6,475 matches
-
206; Cassin, La splendeur divine, pp. 65 sq. 40 R. Labat, Le caractere religieux de la royaute assyro-babylonienne, pp. 352 sq.; H. Frankfort, op. Cit., pp. 262 sq. (= La royaute, pp. 342 sq.). 41 Regele era cel care, în calitate de grădinar, îngrijea de Arborele Vieții; cf. G. Widengren, The King and the Tree of Life în Ancient Near Eastern Religion, în special pp. 22 sq., 59 sq. 42 Cf. Introducerea la Codul lui Hammurabi (I, 50), în ANET, p. 164. 43 Prolog la codul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
caracterul "hinduist" aJ religiei harappiene. Pe lângă exemplele deja citate - Marea Zeiță, un proto-Siva în poziție "yogică". Valoarea rituală a arborilor, a șerpilor, a lingam-use mai pot menționa acel "Grand Bath" de la Mohenjo-Daro care reamintește "piscinele" templelor hinduse din zilele noastre, arborele pipai t folosirea turbanului (necunoscut în textele vedice, atestat numai după epoca Brahmanelor), podoabe de nas, pieptenul din fildeș etc.36 Procesul istoric care a asigurat transmisia unei părți a moștenirii harappiene și absorbirea ei în hinduism este insuficient cunoscut
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
central. Documentele iconografice arată diverse personaje pe punctul de a atinge frunzele, de a o adora pe zeița vegetației ori executând dansuri rituale. Anumite scene subliniază caracterul extravagant, chiar extatic, al ritului: o femeie goală apucă cu pasiune trunchiul unui arbore, un oficiant smulge arborele întorcând capul, în timp ce însoțitoarea lui pare să jelească pe un mormânt 48. Pe bună dreptate, s-a văzut 49 în atari scene nu numai drama anuală a vegetației, ci și experiența religioasă provocată de descoperirea solidarității
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
diverse personaje pe punctul de a atinge frunzele, de a o adora pe zeița vegetației ori executând dansuri rituale. Anumite scene subliniază caracterul extravagant, chiar extatic, al ritului: o femeie goală apucă cu pasiune trunchiul unui arbore, un oficiant smulge arborele întorcând capul, în timp ce însoțitoarea lui pare să jelească pe un mormânt 48. Pe bună dreptate, s-a văzut 49 în atari scene nu numai drama anuală a vegetației, ci și experiența religioasă provocată de descoperirea solidarității mistice dintre om și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
o interpretare coerentă, ele evocă obiceiuri și credințe minoice și orientale. Pe unul din panouri este reprezentat sacrificiul unui taur, spre care înaintează în procesiune trei preoțesc. De cealaltă parte a victimei răpuse este înfățișat, un sacrificiu sângeros, în fața unui arbore sacru. Pe al doilea panou se vede desfășurarea unei libații funerare: o preoteasă răstoarnă lichidul roșu dintr-un crater într-o mare urnă. Ultima scenă este cea mai misterioasă: în fața mormântului său, mortul, în haină lungă, asistă la ofranda funerară
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
boltă, se bea, se cântă cântece de dragoste tot atât de ritualic cum s-a asistat la slujba din capela vecină"62. Continuitatea se verifică și cu privire la alte expresii specifice ale religiozității cretane arhaice. Șir Arthur Evans insistase asupra solidarității între cultul arborelui și venerația pietrelor sacre. Regăsim o solidaritate similară în cultul Atenei Parthenos la Atena: un stâlp alăturea de arborele sacru (măslinul) și bufnița, pasărea emblematică a zeiței. Evans a arătat, în plus, supraviețuirea cultului stâlpului până în epoca modernă; de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
62. Continuitatea se verifică și cu privire la alte expresii specifice ale religiozității cretane arhaice. Șir Arthur Evans insistase asupra solidarității între cultul arborelui și venerația pietrelor sacre. Regăsim o solidaritate similară în cultul Atenei Parthenos la Atena: un stâlp alăturea de arborele sacru (măslinul) și bufnița, pasărea emblematică a zeiței. Evans a arătat, în plus, supraviețuirea cultului stâlpului până în epoca modernă; de exemplu, stâlpul sacru de la Tekekioi, lângă Skopje, replică a coloanei minoice, venerat atât de creștini, cât și de musulmani. Credința
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
originar, locuit de Omul primordial, și mitul unui loc "paradisiac" greu accesibil oamenilor, erau cunoscute dincolo de Eufrat și Mediterană. Ca toate "Paradisurile", Edenul 8 se află în Centrul Lumii, acolo de unde izvorăște fluviul cu patru brațe, în mijlocul grădinii se înălțau arborele vieții și arborele cunoștinței binelui și răului (2: 9). Iahve i-a dat omului această poruncă: "Din toți pomii din rai poți să mănânci. Iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Omul primordial, și mitul unui loc "paradisiac" greu accesibil oamenilor, erau cunoscute dincolo de Eufrat și Mediterană. Ca toate "Paradisurile", Edenul 8 se află în Centrul Lumii, acolo de unde izvorăște fluviul cu patru brațe, în mijlocul grădinii se înălțau arborele vieții și arborele cunoștinței binelui și răului (2: 9). Iahve i-a dat omului această poruncă: "Din toți pomii din rai poți să mănânci. Iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
care veți mânca din el vi se vor deschide ochii și voi veți fi ca Dumnezeu, cunoscând binele și răul" (3:4-5). Acest episod, destul de misterios, a dat naștere la interpretări nenumărate. Fundalul amintește o emblemă mitologică binecunoscută: Zeița goală, Arborele miraculos și păzitorul său, Șarpele. Dar în locul unui erou care triumfă și ia în stăpânire simbolul Vieții (fruct miraculos, fântâna tinereții, comoara etc.), povestirea biblică îl prezintă pe Adam victimă naivă a perfidiei șarpelui, în fond, avem de-a face
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tinereții, comoara etc.), povestirea biblică îl prezintă pe Adam victimă naivă a perfidiei șarpelui, în fond, avem de-a face cu o "imortalizare" ratată, precum aceea a lui Ghilgameș (§ 23). Căci, o dată ajuns omniscient, egal "zeilor", Adam putea să descopere Arborele Vieții (de care Iahve nu îi vorbise) și să devină nemuritor. Textul este clar și categoric: "Iahve Dumnezeu a spus: "Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele și răul. Și acum nu cumva să-și întindă
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pomul vieții, să mănânce și să trăiască în veci!"" (3: 22). Și Dumnezeu a alungat perechea din Paradis și a condamnat-o să muncească spre a-și câștiga existența. Pentru a reveni la scenariul evocat mai înainte - Zeița goală și Arborele miraculos păzit de un dragon - șarpele Facerii a izbândit, la urma urmei, în rolul său de "paznic" al unui simbol al Vieții sau tinereții. Dar acest mit arhaic a fost radical modificat de către autorul legendelor biblice. Eșecul inițiatic" al lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
8 Cuvântul a fost apropiat de evrei de vocabula E'den, "desfătări". Termenul Paradis, de origine iraniană (pairi-daeza), este mai tardiv. Imagini paralele, familiare mai cu seamă în Orientul Apropiat și-n lumea egeeană, prezintă o Mare Zeiță lângă un Arbore al Vieții și un izvor dătător de viață, sau un Arbore al Vieții păzit de monștri și de grifoni; cf. M. Eliade, Trăite, § § 104-108. justificată: neascultarea trăda orgoliul său luciferic, dorința de a fi asemeni lui Dumnezeu. Era cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
desfătări". Termenul Paradis, de origine iraniană (pairi-daeza), este mai tardiv. Imagini paralele, familiare mai cu seamă în Orientul Apropiat și-n lumea egeeană, prezintă o Mare Zeiță lângă un Arbore al Vieții și un izvor dătător de viață, sau un Arbore al Vieții păzit de monștri și de grifoni; cf. M. Eliade, Trăite, § § 104-108. justificată: neascultarea trăda orgoliul său luciferic, dorința de a fi asemeni lui Dumnezeu. Era cel mai mare păcat pe care creatura putea să-1 comită împotriva Creatorului. Era
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Babei. Avem de-a face și în acest caz cu o veche temă mitică reinterpretată în perspectiva iahvis-mului. E vorba, mai întâi, de tradiția arhaică potrivit căreia anumite ființe privilegiate (strămoși, eroi, regi legendari, șamani) urcă la cer cu ajutorul unui arbore, al unei lănci, al unei frânghii, sau al unui lanț de săgeți. Dar ascensiunea la cer în concreta a fost întreruptă la sfârșitul epocii mitice primordiale'. Alte mituri raportează eșecul încercărilor ulterioare de urcare la cer cu ajutorul a diverse eșafodaje
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
imn cosmogonic Purușasukta (Rig Veda, X, 90). Identificarea victimei cu Purușa-Prajăpăti duce la identificarea sacrificantului cu Prăjăpati. S-a putut demonstra că scenariul mitico-ritual purusamedha își află o surprinzătoare paralelă în tradiția germanică 6; rănit de lance și atârnat de Arborele lumii timp de nouă nopți, Othin se sacrifică "pe sine lui însuși" pentru ca să dobândească înțelepciunea și să stăpânească arta magiei (Hâvamâl, 138). După Adam din Bremen, care scria aceasta în secolul al Xl-lea, sacrificiul lui Othin era reactualizat la Uppsala
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de grâu erau transmise din om în om și dintr-o țară în alta până ce ajungeau la Delos. Ar fi în zadar să se caute o eventuală amintire istorică în această tradiție, care, printre altele, plasa în țara hyperboreenilor măslinul, arbore mediteranean, prin excelență. Si totuși regiunile septentrionale - din Tracia și până la sciți și issedoni - aveau un loc important în tradițiile fabuloase legate de Apollon. Unii din discipolii săi legendari (Abaris, Aristeas) erau "hyperboreeni", și Orfeu era mereu pus în legătură cu Tracia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
același festival de primăvară la care își săvârșește și cea mai triumfală epifanie. 4 E vorba de un fragment din Pylos (X a O 6) în Linearul B. 5 S-a încercat să se vadă în Dionysos un zeu al arborelui, al "grăuntelui" sau al viței de vie și s-a interpretat mitul sfâșierii sale ca ilustrând "pătimirea" cerealelor sau prepararea vinului; deja mitografii citați de Diodor, III, 62. 6 Cf. Textele și referințele discutate de W. Otto, op. Cit, pp.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
din Orașul Cenușiu, surprinde printr-o serie de imagini inedite, e aici ceva din dorința poetului de a concretiza stări, trăiri care plutesc dincolo de cuvinte: "circuitul galvanic al bucuriei", "întâlnirea cu tine a fost o ciocnire de planete" sau "Un arbore, ca o trompetă/ ne așteaptă pe marginea serii, un arbore de sugativă,/ (...) Purtam în nări o respirație de vată/și pe ochi, ca un stindard,/ voaletă de alge." După un debut de succes cu volumul Cântarea Cântărilor, caracterizat printr-o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
e aici ceva din dorința poetului de a concretiza stări, trăiri care plutesc dincolo de cuvinte: "circuitul galvanic al bucuriei", "întâlnirea cu tine a fost o ciocnire de planete" sau "Un arbore, ca o trompetă/ ne așteaptă pe marginea serii, un arbore de sugativă,/ (...) Purtam în nări o respirație de vată/și pe ochi, ca un stindard,/ voaletă de alge." După un debut de succes cu volumul Cântarea Cântărilor, caracterizat printr-o poezie aluzivă, bazată pe intertext care stârnise și admirația lui
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Clișeu, "fetele gem noaptea lângă șanțuri/ cu inelul pântecului gol", "după hanuri mucede, întruna/ sânurile se pupă, șoldurile țipă.", Mahalale) și imaginile sacralității sunt mutilate, nu există ideal sau idealizare ("Maica Domnului sluțită avea ochi de castane", Corespondență pe un arbore, "când Maica Domnului, cu glezna rotundă,/ iese din șanțuri și intră în cetate", Vizită celestă). Câteodată iubita este interlocutorul imaginar căruia i se adresează într-o încercare de a rupe singurătatea apăsătoare ("Nu, iubito, munții se destramă/ emigrăm pe rând
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
idilizările poeziei și chiar de cele ale discursului cotidian. Nu există aici loc de autoiluzionare. Dacă anumite motive par a fi prelungiri ale arghezianismului ("Parcă s-a oprit cineva între câmpuri. Nu era umbră. Nu era om", Corespondență pe un arbore - caz în care se realizează un dialog cu "specia" inscripțiilor, e o scrisoare deschisă către un "tu" nedefinit, o scrisoare adresată generației sale, lipsește însă îndoiala argheziană, dacă acolo mai era loc de speranță, dacă oricât de pustiit și abandonat
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Ion Caraion reflectă, în textele sale, imaginea tulbure sau tulburătoare a unui asemenea dumnezeu: "Noi am crezut într-un Dumnezeu excroc, ce nu ne-a mai dat mălai -/ numai batistele de sânge mai culegeau anii din pom." (Corespondență pe un arbore), "Vezi, ducem cu rana din carne pe Domnul/ și-n fiecare seară îi dăm să mănânce-un paing." (Partitură). Dacă la Geo Dumitrescu eul își recâștigă dreptul la exprimare în poezie, la Ion Caraion eul apare, mai degrabă, sub forma
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Autumnală, 137, 138 Cangrenă, 137, 150, 158, 159, 203 Capricii, 142 Carnet lapidar, 139, 140, 147, 148, 149, 222 Cartierul din fotografie, 212 Caseta cu inimi de fosfor, 159 Clișeu, 142 Clișeu, 212 Coșmar, 138, 141, 148 Corespondență pe un arbore, 142, 148 Corespondență pe un arbore, 207 Coșmar, 212 Diagramă, 139, 140 Elegie, 138, 139 Filigran romantic, 142 În singurătatea luminii, 147 Înaintea lucrurilor, 142 Jurnal de grupă... dubito, 147, 223 Lucruri în genunchi, 147 Lucrurile de dimineață, 150, 239
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
158, 159, 203 Capricii, 142 Carnet lapidar, 139, 140, 147, 148, 149, 222 Cartierul din fotografie, 212 Caseta cu inimi de fosfor, 159 Clișeu, 142 Clișeu, 212 Coșmar, 138, 141, 148 Corespondență pe un arbore, 142, 148 Corespondență pe un arbore, 207 Coșmar, 212 Diagramă, 139, 140 Elegie, 138, 139 Filigran romantic, 142 În singurătatea luminii, 147 Înaintea lucrurilor, 142 Jurnal de grupă... dubito, 147, 223 Lucruri în genunchi, 147 Lucrurile de dimineață, 150, 239 Mahalale, 142 Memorie, 149, 150, 203
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]