15,564 matches
-
și de Est, în America Latină și în Grecia. În țările arabe, distanțele între indivizi sunt foarte mici, oamenii se ating frecvent, merg pe stradă ținându-se de mână, pe când în cultura nord-americană distanțele de interacțiune sunt mari comparativ cu culturile arabe, dar mai mici decât în culturile nordice. S-a constatat că distanțele de interacțiune sunt mai mici în țările cu climă caldă (mai apropiate de Ecuator) și cresc pe măsură ce ne apropiem de Poli. Andersen et al. (1987) (apud Gudykunst, 2003
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
două ori. Un alt factor care reglează distanțele de interacțiune și gradul de accesibilitate comunicativă este religia. Astfel confucianismul cultivă stăpânirea de sine, autocontrolul, comportamentul adecvat, imaginea potrivită în ochii celorlalți. Elementele olfactive în comunicare sunt mai importante în culturile arabe și mai puțin importante în cultura americană și în culturile europene. Culturile africane acceptă mirosurile naturale, în timp ce în America, Europa Occidentală și Australia s-a dezvoltat o întreagă industrie prin care oamenii se străduiește să acopere mirosurile naturale cu parfumuri
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
explicită, precisă, directă, creativă, onestă, în timp ce culturile colectiviste (de exemplu, culturile asiatice) asigură armonia în cadrul grupului cultural printr-o comunicare indirectă, imprecisă, implicită. Stilul elaborat vs exact vs succint. Stilul elaborat presupune folosirea unui limbaj expresiv, bazat pe elocință; culturile arabe, de exemplu, recurg frecvent la metafore și comparații expresive. Stilul exact, specific culturilor de limbă engleză, par să se conformeze cel mai bine maximei griceene a cantității (cantitatea de informație oferită de vorbitor nu trebuie să fie nici mai mare
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
interlocutorul. Stilul afectiv poate fi: de tip deferent (ca în culturile din Asia de Est), când vorbitorii sunt evazivi și confuzi pentru că nu au certitudini legate de modul în care receptorul primește mesajul lor, și de tip dramatic (în culturile arabe), când accentul se pune pe expresia emoției și pe comportamentul nonverbal. 3.2. Clasificarea lui Clyne (1994) Autorul distinge patru stiluri comunicative (A, B, C, D), rezultate la interfața dintre modul în care sunt performate actele de vorbire, respectiv regulile
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
culturi. Astfel, Cultura faustiană a Apusului, o cultură a zbuciumului sufletesc, a setei de expansiune, a perspectivelor, implică sentimentul simbolizat prin spațiul infinit tridimensional. Cultura greacă antică, apolinică, măsurată, luminoasă, implică spațiul limitat, rotunjit, simbolizat prin imaginea corpului izolat. Cultura arabă, magică, de-un apăsător fatalism, [...] ar avea ca substrat sentimentul spațiului-boltă. Vechea cultură egipteană implică sentimentul spațial al drumului labirintic, care duce spre moarte (Ibidem, p. 193). Autorul dă exemplul grăitor al mazilirii domnilor români la intervale scurte de timp
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Qumran, în 19474. IV. Teoria textelor locale. Înainte de descoperirea manuscriselor de la Marea Moartă, singurele surse importante care prezentau variante consonantice anterioare fazei de unificare a textului erau Septuaginta și Pentateuhul samaritean. Materialul hexaplar, Vulgata, Peșita, diversele targumuri, lucrările rabinice, versiunea arabă a lui Saadia, variantele manuscriselor biblice medievale nu ofereau decât eventuale variante consonantice care supraviețuiseră fazei de unificare a textului. În 1955, William Foxwell Albright 1 a propus o nouă teorie despre istoria Bibliei ebraice 2, teorie care a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
ebraic. De exemplu, la Ieș. 34,14, litera r este redată mărit, tocmai pentru a evita confundarea ei cu litera d; rezultatul grav al confuziei ar fi citirea, în loc de „alt dumnezeu”, „un singur Dumnezeu”. Mult mai târziu, probabil sub influență arabă, prima literă a unei cărți era reprezentată în scriere decorativă. Literae minusculae (litere mici) sunt litere care, în anumite texte, erau deliberat scrise mai mici decât celelalte litere. Micșorarea unei litere în interiorul unui cuvânt arată că, de obicei, forma cuvântului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
semne sunt identice; de exemplu, vocala „i” este redată printr-un yod marcat cu un punct, numit în sistemul tiberian hireq. De asemenea, cel puțin în privința unei origini comune, se pot desluși asemănări între sistemul tiberian, cel nestorian și cel arab. În jurul anului 700, în araba scrisă vocala „i” era redată printr-un punct infralinear, vocala „a” printr-un punct supralinear, iar „u” era redat printr-un punct medial; primul și ultimul semn sunt identice cu hireq și șureq din sistemul
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
un punct infralinear, vocala „a” printr-un punct supralinear, iar „u” era redat printr-un punct medial; primul și ultimul semn sunt identice cu hireq și șureq din sistemul tiberian. Astfel, deși acest tip de redare a vocalelor în limba arabă a fost înlocuit cu timpul de un altul, fiind folosit doar în copiile ornamentale ale Coranului, este clar că sistemul arab și cel nestorian prezintă asemănări cu cele tiberian, posibil chiar o strânsă legătură. Vocalizarea tiberiană se reflectă astăzi în
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
sunt identice cu hireq și șureq din sistemul tiberian. Astfel, deși acest tip de redare a vocalelor în limba arabă a fost înlocuit cu timpul de un altul, fiind folosit doar în copiile ornamentale ale Coranului, este clar că sistemul arab și cel nestorian prezintă asemănări cu cele tiberian, posibil chiar o strânsă legătură. Vocalizarea tiberiană se reflectă astăzi în texte biblice ebraice tipărite. Odată cu introducerea sistemului tiberian de vocalizare, asistăm la etapa finală a procesului de standardizare a textului ebraic
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
formele qere/ketiv și formele speciale ale literelor ebraice. Volumul al doilea conține reguli gramaticale referitoare la particularitățile literelor din grupul begadkefat, ori de câte ori urmează după vocale, regulile de citire a lui șeva. Tratatul Hidayat al-Qaria a fost scris în limba arabă, în secolul al X-lea, părți din el păstrându-se sub formă de manuscrise care vor fi publicate mult mai târziu. Cea mai importantă parte a acestui tratat se numește Sefer Ta’ame ha-Miqra, este atribuită lui Yehudah ben Bal
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
accentele conjunctive se folosesc cu accentele disjunctive. Un alt tratat bazat pe Hidayat al-Qari, cunoscut în general sub numele de Mahberet ha-Tijan, a fost publicat în limba ebraică, într-o formă mai extinsă (la Derenbourg, 1870), și ulterior în limba arabă, într-o formă mai restrânsă (la Neubauer, 1891). Informațiile despre accente sunt relativ aceleași cu cele din tratatul Hidayat al-Qari. Menahem ben Yehudah di Lonzano a scris, la sfârșitul secolului al XVI-lea, tratatul Or Tora, care a fost tipărit
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
secolului al XVIII-lea, care, în lucrarea sa Heleq ha-Diqduq (qwdqdh qlj) a comentat Biblia, în întregul ei, pe baza accentelor, a vocalelor și a altor note masoretice. Acesta cunoștea foarte bine majoritatea manuscriselor yemenite, dar și targumurile și traducerea arabă a gaonului Saadya. Printre evreii din Yemen, lucrarea lui s-a bucurat de respectul pe care l-a primit cartea Minhat Șay din partea evreilor apuseni. Wolf Benjamin Zeev ben Simson Heidenheim (1757-1832), pe lângă noile ediții ale textului biblic pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
bazinului Mării Mediterane după anul 300, a fost adoptat mult mai târziu de către învățații evrei 3. Se pare că evreii din Orient au adoptat formatul codexului în secolul al IX-lea, sau la sfârșitul secolului al VIII-lea, după cucerirea arabă. Adoptarea târzie a codexului de către evrei, ce coincide de fapt cu cristalizarea versiunii masoretice a Bibliei ebraice, poate reflecta totodată natura orală a transmiterii literaturii ebraice postbiblice - talmudică și midrașică. Primele codice ebraice cunoscute au fost scrise la începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
tipologii codicologice a manuscriselor ebraice 3. Prin urmare, practicile scribale iudaice din Evul Mediu pot fi împărțite în trei categorii importante: 1. Practici specifice teritoriilor aflate sub stăpânire musulmană, atât în Apus, cât și în Răsărit, puternic influențate de caligrafia arabă, în care ca instrument de scris se folosește în mod deosebit trestia. 2. Practici specifice teritoriilor din Apusul Europei, foarte asemănătoare celor utilizate la întocmirea codicelor latine. Ca instrument de scris, predomină pana. 3. Practici specifice Imperiului Bizantin (înainte de cădere
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
6.1.4. Biblia poliglotă de la Paristc "6.1.4. Biblia poliglotă de la Paris" Având 9 volume, reproduce integral textul Vechiului Testament din Biblia de la Anvers, la care se adaugă Pentateuhul samaritean și targumul său, textul siriac și o versiune arabă a Vechiului Testament. Pentateuhul samaritean, publicat pentru prima dată, se baza în principal pe manuscrisul ebraic 2 datat în secolul al XIV-lea, care se găsește la Biblioteca Națională din Paris. Targumul Pentateuhului samaritean se baza pe un manuscris de la
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
Națională din Paris. Targumul Pentateuhului samaritean se baza pe un manuscris de la Vatican, datând din secolul al XVI-lea. Peșitta se baza pe un manuscris din secolul al XVII-lea, aflat în prezent la Biblioteca Națională din Paris, iar textul arab se baza pe un manuscris cumpărat de la Cairo, în jurul anului 1606, ulterior păstrat în cadrul aceleiași biblioteci din Paris 2. 6.1.5. Biblia poliglotă de la Londratc "6.1.5. Biblia poliglotă de la Londra" În șase volume, opera lui Brian Walton
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de altfel la baza ediției din 1875, îngrijită de către Brüll. Targumul samaritean, bazat pe un manuscris din anul 1514, a cărui limbă este neinteligibilă în unele pasaje, prezintă mult mai puține adaosuri midrașice decât targumurile iudeo-palestiniene1. 7.4.3. Traducerile arabe ale Pentateuhului samariteantc "7.4.3. Traducerile arabe ale Pentateuhului samaritean" Acestea datează din secolele XI-XII d.Hr. Trebuie amintit că în perioada musulmană, araba devine lingua franca a samaritenilor. E. Robertson spune că în secolul al X-lea, Saadia
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
de către Brüll. Targumul samaritean, bazat pe un manuscris din anul 1514, a cărui limbă este neinteligibilă în unele pasaje, prezintă mult mai puține adaosuri midrașice decât targumurile iudeo-palestiniene1. 7.4.3. Traducerile arabe ale Pentateuhului samariteantc "7.4.3. Traducerile arabe ale Pentateuhului samaritean" Acestea datează din secolele XI-XII d.Hr. Trebuie amintit că în perioada musulmană, araba devine lingua franca a samaritenilor. E. Robertson spune că în secolul al X-lea, Saadia a pregătit o traducere arabă a Pentateuhului pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
4.3. Traducerile arabe ale Pentateuhului samaritean" Acestea datează din secolele XI-XII d.Hr. Trebuie amintit că în perioada musulmană, araba devine lingua franca a samaritenilor. E. Robertson spune că în secolul al X-lea, Saadia a pregătit o traducere arabă a Pentateuhului pentru evrei, iar un secol mai târziu, un înțelept samaritean pe nume Abu ‘l-Hasan, a adaptat această traducere după Pentateuhul samaritean 2. Mai târziu, la începutul secolului al XIII-lea, Abu Sa’id, cunoscut și sub numele de
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
mai târziu, un înțelept samaritean pe nume Abu ‘l-Hasan, a adaptat această traducere după Pentateuhul samaritean 2. Mai târziu, la începutul secolului al XIII-lea, Abu Sa’id, cunoscut și sub numele de Abu ‘l-Barakat, a întocmit o nouă traducere arabă, pe baza textului ebraic, ajutându-se de Targumul samaritean și de Peșitta. Acest text a devenit versiunea arabă recunoscută de către samariteni, deși nu a luat niciodată locul Targumului samaritean 3. Cele mai vechi manuscrise ale acestei traduceri datează din 1219-1220
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
târziu, la începutul secolului al XIII-lea, Abu Sa’id, cunoscut și sub numele de Abu ‘l-Barakat, a întocmit o nouă traducere arabă, pe baza textului ebraic, ajutându-se de Targumul samaritean și de Peșitta. Acest text a devenit versiunea arabă recunoscută de către samariteni, deși nu a luat niciodată locul Targumului samaritean 3. Cele mai vechi manuscrise ale acestei traduceri datează din 1219-1220 (Sarepta) și 1226-1227 (Egipt); primul se află în Biblioteca Universității din Cambridge, iar cel de-al doilea la
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
prezentarea fidelă a operațiunilor economico-financiare, în conformitate cu realitatea economică, punând în evidență drepturile și obligațiile, precum și riscurile asociate acestor operațiuni. 9) Principiul pragului de semnificație. Valoarea elementelor de bilanț și de cont de profit și pierdere care sunt precedate de cifre arabe poate fi combinată dacă: a) valoarea reprezintă o sumă nesemnificativă și vorbim despre elementele „care au aceeași natură sau cu funcții similare”<footnote A. Pop, Contabilitatea financiară aplicată în 2000, Editura Intelcredo, Deva, 2000, p. 28. footnote>; sau b) o
Contabilitate financiara by Adela BREUR, Mihai LESCONI-FRUMUSANU () [Corola-publishinghouse/Science/191_a_176]
-
rețele ale infrastructurilor critice, în calitatea lor de suport al activităților vitale și funcțiilor de relații prin care o entitate teritorială își structurează hinterlandul de existență și de interese regionale. Distribuția spațial-teritorială a diferitelor tipuri de infrastructuri critice în arealul arab ține seama de dispunerea altor componente ale mediului fizic și uman-geografic, iar la rândul lor își aduc o contribuție majoră la organizarea spațiului geopolitic și la dimensionarea raporturilor relaționale interstatale și interregionale, aspecte de care ne propunem să ne ocupăm
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]
-
de interesul fostului regim irakian de a putea desfășura rapid forțele militare spre/dinspre teatrele de operațiuni din est, nord și sud, după cele trei direcții proiective ale acțiunilor agresiv aventuriste inițiate de fosta guvernare de la Bagdad. Câteva dintre statele arabe și-au amenajat anumite segmente din infrastructura rutieră proprie la un nivel superior tehnico constructiv și funcțional. Este vorba despre rețeaua de autostrăzi, în fapt tronsoane de autostradă fără continuitate spațială, în lungime totală de numai 2020 km. (0,2
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3053]