3,682 matches
-
este un muzeu județean din Băile Govora, amplasat în Str. T. Vladimirescu nr. 102. A fost construit cu sprijinul Landului german Bavaria, pe locul fostei Case memoriale dedicate pictorului. Clădirea include: o secție de etnografie, o secție de arheologie, o încăpere destinată personalităților jimboliene, o sală de ședințe, o cameră tradițională șvăbească și un spațiu destinat expozițiilor. Atelierul pictorului a rămas neschimbat și cuprinde, pe lângă obiecte ce au aparținut artistului, 11 lucrări în ulei, acuarele și schițe. Colecția de
Muzeul de Arheologie și Artă Religioasă „Gheorghe Petre” () [Corola-website/Science/331381_a_332710]
-
sau Casă Ștefănescu este un muzeu județean din Focșani, amplasat în B-dul Gării nr. 5. Complexul Muzeal Vrancea cuprinde secții de istorie și arheologie, etnografie, științele naturii; mausoleele din Mărășești, Mărăști, Soveja, precum și casele memoriale ale unor personalități precum: Ion Roată (comună Câmpuri) și Alexandru Vlahuță. deține bogate colecții de bunuri arheologice, etnografice și de științele naturale, expuse în expozițiile de bază sau în
Muzeul Vrancei () [Corola-website/Science/331383_a_332712]
-
acest prilej, respectându-se cu rigurozitate personalitatea arhitecturală a monumentului, clădirea a beneficiat de consolidările și modernizările cerute de noua concepție tematică a Expoziției permanente. Ideea care a coordonat reorganizarea tematică a Expoziției permanente a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, a fost acea a individualizării sale în contextul instituțiilor de profil din țară, prin valorificarea patrimoniului propriu, a studiilor și cercetărilor întreprinse de specialiștii din diversele domenii (istorie medie, modernă și contemporană, numismatică și medalistică, etc.). Până în prezent din
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
busturile domnitorilor: Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Mihai Viteazul și Aleaxandru Ioan Cuza mari personalități ale istoriei naționale cu activitate strâns legata de istoria Ploieștiului și a meleagurilor prahovene. Potențialul arheologic al județului Prahova a fost apreciat încă de la începuturile arheologiei românești, fie că a fost vorba de precursorii romantici ai disciplinei, Cezar Boliac, sau de cei care au pus bazele știintifice ale disciplinei: Alexandru Odobescu, Grigore Tocilescu, iar în unele cazuri chiar de entuziaști: frații Zagoritz (Alexandru, Constantin și Gheorghe
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
adus contribuția la îmbogațirea cunoștințelor despre trecutul spațiului brăzdat de Prahova și Teleajen, dintre care amintim pe: Radu Vulpe, Ion Nestor, Gheorghe Ștefan, Grigore Florescu, Gheorghe Diaconu, Dinu V Rosetti și mulți alții. Parterul clădirii Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova este dedicat expozițiilor arheologice, acestea cuprinzând cele mai importante descoperiri din siturile în care se efectuează cercetări. S-a încercat în desfășurarea expozițiilor aplicarea de metode noi în ceea ce privește prezentarea bogatului material arheologic, astfel încât vizitatorul să se regăsească nu doar
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
tip de locuință săpată parțial sau total în pământ. Comunitățile umane din această perioadă cunoșteau și metalurgia fierului, fiind descoperite cuptoare pentru reducerea minereului de fier. Cu fierul astfel realizat erau produse cuțite, topoare, seceri, dar și alte unelte. Sala “Arheologie prahoveană “este consacrată cercetărilor arheologice desfășurate pe teritoriul județului Prahova, propunându-și să înfățișeze cele mai reprezentative dintre descoperiri, rezultat al celor aproape 150 de ani de cercetări, care fac dovada unei intense și continue locuiri a acestui spațiu. Situarea
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
au fost cercetate parțial sau sondate siturile arheologice din punctele Budureasca 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 9, 15, 17. Piesele descoperite în urma cercetărilor arheologice întreprinse aici au fost incluse în expoziția permanentă a Muzeului Județean de Istorie și Arheologie Prahova, sala “Arheositurile din Valea Budureasca”.Cercetările efectuate în Valea Budureasaca au oferit posibilitatea unei mai bune cunoașteri a perioadei secolelor V-VII p. Chr. De asemenea au mai fost cercetate obiective aparținând și altor paliere cronologice: Hallstatt, Latene, epoca
Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova () [Corola-website/Science/331369_a_332698]
-
este cunoscută ca Muzeul Bucovinei sau Muzeul Național al Bucovinei. Birourile sale se află în clădirea monument istoric din Strada Ștefan cel Mare nr. 33, alături de secția de istorie, care constituie Muzeul de Istorie din Suceava. Instituția are secții de arheologie, istorie, științele naturii, artă, memoriale, observator, bibliotecă (cu peste 82.000 de volume), laborator zonal de restaurare și conservare, și patronează mai multe publicații de specialitate, între care "„Anuarul Muzeului Bucovinei”". Muzeul Bucovinei include și administrează mai multe obiective medievale
Muzeul Bucovinei () [Corola-website/Science/331377_a_332706]
-
sa, din ramura răzășească a neamului Rășcanilor care coborâse în secolul XIV din Maramureș, statornicindu-se în ținuturile Vasluiului. Bunicul și doi frați ai mamei sale au fost scriitori. Unchiul său, Petre Rașcanu, a fost profesor de istorie antică și arheologie la Facultatea de Litere din Iași. Face școala primară la Bârlad, apoi intră la Liceul Internat din Iași (îl are profesor de limba română pe Gabaret Ibrăileanu) și studii la Facultatea de Litere si Filosofie a Universității din București (1902
Corneliu Moldovanu () [Corola-website/Science/334041_a_335370]
-
două direcții, o direcție didactică și una de cercetare. Între 1991 - 1999, programul didactic a avut un caracter facultativ, iar curicula sa cuprindea cursuri de limba ebraică modernă, istoria evreilor, cultură și civilizație evreiască, artă și arhitectură evreiască, filosofie evreiască, arheologie biblică, literatură evreiască, cursuri susținute atât de profesori ai Universității "Babeș-Bolyai", cât și de profesori invitați de la mari universități din lume - Ierusalim, Pittsburgh, Tel Aviv, din Germania, Franța sau Belgia. Între anii 1998 - 2002, departamentul de Istorie Medievală și Istoriografie
Institutul de Iudaistică și Istorie Evreiască „Dr. Moshe Carmilly” () [Corola-website/Science/334455_a_335784]
-
parte din el a fost expus în scopul strângerii de fonduri, în mai multe muzee din lume - Metropolitan Museum of Art din New York, Muzeul Legiunii de Onoare din San Francisco, Museul Field din Chicago, Muzeul de artă Columbus, Muzeul de arheologie și antropologie al Universității Pennsylvania, la Luvru (2013), la Berlinîn Marea Britanie, la Muzeul Ermitaj din Petersburg, la Veneția (2015) etc.
Mozaicul din Lod () [Corola-website/Science/335111_a_336440]
-
cuhnia expune Ruină, lapidarium-ul arată Pasul, iar etajele palatului sunt spațiile Bisericii. Călătorul Sorin Dumitrescu are un cufăr, pe etichetă căruia scrie identitate națională. Deschizându-l, afli că timp de 23 de ani, pictorul a adunat probe concrete ale arheologiei stilisticii bizantine. El are curajul civic de a ne spune ca ignorăm o ruină cu numele de „bizantinitate“ și că arta creștină a primului mileniu ne pune în dificultate: refuzându-o, alimentam amnezia, acceptând-o, ne dovedim ilegitimi spiritual. “Paznicul
Sorin Dumitrescu () [Corola-website/Science/335204_a_336533]
-
Gheorghe” („Adevărul”, suplimentul cultural „Literatură și Arte”) 1910 și 1911: repetitor la Școala de Limbi Orientale din Paris 1912-1913: lector de limba română la „École des Langues Orientales” din Paris 1.09.1913-5.11.1937: profesor titular la Catedra de Arheologie și Antichități, Facultatea de Litere și Filosofie, Universitatea Mihăileană Iași 1.07.1916-5.11.1937: fondator și director al Muzeului de Antichități Iași; O. Tafrali, „precursor al muzeologiei contemporane, exponatele micului său muzeu fiind astfel nucleul în jurul căruia s-a
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
medalie L' Association pour l' encouragement des Etudes grecques en France, prima sa medalie 3 iunie 1923-noiembrie 1937, membru activ, secțiunea artistică, Ateneul Român 1927: Premiul „Bodin” al Academiei Franceze de Științe 1927-1930: Fondator și director al revistei „Artă și Arheologie” (1927-1936) 1925: membru activ al Societății Academice Arheologice bulgară din Sofia 1931: membru activ al Academiei savanților ruși pribegi în lumea întreagă, care au întemeiat la Praga Kondakof Instituti 1933: membru corespondent al Academiei Hellenice din Atena (numit prin decret
Oreste Tafrali () [Corola-website/Science/335258_a_336587]
-
se concretizează în numeroase picturi întitulate „Anatomii-Oseminte”, reprezentate în spațiu, într-un interior, ori pe o masă. Împreună cu Florica, în 1981, execută lucrarea de diplomă, ulei pe pânză de 3 x 6 metri, „Omul și Universul”, expusă la Muzeul de Arheologie din Constantă. În 1983 Constantin este invitat să expună la Galeria Raphael din Franckfurt și pleacă spre Germania cu soția lui. Stă la Dusseldorf, Koln și Aachen unde face o serie de expoziții. În această epoca îl cunosc pe Peer
Constantin Pacea () [Corola-website/Science/331716_a_333045]
-
inundate. Inaugurarea arheoparcului s-a făcut în data de 18 septembrie 2010, în prezenta oficialităților județene și locale, precum și a 100 de participanți din 24 de tari, care se aflau în aceste zile în România, cu ocazia Conferinței Internaționale de Arheologie Aeriană AARG 2010.
Muzeul Câmpiei Boianului () [Corola-website/Science/332833_a_334162]
-
(n. 7 octombrie 1959) este pseudonimul lui Steve Rune Lundin, un scriitor canadian specializat în arheologie și antropologie. Cea mai cunoscută operă a sa o reprezintă seria de zece volume intitulată "Cronicile malazane", din care se vânduseră până în 2012 peste 1.000.000 de exemplare la nivel mondial. "SF Site" a numit seria „cea mai importantă
Steven Erikson () [Corola-website/Science/332900_a_334229]
-
oamenii „ori urăsc seria, ori o iubesc”. s-a născut în Toronto, Canada și a crescut în Winnipeg. După ce a trăit o vreme în Marea Britanie alături de soția și fiul său, a revenit în Winnipeg. Erikson are pregătire în antropologie și arheologie și a absolvit Iowa Writers' Workshop. Pentru teza de la Iowa Writers' Workshop, Erikson a scris un ciclu de povestiri intitulat "A Ruin of Feathers", în care personajul principal era un arheolog din America Centrală. Ulterior, el a primit o subvenție pentru
Steven Erikson () [Corola-website/Science/332900_a_334229]
-
jefuit în timpul Cruciadei a patra din 1204, și aduse la Veneția. În anii 1960, o parte din călcâiul piciorului lipsă a fost descoperită de arheologi la Istanbul în apropiere de Moscheea Bodrum. Această parte este adăpostită acum în Muzeul de Arheologie din Istanbul.
Monumentul tetrarhilor () [Corola-website/Science/333575_a_334904]
-
Santos (Montealegre del Castillo, Albacete). Colierele cu pandantive sunt foarte asemănătoare cu cele găsite la Doamna din Baza, descoperită la aproximativ 200 km sud-vest. Cele trei figurine și "Bestia din Balazote" sunt expuse în aceeași sală la Muzeul Național de Arheologie al Spaniei din Madrid. <br> Sculptura a fost găsită la 4 august 1897 de către un muncitor tânăr, Manuel Campello Esclapez. Această versiune "populară" a poveștii diferă de raportul oficial al lui Pere Ibarra (deținătorul local al înregistrărilor), care a declarat
Doamna din Elche () [Corola-website/Science/333191_a_334520]
-
al Doilea Război Mondial. Guvernul de la Vichy a negociat cu guvernul lui Franco în perioada 1940-1941 restituirea sculpturii către statul spaniol și la 27 iunie 1941 a fost expusă în Muzeul Prado din Madrid, apoi transferată la Muzeul Național de Arheologie, unde se află și astăzi. Descoperirea "Doamnei din Elche" a trezit un interes popular față de cultură iberică preromană. Ea a apărut pe o bancnotă de o pesetă din 1948 și a fost menționată în lucrarea "The Recognitions" (1955) a lui
Doamna din Elche () [Corola-website/Science/333191_a_334520]
-
germani și americani și a oferit un forum pentru promovarea păcii și înțelegerii între națiuni. În 1925 Deissmann a luat cunoștință de ruinarea accentuată a anticului Efes, un important sit istorico-arheologic, parțial excavat dinaintea Primului Război Mondial sub auspiciile Institutului Austriac de Arheologie. Deissmann a dus o campanie de unul singur timp de mai mulți ani, atât la nivel național, cât și internațional, pentru a crește gradul de conștientizare a situației de la Efes și a reușit să organizeze strângerea de fonduri pentru finanțarea
Gustav Adolf Deissmann () [Corola-website/Science/333239_a_334568]
-
a fost construită o nouă fațadă care a ascuns palatul viceregal al lui Pedro de Toledo. În 1922, s-a decis (prin Decretul ministrului Anile) să se transfere aici colecțiile Bibliotecii Naționale (adăpostite până atunci în palatul Muzeului Național de Arheologie). Transferul colecțiilor bibliotecii a fost făcut prin 1925. Biblioteca a suferit de pe urma bombardamentelor din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, iar ocupația militară ulterioară a clădirii a provocat pagube grave. Astăzi, palatul și clădirile adiacente găzduiesc celebrul Teatro San
Palatul Regal din Napoli () [Corola-website/Science/333266_a_334595]
-
stabilite în 1910 de Biserica Prezbiteriană pentru a distinge între credincioșii adevărați și falșii credincioși, cum erau "creștinii educați și liberali". Teologii liberali creștini s-au îndepărtat de înțelesurile istorice ale Bibliei și creștinismului. Criticul biblic și fondatorul mișcării de arheologie biblică William Foxwell Albright de la Universitatea Johns Hopkins, a debutat drept critic istoric radical al Bibliei, dar munca sa în arheologia biblică din Țara Sfântă din anii 1920 și 1930 l-a convins că "aceste lucruri s-au întâmplat într-
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]
-
Teologii liberali creștini s-au îndepărtat de înțelesurile istorice ale Bibliei și creștinismului. Criticul biblic și fondatorul mișcării de arheologie biblică William Foxwell Albright de la Universitatea Johns Hopkins, a debutat drept critic istoric radical al Bibliei, dar munca sa în arheologia biblică din Țara Sfântă din anii 1920 și 1930 l-a convins că "aceste lucruri s-au întâmplat într-adevăr". Deși Albright se descria drept "umanist creștin" (termen folosit de savanții Renașterii ca Erasmus din Rotterdam) faptul că el a
Creștinism liberal () [Corola-website/Science/333306_a_334635]