4,476 matches
-
fiu, mătușa lui, Elizabeth Charlotte, Prințesă Palatină i-a sugerat regelui ca Louis să fie trimis ca soldat în Flandra, care era atunci sub ocupație franceză. Regele a fost de acord cu sugestia și fiul său a fost trimis la Asediul de Courtray. Acolo, Louis s-a îmbolnăvit. În ciuda bolii sale, Louis își dorea cu disperare să recâștige dragostea tatălui său și a continuat să lupte ignorând sfatul medicului regal și a marchizului de Montchevreuil de a se întoarce la Lille
Louis, Conte de Vermandois () [Corola-website/Science/321036_a_322365]
-
7 aprilie. Acolo, Memiš-aga i-a învins pe frații Sulejmanpašić și pe armata lor de 2.000 de soldați, obligându-i să se retragă și distrugând posesiunile familiei Sulejmanpašić. La 21 mai, Namik-pașa a plecat la Stolac în urma unui scurt asediu. După aceea, Gradaščević s-a proclamat "Comandant al Bosniei, ales prin voința poporului". La 31 mai, Gradaščević a cerut ca toți aristocrații să i se alăture armatei sale, împreună cu oamenii de rând care doreau să o facă. Mii de oameni
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
Fidrus l-a învins pe Sulejman-beg și a asigurat întreaga Herțegovină cu excepția Stolacului. Armata care a asediat Stolac, însă, a eșuat în luna martie a anului următor. Primind informații că trupele bosniace slăbiseră, căpitanul din Stolac, Ali-pașa Rizvanbegović, a rupt asediul, contraatacând rebelii și împrăștiindu-le trupele. Spre Stolac fusese trimisă deja o nouă forță de la Sarajevo, sub comanda lui Mujaga Zlatar, dar a fost rechemată de Gradaščević la 16 martie după vestea unei ofensive majore plănuite de marele vizir. Campania
Marea Revoltă Bosniacă () [Corola-website/Science/321073_a_322402]
-
și Țările de Jos au încetat lupta împotriva Franței după ce s-a semnat tratatul de la Utrecht în 1713. Barcelona, care susținuse revendicarea arhiducelui și a aliaților în 1705, a capitulat în fața armatei Bourbonilor la 11 septembrie 1714 în urma unui lung asediu, punând capăt prezenței aliaților în Spania. Ostilitățile între Franța și Austria au continuat până în 1714, când au fost ratificate tratatele de la Rastatt și Baden, punând capăt Războiului Succesiunii Spaniole. Spania a ratificat mai greu tratatele de pace; conflictul ei cu
Războiul Succesiunii Spaniole () [Corola-website/Science/321106_a_322435]
-
l-au descurajat pe Ludovic Filip să accepte onoarea pentru fiul său, care a acompaniat armata franceză și a intrat în Belgia pentru a susține noul regat în separarea sa de Regatul Unit și Olanda; acolo a luat parte la Asediul de la Antwerp. La 26 aprilie 1840 s-a căsătorit cu Prințesa Victoria de Saxa-Coburg și Kohary la Castelul Saint-Cloud. Decesul fratelui său mai mare, Ferdinand, Duce de Orleans, în 1842 i-a dat o poziție cu o importanță mai mare
Louis, Duce de Nemours () [Corola-website/Science/321301_a_322630]
-
de către Ogareff, care merge la Marele Duce și se dă drept Mihail Strogoff, curierul țarului. Nadia îi rămâne fidelă lui Mihail, ajutându-l să își continue drumul spre Irkutsk, unde ajung chiar în momentul în care tătarii se pregătesc de asediu, profitând de trădarea lui Ogareff care, după ce câștigă încrederea Marelui Duce, șubrezește apărarea cetății. Mihail îl ucide pe trădător, dovedind că nu orbise în realitate, apoi se căsătorește cu Nadia, al cărei tată este grațiat de Duce în urma actelor de
Mihail Strogoff () [Corola-website/Science/321307_a_322636]
-
acum la 1.700 de oameni, a mers până la Boston sub tirul inamicului într-o retragere tactică și a ajuns în cele din urmă la Charlestown. Milițiile cumulate au blocat căile înguste de acces terestru către Charlestown și Boston, declanșând asediul Bostonului. Ralph Waldo Emerson, în „Concord Hymn”, descrie primul foc de armă tras de coloniști la North Bridge ca fiind „împușcătura auzită în toată lumea”, deși nu a fost primul foc de armă al războiului. Infanteria britanică, poreclită de coloniști „tunicile
Bătăliile de la Lexington și Concord () [Corola-website/Science/321262_a_322591]
-
proviziile pe sfârșite, cu mulți oameni bolnavi sau muribunzi, englezii s-au întors șchiopătând spre casă, acoperiți de rușine. În 1627 Buckingham a condus un alt eșec: în încercarea sa de a-i ajuta pe noii săi aliați hughenoți în asediul de la La Rochelle, după o campanie de patru luni, este învins. A pierdut mai mult de 4000 de oameni, dintr-un total de 7000. La întoarcerea sa, Parlamentul a prezentat Petiția dreptului prin care condamna modul de a aduna oameni
George Villiers, Duce de Buckingham () [Corola-website/Science/320544_a_321873]
-
de proiectile pe zi, maximul fiind atins pe 25 septembrie cu 1.190 de proiectile. Comandantul american din Vietnam, generalul William C. Westmoreland a răspuns lansând Operațiunea "Neutralize", o campanie de bombardament aerian și naval, cu scopul de a rupe asediul. Timp de șapte săptămâni, avioanele americane au aruncat între de bombe în aproape 4.000 de raiduri aeriene. La 27 octombrie, un regiment APV a atacat un batalion al armatei sud-vietnameze la Song Be, capitala provinciei Phuoc Long. Nord-vietnamezii au
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Khe Sanh) pe o potecă ascunsă. Forțele speciale din FOB 3 au folosit soldați bru din programul CIDG și au acceptat și ajutorul pușcașilor marini de la CAP Oscar care au luptat împreună cu ei și au efectuat patrulări pe tot parcursul asediului. Acest atac a arătat că Divizia 304 APV tocmai sosise din Vietnamul de Nord cu toate cele trei regimente, 9, 24, 66, împreună cu Regimentul 68B Artilerie și cu Batalionul 14 Antiaerian. Ele erau susținute de Batalionul 24 Artilerie. Divizia a
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
După ce avionul ateriza, el devenea ținta tirului de mortiere și artilerie al APV. Aceleași probleme le întâmpinau și la plecare. Ca rezultat, 65 la sută din toate proviziile erau parașutate din avioane C-130. Forțele Aeriene au afirmat că, pe parcursul asediului, 14.356 de tone de provizii au fost livrate la Khe Sanh pe calea aerului (din care 8.120 tone au fost parașutate). Înregistrările Regimentului de Aviație 1 Marină indică faptul că unitatea a livrat 4.661 tone de încărcătură
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
ofițerii Marinei, care de la bun început nu intenționaseră să păstreze baza de la Khe Sanh, fiind, în schimb, criticați că nu l-au apărat cum trebuie. Cei de la Marină au arătat mereu că baza Khe Sanh nu fusese de fapt sub asediu, întrucât nu fusese cu adevărat izolată de eforturile de întărire și aprovizionare. Generalul Cushman era indignat de „sugestia unei salvări sau de spargerea asediului cu forțe exterioare”. Cu toate acestea, la 1 aprilie, s-a declanșat Operațiunea "Pegasus". Rezistența opusă
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
trebuie. Cei de la Marină au arătat mereu că baza Khe Sanh nu fusese de fapt sub asediu, întrucât nu fusese cu adevărat izolată de eforturile de întărire și aprovizionare. Generalul Cushman era indignat de „sugestia unei salvări sau de spargerea asediului cu forțe exterioare”. Cu toate acestea, la 1 aprilie, s-a declanșat Operațiunea "Pegasus". Rezistența opusă de nord-vietnamezi a fost timidă și problema principală care a împiedicat avansul a fost plafonul de nori permanent de la orele dimineții care a încetinit
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
diversiune cu scopul de a facilita pregătirile APV/FNE pentru o bătălie decisivă la Khe Sanh, fie Khe Sanh a fost o diversiune cu scopul de a-i distrage atenția lui Westmoreland în zilele dinainte de Tet.” Alți observatori credeau că asediul servește unei strategii mai complexe a comuniștilor; a atras 30.000 de soldați americani în afara orașelor care erau țintele principale ale ofensivei de Tet. Dacă APV chiar dorea să cucerească Khe Sanh și dacă bătălia a fost o tentativă de
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Siloam este un tunel care a fost săpat sub Cetatea lui David în Ierusalim înainte de 701 BC în timpul domniei lui Ezechia. Tunelul nu este menționat direct în Biblie, totuși Biblia relatează că împăratul Ezechia a pregătit Ierusalimul pentru un iminent asediu din partea Asiriei, prin blocarea izvoarelor râului Ghihon, și devierea cursului spre Cetatea lui David (2 Cronici, capitolul 32). Tunelul este datat cu ajutorul inscripției găsite pe perete (Inscripția de la Siloam) și prin datarea materialelor organice conținute în tencuiala originală. El este
Tunelul lui Ezechia () [Corola-website/Science/320663_a_321992]
-
care nu numai că poate fi vizitat, ci și se poate intra și merge prin el. Tunelul, care duce de la râul Gihon la Scăldătoarea Siloamului, a fost proiectat să servească ca apeduct pentru a aproviziona Ierusalimul cu apă în timpul iminentului asediu asirian, condus de Senaherib. Lungimea tunelului este de 533 m și diferența de altitudine între cele două capete este de 30 cm, transportând apa de-a lungul întregii sale lungimi de la râu la bazin. În conformitate cu "inscripția de la Siloam" tunelul a
Tunelul lui Ezechia () [Corola-website/Science/320663_a_321992]
-
din toate părțile, dar avea un mare dezavantaj care este reprezentat de sursa majoră de apă proaspătă, adică râul Gihon, care este situat afară din cetate. Acest fapt reprezenta o slăbiciune majoră din punct de vedere militar, în caz de asediu îndelungat cetatea rămânea fără apă proaspătă. Biblia spune că împăratul Ezechia, temându-se că asirienii vor asedia cetatea, a blocat izvorul de apă din afara cetății și l-a deviat print-un canal în Bazinul Siloam.. În 1899 a fost descoperit
Tunelul lui Ezechia () [Corola-website/Science/320663_a_321992]
-
au fost surprinși iar în timpul celor două ore de lupte grele mai mult de 50 au fost uciși iar alți 40 luați prizonieri. 500 de australieni din Queensland și Noul Wales de Sud (unitatea Lancers) au luat ulterior parte la Asediul de la Kimberley din februarie 1900. În cuda regresului din urma înfrângerilor de la Colenso, Stormberg, Magersfontein și Spion Kop din ianuarie — și cu orașul Ladysmith aflat încă sub asediu — britanicii au organizat o contraofensivă cu cinci divizii de armată în Statul
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
și Noul Wales de Sud (unitatea Lancers) au luat ulterior parte la Asediul de la Kimberley din februarie 1900. În cuda regresului din urma înfrângerilor de la Colenso, Stormberg, Magersfontein și Spion Kop din ianuarie — și cu orașul Ladysmith aflat încă sub asediu — britanicii au organizat o contraofensivă cu cinci divizii de armată în Statul Liber Orange, în februarie. Forța de atac includea o divizie de cavalerie comandata de generalul locotenent John French și avea atașate unitatea Lancers a Noului Wales de Sud
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
mare cantitate de bunuri și era apărat de 300 de australieni și 200 de rhodesieni. Atacul a început la 4 august 1900 cu bombardamente masive care au produs 32 de victime. Pe timpul nopții, apărătorii s-au baricadat în post sub asediul artileriei și armelor de foc. O forță de despresurare a fost oprita de buri în vreme ce o a doua coloană de soldați s.a întors din drum crezând că postul a fost deblocat. Asediul a continuat timp de 11 zile iar
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
apărătorii s-au baricadat în post sub asediul artileriei și armelor de foc. O forță de despresurare a fost oprita de buri în vreme ce o a doua coloană de soldați s.a întors din drum crezând că postul a fost deblocat. Asediul a continuat timp de 11 zile iar pe parcursul său mai bine de 1.800 obuze lovit postul. După ce apelurile de a se preda au fost ignorate de apărători și nedorind să se angajeze într-un atac frontal riscant, burii s-
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
timp de 11 zile iar pe parcursul său mai bine de 1.800 obuze lovit postul. După ce apelurile de a se preda au fost ignorate de apărători și nedorind să se angajeze într-un atac frontal riscant, burii s-au retras. Asediul de pe râul Elands a reprezentate una din realizarile majore ale australienilor din timpul războiului, postul fiind deblocat complet în cele din urmă la data de 16 august 1900. Drept răspuns acestor atacuri, britanicii au adoptat tactici contra insurgenților incluzând tactica
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Nauru și Rabaul din Noua Guinee Germană. Trupele au ajuns la Rabaul la 11 septembrie 1914 și au ocupat orașul în ziua următoare întâmpinând doar o rezistență slabă din partea apărătorilor germani și nativi în timpul luptelor de la Bita Paka și la asediul insulei Toma. Noua Guinee Germană s-a predat la 17 septembrie 1914. Australienii au avut pierderi ușoare care includeau șase morți în timpul luptelor dar acestea au fost agravate de pierderea misterioasă în largul oceanului din zona insulelor a submarinului AE1
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
din nou capabilă de combat. Germanii și italienii au pornit o ofensivă în Africa de Nord la sfârșitul lui martie împingând armatele Commonwealthului până spre granița cu Egiptul. Divizia a 9-a și Brigada a 7-a australiene s-au aflat sub asediu la Tobruk și au apărat cu succes portul cheie până la înlocuirea lor cu trupe britanice în octombrie. Pe timpul lunii iunie, corpul principal al Diviziei a 7-a, o brigadă din Divizia a 6-a și comandamentul central al Corpului I
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
din 1182, bătălia de la Belvoir a fost disputată în apropiere de regele Baldwin al IV-lea al Ierusalimului și Saladin. Ca urmare a victoriei armatei musulmane condusă de Saladin asupra cruciaților în bătălia de la Hattin, cetatea Belvoir a fost asediată. Asediul a durat un an și jumate până când apărătorii cruciați s-au predat în data de 5 ianuare 1189. Fortificația de la Belvoir au fost desființată între anii 1217-1218 de către conducătorii musulmani care se temeau de recucerirea cetății de către cruciați. În anul
Fortăreața Belvoir (Israel) () [Corola-website/Science/320720_a_322049]