4,016 matches
-
în ograda Mănăstirii și în teritoriul adiacent a fost amenajat un parc dendrologic de orară frumusețe. Lucrările s-au desfășurat sub îndrumarea Academicianului Alexandru Ciubotaru, fost director al Grădinii Botanice din Chișinău. Astfel, în Mănăstire au fost sădiți arbori și arbuști, unii de specii rare, care frumos se îmbină cu ahitectura sfintului lăcaș. Astăzi Mănăstirea Curchi și-a schimbat total aspectul față de acum cățiva ani, dar nu este numai un loc în care muncesc zidarii ci și un loc în care
Mănăstirea Curchi () [Corola-website/Science/302742_a_304071]
-
ul (nume științific "Vaccinium myrtillus L.", denumire populară: "afin, afin de munte, afin negru, afene, asine, coacăz, merișor de munte, pomușoară") este un arbust din familia "Ericaceae". Poate fi întâlnit în Europa, nordul Asiei, Groenlanda, vestul Canadei și vestul Statelor Unite. Este un subarbust (arbust mic), stufos, rămuros, cu tulpina de culoare verde, lungă de circa 30-60 cm, cu ramuri anguloase. Frunzele sunt scurt-pețiolate, mici
Afin () [Corola-website/Science/303259_a_304588]
-
Vaccinium myrtillus L.", denumire populară: "afin, afin de munte, afin negru, afene, asine, coacăz, merișor de munte, pomușoară") este un arbust din familia "Ericaceae". Poate fi întâlnit în Europa, nordul Asiei, Groenlanda, vestul Canadei și vestul Statelor Unite. Este un subarbust (arbust mic), stufos, rămuros, cu tulpina de culoare verde, lungă de circa 30-60 cm, cu ramuri anguloase. Frunzele sunt scurt-pețiolate, mici, ovale, denticulate (crestate pe margine), verzi pe ambele fețe. Florile sunt verzui roșietice, albe sau rozé cu petalele unite sub
Afin () [Corola-website/Science/303259_a_304588]
-
vulturul. În privința evoluție lor, steaua a devenit treptat un soare în perioada modernă. În ce privește creanga de ienupăr, ea apare ulterior apariției vulturului pe scut, fiind ținută de acesta în gheare. La rândul ei, și creanga a cunoscut evoluții, devenind un arbust de ienupăr, pe a cărui cracă stătea vulturul. Creanga era înlocuită în unele reprezentări cu un câmp verde. Smalturile heraldice folosite A existat o varietate de culori folosite pentru elementele heraldice, fiind greu de precizat care au fost cele mai
Stema Țării Românești () [Corola-website/Science/303323_a_304652]
-
ul "(Roșa canina)" este o specie de plantă nativă în Europa, nord-vestul Africii și în vestul Asiei. Este un arbust cu frunze căzătoare, cu o înălțime care variază între 1 și 5 metri. Tulpina este acoperită de țepi mici, ascuțiți, sub formă de cârlig. Frunzele sunt penate, cu 5-7 frunzulițe. Florile sunt de obicei roz pâl, dar există și plante
Măceș () [Corola-website/Science/303363_a_304692]
-
primară sau o creștere în lungime. Rădăcinile multor plante vasculare, mai ales dicotiledonate sau gimnosperme, adesea prezintă creștere secundară, care este, în fapt, o creștere în diametru. Creșterea secundară apare pe fondul maturizării plantei, fiind vizibilă la plantele lemnoase (arbori, arbuști).
Rădăcină () [Corola-website/Science/303370_a_304699]
-
o zonă cu aspect de podiș, denumită "Poiana Boului". este o zonă naturală cu o gamă diversificata de floră și fauna, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Floră este constituită din arbori și arbuști cu specii de: brad ("Abies albă"), molid ("Picea Abies"), pin ("Pinus"), larice ("Larix decidua"), zâmbru ("Pinus cembra"), zada ("Larix"), tisa ("Taxus baccata"), fag ("Fagus sylvatica"), gorun ("Quercus petraea"), stejar ("Quercus robur"), carpen ("Carpinus betulus"), paltin de munte ("Acer pseudoplatanus"), tei
Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/303376_a_304705]
-
Apocinaceele () este o familie de plante dicotiledonate aparținând ordinului "Gentianales". Familia "" cuprinde 480 de genuri, cu cca 4800 de specii de plante perene entomofile, erbacee și liane, rar arbuști, arbori, unele cu tulpini cărnoase, suculente sau agățătoare și volubile, răspândite mai ales în regiunile subtropicale și tropicale, mai puțin în cele cu climat temperat. Au frunze simple, de obicei opuse, nestipelate, adesea coriacee și sempervirescente. Florile sunt actinomorfe (cu
Apocynaceae () [Corola-website/Science/303422_a_304751]
-
este o familie de plante asteride, care include o varietate de arbori, arbuști și ierburi, cu un total de aproximativ 2.000 de specii grupate în 146 genuri, întâlnite în lumea întreagă. Boraginaceele sunt de obicei palante erbacee anuale și perene, mai rar plante lemnoase, tulpina și frunzele acoperite cu perișori aspri, frunzele
Boraginaceae () [Corola-website/Science/303423_a_304752]
-
de gineceu pclicarpelar și apocarp, li s-a dat și numele de Polycarpigenae. Din această subclasă fac parte, în succesiune filogenetică, ordinele: Magnoliales, Piperales, Aristolochiales, Nymphaeales, Ranunculales, Berberidales și Papaverales. Vor fi abordate următoarele: Cuprinde numai specii lemnoase (arbori și arbuști), în xilem având tracheide areolate. Sunt răspîndite spontan în regiunea temperată și tropicală a Asiei de Est și a Americii, iar în zonele temperate ale Terrei se cultivă ca ornamentale sau forestiere. Au frunze mari, simple sau lobate, cu numeroase
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
simplu compuse și flori albe. Sucul din frunze este vezicant, fiind utilizat ca remediu în reumatism și nevralgii. În popor există credința că ar fi ulilă pentru creșterea părului, dar numai după uscare, când planta își pierde din toxicitate. Sunt arbuști (rar plante erbacee), cu frunze simple, alteme și flori mici, galbene, dispuse în raceme sau fascicule de cime. Floarea este bisexuată, actinomorfă, pe tipui 3 sau 4, cu 6 stamine și cu gineceu monocarpelar, cu toate elementele florale dispuse ciclic
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
alteme și flori mici, galbene, dispuse în raceme sau fascicule de cime. Floarea este bisexuată, actinomorfă, pe tipui 3 sau 4, cu 6 stamine și cu gineceu monocarpelar, cu toate elementele florale dispuse ciclic. Berberis vulgaris L. (dracilă), este un arbust spinos (spinii sunt frunze metamorfozate). Fructul este o bacă roșie, ovoidă, lungă de 1 cm și lata de 6 mm. În scoartă conține alcaloizi (heleborina), cu acțiune în bolile hepato-biliare, fiind vasodilatatori și bronhoconstrictori. Extractele din această plantă au proprietăți
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
lăstarii din anul în curs, odată cu frunzele, iar fructul este o drupă. "C. glabrata" Stev. (sîmbovină) crește pe coaste scheletice, în Dobrogea; "C. australis" L., pe stîncării, în partea sud-vestică a țârii și în jud. Constanța. Sunt plante lemnoase (arbori, arbuști, liane), rar erbacee, adesea cu un latex bogat în cauciuc. Au frunze alterne, simple, întregi, stipelate, iar florile unisexuate, grupate în inflorescențe cimoase sau amentiforme, sunt dispuse monoic sau dioic. Fructul este simplu (achenă sau drupă) sau compus, format prin
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
reprezintă furajul de bază pentru hrănirea viermilor de mătase. Genul " Ficus" cuprinde specii cu latex abundent, care cresc în diverse regiuni calde ale globului. "Ficus elastica" Roxb. este utilizat pentru extragere de cauciuc, iar "F. carica" L. (smochinul) este un arbust ce poate fi cultivat și în zonele sudice ale României. Fructul său, în formă de pară, se numește siconă (smochină), fiind tot un fruct multiplu și fals. Cuprinde plante erbacee cu flori unisexuate, dispuse monoic sau dioic. Frunzele și tulpina
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
află peri glandulari, producători de lupulină și humulină, care fac ca planta să fie folosită în industria berii (ca aromatizant). Pentru gustul amar, „conurile” sunt utilizate ca tonic, avînd și proprietăți sedative și afrodisiace. Sunt plante exclusiv lemnoase (arbori și arbuști), cu frunze alteme, simple, întregi sau lobate, stipelate. Au flori unisexuate, mici, numeroase, așezate pe un ax comun, alcătuind inflorescențe amentiforme. Polenizarea este anemofilă, iar fecundația este mult mai tîrzie. Cuprinde trei familii: "Fagaceae", "Betulaceae", "Corylaceae". Încadrează 8 genuri, cu
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Tismana, Baia Mare, Mehedinți). Dintre genurile exotice pot fi amintite: "Nothophagus" (în emisfera sudică), "Lithocarpus" (în Asia de S-E), "Castanopsis" (în Asia tropicală și subtropicală) etc. Cuprinde cca 95 specii, răspîndite mai ales în regiunea temperată nordică. Sunt arbori sau arbuști cu micorize ectotrofe. Au frunze simple, alteme, iar florile sunt grupate în dichazii triflore ce alcătuiesc o cimă protejată de o bractee și 2-4 bracteole. Mai multe cime pe un ax comun formează o inflorescență amentiformă. Fructul este o achenă
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
lungul pîraielor din zona colinară și montană (din etajul fagului pînă în cel al molidului). Scoarța de arin se utilizează empiric ca febrifug și tonic iar frunzele se folosesc sub formă de cataplasme, ca galactofug la sfîrșitul lăuziei. Arbori sau arbuști cu flori unisexuate, dispuse monoic. Florile anemofile sunt grupate în amenți: cele mascule nu au perigon și sunt dispuse cîte una în axila unei bractei, iar cele femele sunt grupate în amenți compuși, fiecare floare avînd și un perigon mic
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
sunt grupate în amenți compuși, fiecare floare avînd și un perigon mic, neregulat lobat. Ovarul este inferior, iar fructul este o achenă (nuculă), fiiod însoțită de un involucru provenit din concreșterea bracteelor cu bracteolole, Corylus avellana L. (alun) este un arbust frecvent în pădurile de foioase, prin zăvoaie, pe soluri reavăne. Are frunze mari, cu baza cordată și marginea neregulat dublu-serată. Înflorește înainte de înfrunzire. Fructele sunt grupate (1-4), fiecare avînd la bază un involucru fructifer sub formă de cupă. Semințele sunt
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Numărul mare de stamine și carpele (dar multiplu la 5) relevă o descendență filogenetică din Policarpigenae. Fructele sunt folicule, nucule, bace, drupe sau fructe multiple (la formarea lor participă adeseori și receptacolul). Este reprezentată de cca. 3000 specii de arbori, arbuști, subarbuști sau plante erbacee, de obicei perene, cu frunze alterne, simple sau compuse, stipelate (stipelele sunt concrescute cu pețiolul). Florile sunt bisexuate, actinomorfe. Receptaculul poate avea forme diferite: disciform, conic, plan, ca o cupă (caz în care se numește hipantiu
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
5 (rar 4). Unele genuri prezintă calicul. Staminele și carpelele sunt în număr nedefinit, adesea fiind incluse în hipantiu. Fructul este multiplu, poliachenă sau polidrupă, la formarea lor participând adeseori și receptacolul. Genul Rosa este reprezentat de numeroase specii de arbuști spontani sau cultivați, cu frunze imparipenat-compuse și cu spini pe tulpină. Hipantiul la maturitate se îngroașă, devenind roșu și cărnos (conține vitamina C, acizi organici, pectine, antociani, caroten etc.) și include mai multe achene. R. canina L. (măceșul) este un
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
spontani sau cultivați, cu frunze imparipenat-compuse și cu spini pe tulpină. Hipantiul la maturitate se îngroașă, devenind roșu și cărnos (conține vitamina C, acizi organici, pectine, antociani, caroten etc.) și include mai multe achene. R. canina L. (măceșul) este un arbust pînă la 3 m, cu flori roze și ramuri spinoase. Fructul (măceașa) este comestibil și cu valoare medicinală. Datorită conținutului ridicat în acid ascorbic și dehidroascorbic (care formeazâ un "sistem redox"), produsele alimentare și farmaceutice au rol major în oxidoreducerile
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
recomandă în avitaminoza C, în afecțiuni heoatice și renale. Din pulpa măceșelor se prepară siropuri, gemuri, dulceață și vin. Este o specie comună prin tufișuri, la margini de păduri. Genul Rubus are un număr mare de specii (cca. 250) de arbuști și subarbuști, cu frunze penat- sau palmat-compuse. Receptaculul este plan sau convex, iar fructele sunt polidrupe comestibile. R. caesius L. (murul de miriște) este comun prin zăvoaie, dar și ca buruiană prin culturi, iar R. idaeus L. (zmeurul) se întîlnește
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
proprietăți diuretice, cu efecte favorabile in artrite, gută, reumatism. Scad presiunea sanguină și diminuează colesterolul (previn ateroscleroza și infarctul miocardic). Acționează ca pectorale și sedative asupra sistemului nervos (ușurează somnul cănd sunt consumate seara). Crataegus monogyna Jacq. (păducel) este un arbust cu ramuri spinoase, cu frunze rombic ovate, adînc lobate (pînă la jumatatea limbului). Florile, de tipul 5, cu petale rotunde, sunt grupate în corimbe rotunde, albe. Fructele sunt ovoide, roșii, cărnoase, de 0,7-1 cm (sunt fructe false deoarece partea
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
rezultate benefice și în anghina pectorală. Tot din această subfamilie fac parte genurile: Pyrus (păr), cu staminele roșii; Cydonia (gutui), la care fructul conține sclereide; Crataegus (păducel); Sorbus (scoruș); Chaenomeles (gutui japonez); Mespilus (moșmon) etc. - Subfamilia Prunoideae. Sunt arbori sau arbuști cu frunze simple și flori solitare sau grupate în inflorescențe. Receptaculul florii este concav, tubulos sau infundibuliform, nu participă la formarea fructului. Androceul este format din 20-30 stamine, iar gineceul este redus la o singură carpelă. Fructul este o drupă
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
exocarpul subțire, pielos; mezocarpul cămos și zemos; endocarp pietros, sclerificat, închizînd în interior o sămînță. Genul Prunus este reprezentat prin numeroase specii spontane și cultivate, cu frunze simple și flori pedicelate, grupate cîte 1-6. P. spinosa L. (porumbar) este un arbust spontan, alcătuind tufișuri compacte la marginea pădurilor, pe coaste însorite. Fructele sale sunt utilizate în medicina empirică. Conțin glicozizi, flavonoizi, antociani, acizi organici, polifenoli, zaharuri etc. Florile sunt utilizate pentru acțiunea lor diuretic-depurativă, precum și în hipertensiunea arterială, iar fructele au
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]