5,033 matches
-
A fost găsit un material explozibil, metrourile din față sunt oprite și nu putem înainta.» Eu așteptam în metroul care staționa. Eram în vagonul al treilea din față, la ultima ușă. Deodată a venit un miros, parcă era de cauciuc ars. O femeie care stătea jos în fața mea și ținea un prosop la gură, s-a ridicat și a ieșit afară. Pentru că stăteam în picioare, am fost bucuros și m-am așezat. Imediat ce m-am văzut pe scaun, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
cu un fel de adeziv. Mi-am continuat drumul și, aproape de barieră, m-a lovit un miros. Gazul s-a răspândit în aer, a fost dus de vânt și s-a oprit în zona aceea. Toată lumea tușea. Mirosea a ulei ars. Mă întrebam: «Oare ce se întâmplă?» Am trecut de barieră. — Erau trei persoane una după alta căzute le pământ. Nu vi s-a părut neobișnuit? Era prea mare coincidența. Nu-mi amintesc. Era prima mea experiență de acest gen. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
el dorește să îl vezi ca pe un leu; 7) Nu îl compara cu fostul iubit; 8) Aspectul și îmbrăcămintea neîngrijită; 9) Îi promiți o friptură de pui ca la carte, și îl servești cu “scrumbie” (friptură de pui prea arsă și prea sărată), etc. IUBIREA ADEVĂRATĂ O SIMȚI DUPĂ ANI DE CONVIEȚUIRE Iubirea adevărată o simți după ani de conviețuire. La început este dragoste, când vezi doar părțile bune și alergi după persoana de care te-ai îndrăgostit, simțind și
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
camionul cel roșu, cu cămila, cu ... Băițelul e, acum, tare fericit: tocmai a început filmul. Pe neobservate, Sorin iese din cameră, se-ntoarce iarăși, pe urmă pleacă din nou. Deodată, de la chivetă se aude un zgomot asurzitor. Tăticul sare ca ars. Unde-i băiatul? Unde se aude tărăboiul ăsta? O fi făcut cel mic vreo poznă? Se duce, glonț, către bucătărie. Sorin abia a reușit să pună în chiuvetă un capac mare și verde. Peste ursuleț, peste camion, peste cămilă... Văzându
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sâmbătă după-amiază. Tata, mama, Sorin și Tinuța - mașina lor - sunt pregătiți și tare nerăbdători s-o pornească, iarăși, către satul bunicilor. Toată lumea e la parcarea din apropierea blocului, gata de plecare. Dar, când tata pornește motorul, Sorin și Sorina sar ca arși: Noi am uitat ceva acasă. Mai stai puțin și dă-ne cheia să mergem până sus. Merg și eu cu voi, nu care cumva să faceți vreo poznă, spune tata și scoate cheia din contactul motorului. Au ajuns sus. Când
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
care îl ajutase să se mute. Pentru că nu-i plăcea să aibă datorii, și-a pus pe piept portofelul cu 100.000 de franci, pe care-i împrumutase de la un prieten iranian în vederea închirierii unui studio; alături, manuscrisele ultimelor opere, arse. A doua zi, Șahid Nura’i, scriitor iranian și unul dintre cei care-l iubeau mai mult, moare de o criză cardiacă, într-un spital din capitala Franței. Pe 10 aprilie 1951, la Paris ploua mărunt, bacovian. Funeraliile au căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
în urmă. Nici un curent de aer nu a reușit până acum să risipească mirosul acesta persistent, greu, gros. Miros de transpirație, de boli vechi, de respirație, miros de picioare, de urină, de unt rânced, miros de rogojini putrezite, de omletă arsă, de ceapă prăjită, de infuzie, caș, caca de copil, mirosuri pe care le degajă camera unui băiat ajuns la pubertate; duhori venite din stradă; mirosuri moarte sau în agonie, dar încă vii, păstrându-și fiecare individualitatea. Mai sunt multe altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
apare și Mira. Scena dintre Tasso și Leonora în act V - o îmbrățișează. Ea fuge. Ea îmblă rătăcită prin ruinele pămîntului: "Munții gîndirei se spintec dinaintea mea, d-o parte verzi și înfloriți, muiați de lumină, de alta goi, slabi, arși, și sufletul meu buhă trece, trece rece și plângător în stîncele disperărei. Trebuie oare, trebuie oare să plâng, să plâng totdeuna? " TOMA O viziune... Da, e o viziune... e reflectul unui înger &c. [ 5] Apare Toma, atunci el vorbește (Tasso
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Valurile s-au dus. Eu, val pribeag, mai rămân încă? Nu! " * MARCU VODĂ Mă sui, mă sui chiar daca dasupra tronului ar spânzura ștreangul meu. Lasă să urle clopotele, vijeliile sufletului meu, lasă ca gemetul poporului să înece gemetul fioros, gemetul ars al inimei mele. Voi fi Domn, voi fi Domn! * [FRATELE LUI MARCU] Partea I a visului Vezi acest om care abia merită să fie unul, ei bine, el e doi... două ființe de tot deosebite... vijelie și pace... tron și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
în locu-i, ca muntele de fier! Și-n planu-Eternității romînii-s un popor Cum e un soare numai prin mările de nor, Cum e-un principiu numai în firele adânci, Cum sunt în fundul mărei tari creștete de stânci. De soare fuge arsă lumea de nouri vagă, O zi!... Și un principiu aprinde lumea-ntreagă Și când e marea-n pace și apele s-au dus Stă stânca cea eternă cu fruntea ei în sus. Un an?... Este un nour. Un an?... E
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mirosea a alge, prin sălcii sufla vântul și trestia foșnea, în timp ce pe sub frunziș, în oglinda apei, apărea o lume de frunze, ramuri, pietre. Trebuia să cercetezi oglindirea propriului chip în acest contur tremurător, oscilant ca să poți recunoaște posibilele cioburi, pietre arse, oase, coarne, toporișca de piatră, pentru că acolo nimic nu avea tăiș și claritate. Și iar și iar se scoteau cioburi care promiteau un obiect prețios și nu erau decât pietre obișnuite - iar eu treceam cu bicicleta pe ulițele satului, căscam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
felul în care alerga spre plajă și intra în valuri trezeau în membrele mele o efervescență de bule mărunte și pișcătoare, din care țâșnea, din nou, un mișmaș de imagini, de ciuperci, ulițe înguste, umbroase, un dom, coline galbene și arse, peisaje peste care trecea o boare ușoară, o lumină moale alunecând împlinită - imagini ce mă tulburau iar și iar. Mă simțeam luat pe sus, stârnit de o bucurie febrilă, care nu mai lăsa loc nici unei alte plăceri. Și totuși frenezia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
nu-mi spuneți că n-a meritat, zice Roja. — A sosit rîndul dumneavoastră, insistă Părințelul. — Căscați bine ochii la ce o să vedeți, spune Roja, tangoul e la fel de pervers ca viața. — Ce se întîmplă? De ce s-a oprit muzica? sare ca ars Părințelul, dîndu-și brusc seama că în jur e prea multă liniște. — Te umilește cînd ți-e lumea mai dragă, își contină Roja ideea fără să-l bage în seamă gîndindu-se la capitolul „Tangoul“ din Radiografia Pampei de Martínez Estrada. Cînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
în întunericul care i se deschide înaintea ochilor, în timp ce doi zdrahoni cu părul încîlcit, chinuindu-se din răsputeri, reușesc să dea pînă la urmă la o parte ușa înțepenită a bisericii. Din interior trăsnește un miros amestecat de tămîie, lumînări arse și igrasie. — Chiar țineți morțiș să facem popasul ăsta? întreabă Curistul, adresîndu-se grupului de răzvrătiți strînși ciorchine în jurul Părințelului. — Cît să fie de-aici pînă la Universității sau MAPN? Nici o aruncătură de băț. N-o să stăm decît să ne tragem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
sale, restul e doar diversiune. — în cazul ăsta de ce să nu-i lăsăm în pace să și facă mendrele? se indignează din nou Părințelul, temîndu-se din ce în ce mai tare că are de-a face cu un smintit. — Stop! Oprește-te! sare ca ars Curistul, acuzîndu-l cu privirile pe Părințel, nu-ți dai seama că-i dai apă la moară? se impacientează. — Nu încerc decît să vă fac să înțelegeți că indiferent de partea cui ați fi jucat tot prost ar fi ieșit, reia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cu ochii pe noi, abia așteaptă să-și împartă prada, ca să nu mai vorbim de ceilalți cu pretenții istorice, foști membri PNȚ sau PNL, naționaliști, federaliști, legionari și alte scursuri. Și tu mie-mi spui toate astea, Părințele? sărise ca ars Roja, astea le știu și copiii de clasa a doua, nu putea să creadă, mă iei drept un imbecil, sau ce? Numai chestiile astea nu puteai spune că o să te surprindă, îl călcase pe nervi, în timp ce Părințelul se făcea tot
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
te bucuri de ea, sărmana păsărică, va trebui s-o uiți cît mai repede, trece-o la capitolul pierderi, a fost și s-a dus, n-ai ce i face, viața merge înainte. Ah, dar prost mai sînt, sare ca ars Părințelul, în sfîrșit, zice Roja, însă nici prin cap să nu-ți treacă să mă faci să mă ridic, îmi place cum stau chiar dacă la prima vedere s-ar părea că nu discutăm de pe poziții de egalitate. — Să știi că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fie chiar așa de simplu cum îți închipui. — Sper că ai înțeles bine riscul la care o să te expui, adăugă Curistul. Să nu spui că nu te am avertizat din timp. — Sînteți surzi sau aveți dopuri în urechi? sări ca ars Roja. Eu despre ce tot vorbesc aici? Orice numai de fraier să nu mă luați. — Ce înseamnă asta? zice Părințelul. Nu cumva te-ai răzgîndit în ultima clipă și n-ai curajul s-o recunoști? — V-am spus că puteți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
aciuat acolo în vale. Aștepta nerăbdătoare parcă întoarcerea gospodarilor de la câmp - câți mai rămăseseră după urgia războiului - fiindcă liniștea o obosea și o întrista. Costăchel s-a oprit în zariștea cuprinsă de văpaia apusului, șia pus mâna streașină lăsând ochii arși de dor să soarbă priveliștea din vale... O pânză subțire de fum - aproape străvezie - plutea în lungul văii, până hăt în gura pădurii. Mângâiată de imagini cunoscute, privirea i s-a oprit asupra unui punct anume... Sub horbota de fum
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
A pus o palmă pe mâna Măriucăi, încercând s-o mângâie. În clipa următoare, mâna i-a căzut, vlăguită... Apăă! Apăăă! a îngăimat cu mare trudă Costăchel. Tăchel a alergat să-i aducă apă... După ce și-a răcorit gura, buzele arse au șoptit abia auzit. Nuu plâângee... Măriuucăă... Nuuu... Petrache parcă uitase de durerea lui din umăr și se ocupa de Costăchel ca o dădacă. -Trebuie să chemăm moașa, să-l panseze ca lumea, și apoi să mergem la târg, să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să înțelegi? În țară s-o schimbat stăpânii... Nimic nu mai este ca înainte. De vreo doi ani îs comuniștii la putere - a pornit să-i deslușească lucrurile Petrache. Cum?! Și aici s-o făcut stăpâni bolșevicii? - a sărit ca ars Costăchel. Așa-i. Rușii dictează în țara asta - și-a întărit spusele Petrache. Atunci îs în primejdie!... Doar nu ești dezertor - a încercat să-l liniștească Petrache. Nu sunt dezertor. Nu! Ferească-mă Dumnezeu! Sunt... un evadat. Și cu rușii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cât mai au de mers până în lagăr... Formație, stai! Începând din flancul drept, numără! - s-a auzit urletul gardianului de la poartă. Unu... doi... trei... răsunau vocile deținuților, înnecate în valurile lapoviței neîndurătoare... Lipsește unul! Unde i? - a sărit gardianul ca ars. Este aici!... E ... mort! - a răspuns cu glasul sugrumat Costăchel... În prag de seară, două umbre își târau picioarele prin colbul drumului... S-au oprit la fântâna din răscruce. Au scos apă și au băut fără grabă. Apoi, gemând ca
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
am reacționat mai mult ca atunci când aș fi privit În vitrina măcelarului meu „german“, doar că acesta din urmă avea mai multă carne etalată În galantar. Uneori eram surprins de indiferența mea totală la vederea celor Înjughiați, Înecați, accidentați, Împușcați, arși sau omorâți În bătaie, deși știam prea bine de unde venea această insensibilitate. După ce văzusem atâta moarte pe frontul turcesc și cât timp lucrasem la Kripo, aproape că Încetasem să mai văd un cadavru ca fiind Încă În vreun fel uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sclipă În fața ei, bucurându-ne de aerul curat. Apoi, privind pe jos, am văzut niște hârtii În fața sobei de gătit. Una dintre ușile incineratorului era deschisă și m-am aplecat ca să arunc o privire. Înăuntru, soba era plină cu hârtie arsă, În mare parte transformată În cenușă. Ici și colo mai erau petice din câte ceva ce nu fusese ars de flăcări. — Vezi dacă poți să salvezi ceva din astea, i-am zis lui Inge. Se pare că era cineva foarte grăbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
inamice, pentru a masca Înaintarea. Exact când mergem pe deasupra lor, chiar peste capetele noastre se dezlănțuie o mare explozie și suflul ei ne culcă pe toți la pământ. Adăpostindu-mă temător Într-o gaură provocată de obuze, plină de broaște arse, cu capul băgat Într-un pian cu coadă, aștept ca zgomotul bătăliei să amuțească... Amețit, m-am simțit tras afară din mașină și apoi pe jumătate cărat, pe jumătate târât Într-o clădire. Cătușele Îmi fură scoase și am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]