13,069 matches
-
urca la primul etaj, unde un dreptunghi de lumină vaporoasă contura intrarea principală a azilului. Lumina de gaz emanată de această deschidere colora În ocru ceața de miasme ce venea din interior. O siluetă colțuroasă și rapace ne privea din arcul ușii. În semiîntuneric i se putea distinge privirea oțelită, de aceeași nuanță cu rasa pe care o purta. Ținea În mînă un cub din lemn care fumega și emana o putoare de nedescris. — Ave-Maria-Preacurată-Cea-Fără-De-Păcat-Zămislită, spuse Fermín fără poticnire și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îmi era Încă pătată de cenușă și am mulțumit În sinea mea mantiei de Întuneric a nopții, care Îi ascundea Beei lacrimile de groază care Îmi alunecau pe obraji. Am apucat-o În josul străzii Balmes, pînă la piața Núñez de Arce, unde am găsit un taxi solitar. Am mers pe Balmes pînă la Consejo de Ciento, aproape fără să rostim o vorbă. Bea Îmi luă mîna și de vreo două ori am surprins-o fixîndu-mă cu o privire sticloasă, de nepătruns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
dur ca stânca, astfel că beschia se metamorfoză În polizor. „Dinții Mathildei n-au scos niciodată astfel de sunete”, conchise Noimann, răsucindu-se de pe partea dreaptă pe partea stângă, cu mâna la falcă, simțind că nervii săi, Întinși ca niște arcuri, Încep să se rupă unul câte unul. Îi venea să țipe, să urle de durere și neputință, era În stare să facă orice, numai să pună capăt acestui coșmar ce-i sfredelea timpanele. De jos se auzi un râset. Urmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Își dădu seama că era vorba de o iconiță, cu Pruncul Iisus și Maica Domnului ferecată În argint. Sub ea descoperi o alta, un pic mai mare, ce reprezenta aceeași scenă. Și pe măsură ce degetele sale se Înfundau În câlți și arcuri, stomatologul dădea peste icoane din ce În ce mai mari, pe care le scotea de sub el și le așeza pe noptieră. Stiva de icoane creștea odată cu groapa ce apărea În saltea. Noimann Își Înfundă brațul până la umăr și scotea din groapă mereu un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acesta Îi apropia și Îi Îndepărta În aceeași măsură... După ce paiațele Își epuizau numărul, revărsându-și În extaz brațele pe pat, Noimann și Mathilda Își schimbau hainele Între ei. Medicul se Îmbrăca În rochie, iar Mathilda În costum, astfel că arcurile de pe pat Începeau să scârțâie din nou. Rochia se Învolbura, În schimb costumul ce se afla deasupra ei aborda o atitudine destul de rezervată...Noimann privea În stânga sa: picioarele lungi ale Mathildei se Întindeau În pat ca niște șine de tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
uniforma „amiralului armatei moarte” continuau să-l fascineze. Pe una din ele văzu Întipărit cuvântul MARTINI. Pe tunică străluceau un șir de steaguri, de cruci, scuturi și coroane, sub care se afla Înscris un număr: 1863... Dedesubtul lui, Într-un arc de cerc, Noimann citi: ROSSO 1876-1882-1873 - Premiati con 40 medaglie. LICENZA No. 1. Și iar: MARTINI, PRODUTTO SECUNDO LA TRADIZINALE RICETTA DELLA GASA. MARTINI & ROSSI. FONDA A TORINO. 16% VOL. e. 100 cl. „Prin urmare”, conchise el, „ieri am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
locul lui. Liniștea aceasta nu dură Însă prea mult și Oliver sări din nou de pe scaunul său, cuprins de același spasm. Părul i se zburli pe creștetul capului, luând forma unui coif Împodobit cu pene strălucitoare. Destinzându-se ca un arc, masterandul cântă același cucurigu, de data aceasta pe un ton mult mai puternic, astfel că o jumătate de terasă Își Întoarse capul În direcția În care se afla masa lor. „Scuzați”, zise Oliver, dregându-și glasul răgușit cu o halbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Îi Întoarse dosul lălâu, brăzdat de urme de cravașă. Noimann-cinicul se Îmblânzi din nou, astfel că piciorul lui, pregătit să lovească fundul, rămase suspendat În aer. „Lasă prostiile”, spuse el. „Astfel de tertipuri aici nu merg...” Piciorul coborî, descriind un arc de cerc. Degetele sale atinseră ceva moale. Penitentul scoase un scârțâit ca de vioară... Cinicul trase un gât de Alexandrion din sticla pe trei sferturi goală. Șuvița rebelă i se lipi iarăși de tâmplă. Noimann, dintr-o mișcare a capului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
frica nemților, ei nu mai aveau nici un chef (parcă pentru a lupta cu arma ar avea cineva chef!), mai mult se sinucideau decât luptau. Se vedea că românii veneau ca eliberatori și nu ca asupritori. În unele comune ne ridicau arcuri de triumf cu ghirlande de flori, se strângea tineretul la cămin și ne cântau cântece de-ale lor, mai era și câte unul de-ai noștri care știa la acordeon, dansam cu fetele, așa a fost și În Cehoslovacia prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cuvântul franțuzesc courgette (dovlegel) În care, de asemenea, r-ul e simplu, iar t-ul dublat. Luate una câte una, se gândi Popescu, țevile n-ar mai păstra pe ele decât linii roșii, În lung sau În curmeziș, virgule și arce de cerc, puncte sau linii piezișe și nimeni, odată pusă În funcțiune instalația din care trebuiau să facă parte acele țevi, n-ar mai fi putut reconstitui textul care acum strălucea la soare pe rampa de mărfuri a acelei gări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dădea foc pe nas și pe gură. Apoi deodată,el și-a ridicat spada, vestita-i Durindana cu ambele mâini și o trânti cu atâta putere pe umărul lui Agrican încât îl străbătu până la șold, ba-i plesni până și arcul șeii, cu toate că, aceasta era făcut din os și fier, spintecând om și cal până la pământ. Agrican deveni alb ca varul la față și simți moartea coborând asupra lui. El i-a făcut semn lui Orlando să se apropie și cu
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
o stâncă și purtând încă leșul de care cu nici un preț nu voia să se despartă. Cloridan, neștiind cum să-l ajute, dar hotărât să piară cu el dacă așa era scris, a luat o săgeată și potrivind-o în arc a trimis-o în pieptul unui cavaler creștin care a căzut ca trăsnit de pe calul său. Ceilalți și-au rotit privirile în jur spre a vedea de unde venise săgea fatala lovitură. Unul dintre ei, pe când își întreba camarazii din ce
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Zebrino, înfuriat de această brutalitate, s-a întors asupra ticălosului să-l pedepsească, dar acesta a rupt-o la fugă. Cloridan, care l-a văzut pe Medor căzând, nu se mai putea stăpâni. El a ieșit din ascunzătoare,a aruncat arcul cât colo și cu spada în mână, părea a nu mai dori altceva decât să-l răzbune pe Medor și să moară cu el. În mai puțun de o clipă era plin de răni și cu ultimele-I puteri s-
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
viață în care vor fi pierdut pe Hristos! Dar pentru aceasta să nu fugim în fața jertfei pentru apărarea Crucii”(Ion Moța). Fără cruce nu putem avea Inviere. Petru C. Baciu depune propria mărturie și scrierile lui sunt dovada unei vieți, arc peste timp, aproape un secol de existență, pentru... Adevăr! Liliana Amzărescu Ea m-a însoțit timp de șase luni în nesfârșitele nopți și zile fierbinți când, urmărit de hăitași, urcam înalte trepte spre lumea de duh așteptând seninul altor zile
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
sugestive, dar Mondo Lopez lovi din nou: — Ăia șapteșpe au fost lucrați de puto de LAPD și puta de Curtea de Justiție a municipalității. Ăsta ieste belitul de verdad! Dudley avansă până când între el și Lopez nu mai rămase decât arcul de cerc al unui pumn la rinichi. Benavides se trase înapoi, tremurând. Duarte murmură că tipii de la Comitetul de Apărare din Sleepy Lagoon trimiseseră scrisori anonime în care îl învinovățeau pe un alb de moartea lui José Diaz, dar nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
conturile bancare ca să cumpere cadouri scumpe bărbaților ale căror înclinații politice le ura bătrânul lui tată. S-a destrăbălat cu alcool, opiu și sex, a găsit motive să se supună penitenței și s-a reinventat ca o exemplară Ioana D’Arc de stânga, organizând, planificând, recrutând și finanțând totul cu propriii ei bani sau cu cei din diverse donații, obținute deseori cu ajutorul trupului ei. Eficacitatea politică a acestei femei era atât de formidabilă, încât n-a fost nici o clipă subestimată, considerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
O să continui și o să te sun dacă îmi pică ceva în labă. Danny zise: — Vezi să fie o proteză. Apoi se întoarse spre Breuning: — Mike, ce-ați aflat tu și sergentul Niles? Breuning își consultă un caiet mare, legat cu arc metalic. — Ce-am găsit noi e tradiționalul zero barat. Pentru tipul de mușcături am cercetat și dosarele de la comitat, și pe cele de la municipalitate. Am găsit un poponar care i-a mușcat sula prietenului său, un gras blond care mușcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trecutul lui. Nu-i spune lui Gordean că am stat de vorbă. — Și ce să-i spun despre nasul meu? — Spune-i că te-a mușcat o scârbă de rechin. — Christopher! Vii odată?! *** Danny se întoarse pe La Paloma Drive. Un arc de lumină se profila deasupra Pontiacului abandonat. Mike Breuning stătea pe capota unei mașini a LAPD fără însemne și se uita cum un criminalist de la laborator recolta amprente. Danny opri motorul și claxonă. Breuning veni spre el și se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
filarea tipilor ăia? Gene, Jack și cu mine avem de lucru cât cuprinde, iar Dudley mi-a spus că tu ești ocupat cu chestia aia comunistă. Danny se gândi la Mal Considine. Facem rost de oameni, nu-ți bate capul. Arcul de lumină se stinse, iar porțiunea aceea de drum se cufundă în întuneric. Breuning întrebă: — Upshaw, ce-i cu numele ăsta, Augie Luis Duarte? Asasinul nu-i mexican și nici vreuna din victime nu-i, așa că de ce l-ai luat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a înțeles? ― Ce mai?! ― Și vedeți, în recreație stați în bănci, să nu vă cheltuiți toată energia aiurea; ca să fiți în formă la meci. Dacă-l câștigăm și pe ăsta, și luăm cupa, Barbă e al nostru! Jucătorii erau numai arc toți, unul și unul, aleși pe sprînceană! Ghiță adusese maieurile, de un albastru deschis, cu guler și mânecuțe albe, de ți-era mai mare dragul să privești la ele. * Meciul! Ai noștri, în maiouri albastre, evangheliștii, în maiouri galbene. Ghiță
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
bejenie spre nord, știind că bărbații lor și feciorii care au trecut de șaisprezece ani nu puteau decât să le Însoțească o scurtă bucată de drum, căci măria sa chemase oastea cea mare a țării. Șiruri de oameni Înarmați cu săbii, arcuri, buzdugane sau măciuci de pălit urșii, unii fără arme, alții doar cu câte un vârf de coasă, se scurgeau pe văi și pe potecile codrilor. Începuse să cadă burnița, iar drumurile erau Înnămolite. Apropiata sosire a iernii transforma pribegia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mai departe se afla lungul Drum al Mătăsii, care străbătea China și Persia, ajungând În Însoritul Samarkand și pe țărmul Mării Caspice. Iar mai departe se aflau munții Caucaz, unde deprinsese, cu ajutorul lui Amir, primele tehnici de luptă cu sabia, arcul și pumnalul. Parcă toate se petrecuseră Într-o altă viață. Chiar de a doua zi, tânărul Își cumpărase alți doi cai, legase desaga pe unul din ei și pornise spre Apus. Întâlnise puține caravane, din cauza sosirii timpurii a iernii. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de arme se pierdeau și ele În nesfârșirea ceții. Tropote se apropiau, apoi se depărtau și dispăreau În neant. Ceva, totuși, se mișca. Porunci treceau din om În om. În fiecare grup apăruseră luptători cu semnul scutului și spadei, purtând arcuri mari și câte trei tolbe de săgeți. Mai aveau la ei pânze groase de cânepă, Îmbibate În păcură. Oștenii văzură cu mirare că săgețile aveau vârfuri colorate și că, printr-o frecare scurtă a vârfului săgeții de bucata de cânepă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
alte zece secunde, suficient pentru o nouă lansare a catapultelor. Întregul deal unde se aflase voievodul Începu să ardă cu flăcări Înalte. - Arcașii pe două rânduri, acum! porunci Oană. Primul rând al Apărătorilor puse un genunchi la pământ și scoase arcurile. Al doilea rămase În picioare. Săgețile ambelor rânduri porniră simultan, lovind cai și călăreți. - Ultima șarjă! strigă căpitanul. Galop, salt peste flăcări, luptă la sabie, retragere! Nu lăsăm pe nimeni În viață! Cei cinci sute de Apărători rămași, Împreună cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu sulița Înfiptă În umăr, și dintr-o lovitură piezișă Îi luă capul ienicerului. Spahiul dădu pinteni să-l hăcuiască pe al nostru, dar căzu, cu o săgeată În inimă. Mă uitai Înapoi și-l văzui pe căpitanul Petru, cu arcul Încordat. - Bun arcaș, căpitanul... ai văzut lupta de la Lipnic, Între Petru și mongolul acela? - Da... Îți stătea inima-n loc... nu câștigă nici unul că fugi mongolul... -... din trei În trei ceasuri... se auzi, slab, vocea curierului. - Ce-o fi zicând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]