoașterea oficială a guvernului în exil. În 1954, diferențele politice au dus la rupturi în cadrul guvernului în exil. Unul dintre grupuri, pretinzând că reprezintă 80% dintre cei aproximativ 500.000 de polonezi anticomuniști din exil, se opuneau ocupării în continuare a funcției de președinte de către August Zaleski, după expirarea mandatului de 7 ani. A fost format un Consilui al Unității Naționale pe 31 iulie 1954 și s-a stabilit formarea unui Troici pentru
Guvernul polonez în exil () [Corola-website/Science/304909_a_306238]
-
Ioan și Elisabeta, s-a născut într-o familie românească în Țara Făgărașului. După școala primară în satul natal, a urmat Liceul "Radu Negru" din Făgăraș. În perioada studiilor liceale îi întâlnește pe Ion Mogoș și Niculae Mazilu, tineri luptători anticomuniști, prieteni și colegi cu vărul său Victor Roșca. Elev fiind, înființează in cadrul liceului o organizație anticomunistă. Stabilește legături cu partizanii din Munții Făgăraș și îl cunoaște pe Ion Gavrilă Ogoranu. La data de 15 noiembrie 1950 a fost arestat
Ioan Victor Pica () [Corola-website/Science/305477_a_306806]
-
satul natal, a urmat Liceul "Radu Negru" din Făgăraș. În perioada studiilor liceale îi întâlnește pe Ion Mogoș și Niculae Mazilu, tineri luptători anticomuniști, prieteni și colegi cu vărul său Victor Roșca. Elev fiind, înființează in cadrul liceului o organizație anticomunistă. Stabilește legături cu partizanii din Munții Făgăraș și îl cunoaște pe Ion Gavrilă Ogoranu. La data de 15 noiembrie 1950 a fost arestat și condamnat la 8 ani închisoare. A urmat apoi domiciliul obligatoriu 9 luni la Lătești (colonie de
Ioan Victor Pica () [Corola-website/Science/305477_a_306806]
-
sprijinul democrației și al statului de drept, i s-a acordat în anul 1990 Premiul Freedom al Partidului Conservator din Marea Britanie, distincție care i-a fost înmânată, în cadul ceremoniei, de către Margaret Thatcher și celor două personalități marcante ale rezistenței anticomuniste: Doina Cornea și Corneliu Coposu. Mihai Gheorghiu a urmat ulterior stagii de pregătire organizate de Open Business School din Marea Britanie (1995) și de Institutul Robert Schumann de la Bruxelles - studii europene (1996). A absolvit în anul 1997 Colegiul Național de Apărare
Mihai Gheorghiu () [Corola-website/Science/305489_a_306818]
-
În țările cu regimuri comuniste, anul 1956 a fost caracterizat prin mișcări anticomuniste de masă, cele mai importante având loc în Polonia și Ungaria. În România, mișcările anticomuniste au fost organizate de studenți și din acest punct de vedere centrele universitare cele mai active au fost Timișoara, Cluj, București, Iași și Târgu Mureș
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]
-
În țările cu regimuri comuniste, anul 1956 a fost caracterizat prin mișcări anticomuniste de masă, cele mai importante având loc în Polonia și Ungaria. În România, mișcările anticomuniste au fost organizate de studenți și din acest punct de vedere centrele universitare cele mai active au fost Timișoara, Cluj, București, Iași și Târgu Mureș. Mișcările anticomuniste studențești au fost brutal reprimate de autoritățile regimului comunist iar numeroși studenți protestatari
Mișcările studențești din București din 1956 () [Corola-website/Science/305747_a_307076]