26,366 matches
-
a întors și a văzut în ochii ei o spaimă despre care nu bănuise nimic pînă atunci, nu era o sperietură, așa cum se întîmplă cu cineva luat prin surprindere, ci o spaimă adevărată și mai ales veche. N-a mai apucat să scoată o vorbă, Sofie a prins-o de mînă pe K.F. și a tras-o către ea, silind-o să alerge. Abia mai tîrziu, după acea primă întîlnire "aranjată" de el, i-a spus K.F. cîte ceva despre trecutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ba la Constanța, avea escală și la Cluj, dar să fi fost zburător, asta n-avea cum. Întîi, dacă ar fi fost s-ar fi fudulit cu vulturul pe piept, iar în al doilea era destul de în vîrstă ca să fi apucat să piloteze ceva la vîrsta potrivită. Cam toți cei care zburaseră în vremea tinereții lui August Stoicescu erau de acum risipiți prin Bărăgan, ori în vreo văioagă a Carpaților, unii fără să aibă nici măcar un semn la căpătîi. Așa fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
astea le ținea bine minte Leonard Bîlbîie. Le ținea prea bine minte pentru că i se făcuse pielea ca de găină auzindu-le. Nu se schimbase deloc Pangratty, uite, îl găsise pe locotenentul ăsta credul ca o fată mare și se apucase să-i povestească tot despre Tănase Berzea. Or, după atîta vreme, lucrurile erau lămurite. Berzea a fost un trădător și era mai bine dacă l-ar fi împușcat atunci cînd s-a pronunțat sentința. De vină că au ieșit atîtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ea există. Ceva-ceva se conturase, încă nu era sigur, anumite date, risipite, fără nici o potriveală între ele, îi spuneau că oamenii lui Vaida se agitau pentru constituirea unei forțe disciplinate care să asigure controlul guvernului în corpul electoral. Parcă îi apucase dintr-o dată mania organizărilor, a paradelor, a demonstrațiilor de forță. Ceea ce era ciudat, într-adevăr, bătea la ochi pentru un om bine informat, era faptul că ziarele guvernului făceau din țînțar armăsar în ceea ce privește pericolul răsturnării guvernului. Era o creștere, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
își schimbă gustul, deveni leșioasă, dacă ar fi fost în altă parte ar fi scuipat în batistă și ar fi cerut apă rece să se clătească. Se foi pe scaun, clipi de cîteva ori, cuvintele îi stăteau în gît. Nu apucă să deschidă gura pentru că Mihai Mihail lovi cu palma în hârtiile din fața lui, încît se ridică un praf ușor ca un abur. "Eu n-am dreptul, dar dumneata ai obligația morală, domnule Bîlbîie! Ar trebui să te felicit, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
bune relații. Dar nici Radul Popianu nu abuza, o făcea din cînd în cînd, pentru că ăsta era obiceiul pământului, să mai dai cîte o raită pe la crâșmă, să te știe lumea la față, să vadă că n-ai murit. Nu apucară cei doi să refuze că Popianu i-a prins de umeri și aproape cu de-a sila i-a băgat în odaia mirosind a gaz lampant și a covrigi cu mac, uscați, vechi de luni de zile. Bercu moțăia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Cel de Sus să le tot trimită semne și ei să nu le ia în seamă și atunci pune la cale cîte un accident, bună, nu?" Și rîse de unul singur, destul de caraghios în crîșma goală și întunecoasă. Bercu se apucase de șters pahare cu șervetul cu care alunga muștele. "Bună, sigur că-i bună. Și o să stați mult la noi, vreau să zic, o să rămîneți și peste an în Vladia? Scuzați-mă pentru întrebare, dar am, așa, o curiozitate profesională
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de cea de-a doua situație, bătrâneii n-aveau de cine să se ascundă, de cine să se teamă, altfel nu s-ar fi interesat de poștă. Dacă vrei să nu te știe nimeni unde te-ai vîrît, nu te apuci să trimiți epistole la prieteni și cunoscuți, atîta aflase și el, după cum zicea detectivul-șef Mustăcioară "verba volant, scripta manent". O mai grozavă scriptă decît ștampila poștei din Comana nu exista, aveau un tuș negru ca diavolul și pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
era de glumă, domnule, nu era de glumă. Întîi se cerea ridicarea prestigiului Coroanei și, desigur, al armatei. Dacă armata era pusă deasupra oricărei bănuieli, de restul nici că îi durea capul. Chiar așa cum se gîndise, colonelul și maiorul se apucaseră să mute gardul cazărmii, să-l treacă peste drum și dacă se putea să-l întindă cît țineau hotarele. Nici nu era ceva nou, prin vecini, citise în gazete și îi povestise destul de convingător chiar Șerban Pangratty, prin vecini soldățeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
vezi ce fac, pînă unde ajung, cîtă ascultare li se dă. Îi bagi în ilegalitate, caută acul în carul cu fin, nu-i și cînd te așezi binișor numai ce simți că te înțeapă și nu ai cum să-l apuci. Ăsta era un lucru pe care nu-l pricepea și n-avea încotro decît să dea vina pe mintea lui. Dacă ar fi avut altă minte poate ar fi priceput și dacă ar fi priceput ar fi fost mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cum urmau să facă, înțelesese dintr-o ochire citindu-le programul, nu că ar fi fost el mintos grozav, nu era, nimeni nu se gîndise să-l înainteze ofițer, rămăsese adjutant și avea minte de adjutant, nu de asta, dar apucase să citească și să simtă pe pielea lui proclamațiile mareșalului Mackensen. Chiar dacă acolo era altceva, Mackensen era stăpînul, ocupase militar țara și nimeni n-avea voie să crîcnească împotriva armatei de ocupație, era război și în război nu există tocmeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
din oștire și civili. Și acesta este numai începutul. Două luni, atît au trecut de cînd am început campania, doar două luni și uite rezultatul!" Radul Popianu a cântărit din ochi teancul, nu era cine știe ce, dacă mergea tot așa n-apucau colonelul Stoicescu și maiorul Stavri să vadă rezultatul. "Și n-ați întâmpinat nici o dificultate, vreau să spun, nici un organ de ordine, poliție, jandarmerie, nimeni n-a intervenit?" Maiorul Artur Stavri bătu cu degetul în foile albe de hîrtie, erau așezate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
îi place, ce crede despre Dumnezeu, cu cine votează în alegeri, ce gazete citește sau ar vrea să citească, trebuie să știm tot, iar totul trebuie notat, scris, clasificat. Și abia după ce știm totul despre toți, abia atunci ne putem apuca de lucru. Întîi toată lumea trebuei să știe cine conduce viața în Vladia și cu ce scop. Viața nu poate fi lăsată la întîmplare, la bunul plac al fiecăruia, viața fiecăruia este folositoare așezării, deci nu este la dispoziția celui care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
domnule colonel?" Aici Artur Stavri scoase un "ooo" din fundul gîtului, de parcă ar fi fost uimit de ignoranța lui Radul Popianu. Încălcînd regula, Stoicescu era mai mare în grad și nu-i ceruse permisiunea să-l întrerupă, rotofeiul Stavri se apucă să-i explice, agitîndu-și brațele, descriind volute cu degetele dolofane, ca niște cîrnăciori: Întîi vom desființa orice ură de clasă, toată lumea va fi organizată în sistem corporatist, după modelul italian, toți pentru unul, unul pentru toți. Patronul și angajații săi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se știa cu toată lumea și toți știau cîte parale fac și pe față și pe dos, n-ar mai fi însemnat nimic să-i vezi numele unuia pe firmă, chiar nimic. După ce au terminat cu firmele cei doi s-au apucat de fațadele caselor. Nu erau ele nemaipomenit de părăginite, de soioase, erau ca la Vladia, cum se putea și cum se nimerea, de fapt nimeni nu le măi băga în seamă, se obișnuiseră cu totul să le treacă cu vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
da, domnule Popianu, avem destulă energie pentru a instaura și nu pentru a tulbura ordinea publică, acesta este sensul corect al acțiunilor noastre!" În clipa aceea a simțit că îngheață. Cu toate că era cald, soarele abia apusese și aerul încălzit nu apuca se ridice, spatele i s-a strîns ca dintr-o mușcătură de ger, erau cuvintele sale, termenii pe care îi folosise în raportul trimis la Prefectură prin Iacobovici. A zîmbit în silă, a dat din mînă ca pentru a alunga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu se mai văzuseră, dar, uite, numai pentru el. A tușit ca să-și dreagă vocea și să-și controleze respirația, se cam lenevise, treaba i-o făcea "garda civică" și el începuse să se îngrașe. "Nu eram sigur că..." N-apucă să termine ce avea de spus. Domnișoara K. F. s-a întors împreună cu balansoarul împletit din nuiele, era nemaipomenită, o frumusețe severă, interogativă. îmbrăcată, de astă dată, în alb, toată numai dantele, panglici și funde, chiar era ieșită dintr-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu mai ieșise din Vladia de multă vreme și schimbarea de aer putea fi vinovată, s-a trezit în fața Gării de Nord cu un sentiment de singurătate și neajutorare foarte puternic și neplăcut. Practic n-avea nici un fir de care să se apuce. Cît moțăise pe bancheta compartimentului de clasa a III-a între doi țărani care miroseau a fum și a acreală ajunsese la concluzia că numai un om îl poate ajuta Leonard Bîlbîie. Leonard Bîlbiie care să-l ducă undeva sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lăptărie ca oricare alta, șase mese, proprietarul burtos, cu mustață, alunga alene cu o bucată de pînză, poate un șorț, cîteva muște care își făceau promenada pe lemnul lustruit al tejghelei. Bîlbîie era singurul client. Făcu cîțiva pași neauziți, tuși, apucă speteaza scaunului destul de hotărît și asta îl făcu pe Bîlbîie să se oprească din lucrarea lui și să-l privească chiondorîș, pe sub sprîncene. Avea și de ce, lăptăria era goală și insul își caută loc la masa lui! Aproape că s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Bîlbîie mirosea bine, a lavandă ori a altă chestie pe care ți-o risipesc în cap și pe obraz frizerii de lux. S-a așezat încetișor o dată cu el, era atît de fericit că dăduse peste omul lui, încît l-a apucat brusc o foame năprasnică. Fără să-i ceară voie a înhățat borcanul rămas neatins, a bătut de cîteva ori cu lingurița în iaurtul gălbui și cu înghițituri repezi și mari l-a golit fără să-l ia de la gură. În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
după ce strînse la repezeală hîrtia de ambalaj și cojile de mezelicuri, nu se mai ostenea să-și întindă masa, de fapt nu mînca, ci doar se hrănea, îl bătu ușor pe umerii căzuți "uite ce e, dom'le adjutant, te apuci și așezi totul pe hîrtie. E absolut necesar să rămînă ceva scris, pe vorbe nu te crede nimeni. Și nu știm ce ni se poate întîmpla, azi ești, de ieri nu mai ești!" Începu să rîdă să-și facă nițel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
chiar Sfîrșitul, de ce să se grăbească, de ce să aibă această curiozitate care în felul ei îl împinge de la spate?! A alungat gîndul, s-a încărcat cu nenumărate trebușoare, fleacuri, mărunțișuri, și-a făcut planuri de restructurare a Serviciului, s-a apucat să recitească dosare clasate pentru a le repune pe rol, a încercat să dea singur dezlegări asupra cărora hotărîse casarea, făcuse o mie și unul de lucruri inutile și toate au fost în zadar. Întrebarea zăcea în adîncurile subconștientului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că nu avea nici o putere. Aproape sau departe de soluție, nu conta. În munca asta un "pe aproape" era mai nefolositor, dăunător chiar decît un "nu știu" spus direct, bărbătește. Dacă recunoști că nu știi măcar ai libertatea să o apuci pe alt drum, să cauți altceva, în altă parte. Pe cînd un "pe aproape", "foarte aproape" te paralizează, te hipnotizează, te face să-ți pierzi vremea și cumpătul. Două lucruri mai prețioase decît succesul chiar, timpul și cumpătul. Era neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ridica în aer praful scaieților și colbul stîrnit de droșcă. Nu era nici o sută de metri, pușca era la îndemînă, cu două focuri în snop cel puțin trei ar fi căzut. N-avea decît să întindă mîna și să ochească. Apucă chiar să-l împungă în coaste pe surugiu să oprească încetișor caii. Erau acolo, în dreapta lui, nemișcate, într-o încordare fără seamăn, lăsînd oricui, dar nu și lui, impresia că sînt o forță, că sînt în stare să-și păzească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu. De aceea luase asupra lui o imensă povară de a face curățenie, de a face ordine, de a veghea la disciplină și pace în țară. Pentru asta trebuia să se adreseze forțelor noi ale națiunii, celor care nu au apucat să fie mînjiți de politică. Și, slavă Domnului, acești oameni noi se găsiseră. Oameni tineri, practici, dornici să treacă la acțiune, nu să se tîrîie de ici-colo, conform unor legi și regulamente stupide. De fapt nu legile și regulamentele erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]