4,412 matches
-
mult mai nesigur, deoarece viețile și proprietățile lor erau permanent la dispoziția otomanilor. Sub regulile de guvernare otomane populația creștină din Cipru (Rum millet) era considerată națiune separată și unica biserică creștină acceptată era cea ortodoxă. Ei îl considerau pe arhiepiscop conducătorul politic al acestei națiuni, fiind responsabil și cu colectarea taxelor. Dar revoluția din 1821 pentru independența Ciprului a dus la moartea Arhiepiscopului Ciprian și a mai multor membri ai ierarhiei, clerului și poporului ortodox cipriot. În 1878, după preluarea
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
millet) era considerată națiune separată și unica biserică creștină acceptată era cea ortodoxă. Ei îl considerau pe arhiepiscop conducătorul politic al acestei națiuni, fiind responsabil și cu colectarea taxelor. Dar revoluția din 1821 pentru independența Ciprului a dus la moartea Arhiepiscopului Ciprian și a mai multor membri ai ierarhiei, clerului și poporului ortodox cipriot. În 1878, după preluarea controlului asupra Ciprului de către britanici, Biserica a dobândit mai multă libertate, inclusiv reintroducerea clopotelor în biserici. Totuși, amestecul serios al britanicilor în activitatea
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
asupra Ciprului de către britanici, Biserica a dobândit mai multă libertate, inclusiv reintroducerea clopotelor în biserici. Totuși, amestecul serios al britanicilor în activitatea bisericească a dus la o răscoală în octombrie 1931, în urma căreia aceștia au adăugat anumite restricții la numirea arhiepiscopului. Ocupația britanică a durat până în 1960, când Ciprul și-a recăpătat independența, prin alegerea Arhiepiscopului Macarie în fruntea statului Cipru precum și la cârma Bisericii. Această combinație unică a funcționat până la moartea arhiepiscopului, în anul 1977. Ca urmare a unei lovituri
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
Totuși, amestecul serios al britanicilor în activitatea bisericească a dus la o răscoală în octombrie 1931, în urma căreia aceștia au adăugat anumite restricții la numirea arhiepiscopului. Ocupația britanică a durat până în 1960, când Ciprul și-a recăpătat independența, prin alegerea Arhiepiscopului Macarie în fruntea statului Cipru precum și la cârma Bisericii. Această combinație unică a funcționat până la moartea arhiepiscopului, în anul 1977. Ca urmare a unei lovituri de stat militare în anul 1974, Turcia a invadat și ocupat o treime din insulă
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
căreia aceștia au adăugat anumite restricții la numirea arhiepiscopului. Ocupația britanică a durat până în 1960, când Ciprul și-a recăpătat independența, prin alegerea Arhiepiscopului Macarie în fruntea statului Cipru precum și la cârma Bisericii. Această combinație unică a funcționat până la moartea arhiepiscopului, în anul 1977. Ca urmare a unei lovituri de stat militare în anul 1974, Turcia a invadat și ocupat o treime din insulă, formând un guvern independent, aproape toți ortodocșii mutându-se în partea greacă a insulei. De atunci, în
Biserica Ortodoxă a Ciprului () [Corola-website/Science/318219_a_319548]
-
Christian al II-lea al Danemarcei. În locul regelui, a stat bunicul ei, împăratul Maximilian. Isabela a rămas în Olanda dar s-a îndrăgostit de soțul ei după portetele pictate și cerea să plece în Danemarca. La un an după nuntă, arhiepiscopul Norvegiei a fost trimis s-o escorteze spre Copenhaga. Căsătoria a fost ratificată la 12 august 1515 (Isabela avea 14 ani). Isabela a fost încoronată regină a Danemarcei și Norvegiei și a primit numele de "Elisabeta". Relațiile dintre noua ei
Isabela de Burgundia () [Corola-website/Science/318305_a_319634]
-
după retragerea legiunilor romane,a fost în cea mai mare parte creștină. Sosirea anglo-saxonilor a introdus Politeism Anglo-Saxon la ceea ce este acum Anglia. Creștinismul a fost reintrodus în Anglia prin misionari din Scoția și Europa Continentală;era Sfântului Augustin(primul arhiepiscop de Canterbury) și a misionarilor creștinismului celtic în nord(în special,Sfântul Aidan și Sfântul Cuthbert).Sinodul din Whitby,în cele din urmă,în 664 a dus Biserica Angliei a fi în totalitate romano-catolică.Cele mai recente documente creștine care au
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
și Catedrala Lincoln au fost aduse în stilul englezesc gotic. Papa Inocențiu al III-lea a plasat Regatul Angliei în cadrul unei interdicții timp de șapte ani,între 1208 și 1215 după ce regele Ioan a refuzat să accepte propunerea Papei ca Arhiepiscop de Canterbury. În 1536,Biserica Anglicană a fost împărțită de la Roma,în ciuda problemei divorțului regelui Henric al VIII-lea de Caterina de Aragon.Împărțirea a dus la separarea autorității ecleziastice.Mai târziu,sub influența Reformei,Biserica din Anglia a adoptat
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
de 8 mile. Astăzi,Biserica Anglicană este stabilită biserica Angliei,o biserică distinctă de când cu așezarea sub conducerea Elisabetei I(cu unele întreruperi pe perioada secolului al XVII-lea).Monarhul britanic este formal Guvernatorul Suprem,dar liderul său spiritual este Arhiepiscopul de Canterbury care este considerat prin convenție ca șef,la nivel mondial,al Bisericii Anglicane.În practică,Biserica Angliei este guvernată de Sinodul General,aflat sub autoritatea Parlamentului. Biserica Angliei a fost puternic influențată de Roma de la sosirea Sfântului Augustin de Canterbury
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
Comunitatea bisericii din Kingsgate în Peterborough care a început cu 9 persoane în 1988 și are acum o congregație de 1500. Există diferite grupuri Ortodoxe-Ruse în Anglia.În 1962,Mitropolitul Antonie(Bloom) de Sourozh a fost pentru mulți ani episcop,arhiepiscop și apoi mitropolit al eparhiei Ortodoxe-Ruse din Eparhia de Sourozh,Eparhiei Ortodoxe Ruse din Moscova,Patriarhiei Marii Britanii și Irlandei.Este cel mai numeros grup Ortodoxo-Rus din țară.Există,deasemenea,Biserica Ortodoxă-Rusă,din afara bisericilor Rusiei,precum și unele bisericii și comunități apaținând
Religia în Anglia () [Corola-website/Science/319536_a_320865]
-
0, 3 %. Biserica Romano-Catolică din Irlanda este cea mai mare comunitate confesională, deși este depășită numeric de protestanți și anglicani laolaltă. Comunitatea bisericească este organizată în patru provincii , deși limitele acestora nu coincid cu diviziunea politică modernă a Irlandei. Reședința arhiepiscopului de Armagh, primatul pe Irlanda, este la Catedrala Sf. Patrick din Armagh. Biserica prezbiteriană din Irlanda, strâns legată de cea a Scoției în ceea ce privește teologia și istoria, este a doua comunitate bisericească ca mărime după cea romano-catolică și cea mai mare
Demografia Irlandei de Nord () [Corola-website/Science/319614_a_320943]
-
lui Ștefan Dușan, care s-a proclamat țar la Serres în 1345 și s-a încoronat la Skopje pe 16 aprilie 1346 ca „Țar al sârbilor și grecilor” de noul Patriarh sârb Joanikije I, cu ajutorul Patriarhului bulgar Simion și Nicolae, Arhiepiscop de Ohrid. Țarul Dușan a decretat Codul lui Dușan (în ) în 1349 și anexat în 1354. Codul a fost elaborat după dreptul romano-bizantin. Transplantarea juridică remarcată cu articolele 171 și 172 din cod care a reglementat independența juridică. Acestea au
Țaratul Sârb () [Corola-website/Science/319617_a_320946]
-
cu sectoare executive, legislative și judiciare independente, precum și un sistem complex de control și bilanț incluzând un raport ponderat de împărțire a puterii conceput pentru a proteja interesele ciprioților turci. Puterea executivă, de exemplu, a aparținut unui președinte cipriot grec, Arhiepiscopul Makarios al III- lea, precum și unui vice-președinte cipriot turc, Dr. Fazil Kucuk, aleși de către comunitățile corespunzătoare pe o durată de 5 ani, și fiecare având un drept de veto asupra anumitor tipuri de legislații și decizii executive. Camera Reprezentanților a
Politica Ciprului () [Corola-website/Science/319615_a_320944]
-
președintele Juan Peron a inițiat programul de naționalizare a serviciilor și industriilor strategice și a reacționat pozitiv la cererile de mărire a salariilor. De asemenea, a avut grijă să întărească relațiile între Biserică și Stat, încurajând instrucția religioasă și consultând Arhiepiscopul de Buenos Aires, Cardinalul Copello, în probleme de politică socială. Aceste realizări și creșterea economică cu aproape o pătrime în primii doi ani de când se afla la conducerea statului au condus la o imagine pozitivă în alegerile legislative din 7 mai
Alegeri legislative în Argentina, 1948 () [Corola-website/Science/319703_a_321032]
-
declarau creștini ortodocși. Biserica Georgiei este organizată în 33 de dieceze, cu 512 biserici; pentru cei circa 3.5 milioane de credincioși, există circa 730 de preoți. Titlul complet al întâistătătorului Bisericii Georgiei este: "Sanctitatea Sa, Preafericitul Catholicos-Patriarh al întregii Georgii, Arhiepiscop de Mtskheta și Tbilisi (în limba georgiană: სრულიად საქართველოს კათოლიკოს-პატრიარქი და მცხეთა-თბილისის მთავარეპისკოპოსი, უწმინდესი და უნეტარესი)
Biserica Ortodoxă Georgiană () [Corola-website/Science/319841_a_321170]
-
Bisericii Ortodoxe cu numele de Gorazd. În 25 septembrie, Arhimandritul Gorazd a fost hirotonit ca Episcop de Moravia și Silezia la Catedrala Sfântului Arhanghel Mihail din Belgrad, Yugoslavia, de către Patriarhul Dimitrie al Serbiei. Episcopul Gorazd Pavlik este considerat succesor al Arhiepiscopului Metodius al Moraviei și poartă numele discipolului și succesorului Sfântului Metodie, Episcopul Gorazd. În calitatea de conducător al ortodocșilor din noua Cehoslovacie, Episcopul Gorazd a așezat fundația Bisericii Ortodoxe în întreaga Boemie, Moravie și în Slovacia. În Boemia, el a
Biserica Ortodoxă Cehă și Slovacă () [Corola-website/Science/319839_a_321168]
-
Sinodul Mitropolitan din Presov. Sub autoritatea Sinodului din Praga se găsesc eparhiile de Praga și Olomouc-Brno, în timp ce eparhiile de Presov și Michalovce se gasesc sub jurisdicția sinodului din Slovacia. După moartea PreaFericitului Mitropolit Dorotheus de Praga și a toată Cehoslovacia, arhiepiscopul Nicolae din Presov fost ales mitropolit, iar sediul patriarhal a fost mutat de la Praga la Presov. Mitropolitul Nicolae a trecut la Domnul în data 30 ianuarie 2006; locul său a fost luat de Arhiepiscopul Hristofor de Praga și al Ținuturilor
Biserica Ortodoxă Cehă și Slovacă () [Corola-website/Science/319839_a_321168]
-
de Praga și a toată Cehoslovacia, arhiepiscopul Nicolae din Presov fost ales mitropolit, iar sediul patriarhal a fost mutat de la Praga la Presov. Mitropolitul Nicolae a trecut la Domnul în data 30 ianuarie 2006; locul său a fost luat de Arhiepiscopul Hristofor de Praga și al Ținuturilor Cehiei (ales 2 mai 2006). În Republica Cehă sunt 82 de parohii, dintre care 51 în Boemia și 31 în Moravia și Silezia. În Republica Cehă sunt 69 de parohii în eparhia de Presov
Biserica Ortodoxă Cehă și Slovacă () [Corola-website/Science/319839_a_321168]
-
vestică). Istoricul Nikolai Karamazin a descoperit că denumirea „” a fost folosită încă din 1135 într-un letopiseț din Rostov, care se referă la Cnezatul Vladimir-Suzdal. Într-un manuscris din a doua jumătate a secolului al XIII-lea, se relatează că arhiepiscopul de Riga, fratele Vaislanum, a fost invitat să propovăduiască creștinismul catolic în "Alba Ruscia" și în Karelia. În perioada secolelor al XII-lea - al XV-lea, termenul „Rutenia Albă” desemna regiunea de nord-est a Rusiei și a Marelui Cnezat al
Rutenia Albă () [Corola-website/Science/319032_a_320361]
-
lăsat Biserica Sfântului Mormânt să rămână sub administrație creștină. Sultanul își consolidează domeniul cuceririlor sale, luând în posesie și cetățile Belvoir, Kerak, Montréal și asediază din nou cetatea Tyr. Între timp prin intermediul pelerinilor și al altor călători, dar și al arhiepiscopului de Tyr, vestea căderii cetății sfinte ajunge în Europa. Pe 29 octombrie, papa Grigore al VIII-lea emite bula pontificală "Audita tremendi" și se fac planuri pentru o nouă cruciadă. Astfel în Franța și în Anglia se instaurează noi taxe
Asediul Ierusalimului (1187) () [Corola-website/Science/319110_a_320439]
-
de laureați ai premiului Nobel și doi câștigători ai medaliei Fields. Una din principalele instituții din care a fost ulterior alcătuit Imperial College este College of St Gregory and St Martin at Wye, care a fost fondată de către John Kempe, Arhiepiscopul de York în 1447 că un seminar teologic. Un colegiu agricol a fost ulterior stabilit la Wye în 1894, după închiderea seminarului. Școlile medicale ale Charing Cross Hospital, Westminster Hospital și St Mary's Hospital au fost deschise în 1823
Imperial College London () [Corola-website/Science/319291_a_320620]
-
grecească, și foarte credincioasă, ea trăia cu plăcere în societatea oamenilor Bisericii și le arăta un respect infinit. Totuși, rămânea foarte occidentală și foarte germană în această curte din orient. În cuvântarea funebră pe care o pronunță în onoarea ei, arhiepiscopul Vasile din Achrida nu se putu opri de a aminti că era o străină, născută sub alte ceruri, necunoscând obiceiurile civilizației noastre, fiica unei rase orgolioase și mândre, al cărei gât nu știa să se plece și s-a crezut
Bertha de Sulzbach () [Corola-website/Science/315586_a_316915]
-
William Patrick Albert a devenit cel de-al 53-lea Guvernator General al Canadei și cel de-al 10-lea de la independența Canadei din 1867. Arthur s-a născut la Palatul Buckingham la 1 mai 1850. A fost botezat de arhiepiscopul de Canterbury, John Bird Sumner, la 22 iunie; nașii prințului au fost Prințul Moștenitor al Prusiei, Prințesa Ida de Saxa-Meiningen și Ducele Arthur de Wellington (după care a fost numit). La fel ca frații săi mai mari, Arthur a primit
Arthur, Duce de Connaught și Strathearn () [Corola-website/Science/315622_a_316951]
-
a fost îmbrăcată într-o rochie albă de mireasă, cu o trena lungă de câțiva metri. A purtat aceeași diadema pe care a purtat-o și mama ei la nuntă. A fost condusă la altar de tatăl ei, iar după ce arhiepiscopul Anders Wejryd i-a pronunțat soț și soție, cântăreții suedezi Agnes Carlsson și Björn Skifs au încheiat ceremonia cu piesa "When You Tell The World You're Mine", scrisă special pentru cuplu. Dineul de gală a avut loc în sală
Victoria, prințesă a Suediei () [Corola-website/Science/315632_a_316961]
-
se căsători cu Prințesa iar Lordul Hardwicke a fost expediat la Mecklenburg pentru a-i cere mâna în numele regelui. Charlotte a sosit la Palatul St. James la 7 septembrie 1761. A doua zi, a avut loc ceremonia nunții efectuată de arhiepiscopul de Canterbury, Thomas Secker. Mariajul a fost unul fericit, în ciuda trecutului amoros al soțului ei și a lipsei de simpatie a soacrei sale iar aparent, regele n-a fost niciodată infidel. Au avut 15 copii din care doi - Octavius și
Charlotte de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/315633_a_316962]