3,728 matches
-
dragoste ale lui C. Pornind de la un gidianism provocator de destin („Abandonează-te întâmplării”), poetul ajunge la un ton sumbru din ce în ce mai accentuat: „Mi-a întors spatele și mă respinge / Mumă-mea marea, la țărm despuiat; / Pământul mă zvârle, numai un astru fârtat, / miloasă, steaua mea neagră mă ninge.” Dacă, tânăr, poetul se simțea un intermediar între două lumi („Ci iată, prinse-ncet, parcă de-o mână, / Aripi îmi bat pe umeri din țărână”), în toamna lumii și a vieții va citi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286218_a_287547]
-
mitologia ne înfățișează reprezentarea globului ceresc, Atlas avea mai mulți fii, dintre care unul, Hesperos, se deosebea prin evlavia lui, prin sîmță-mîntul de dreptate față de supuși și prin acela al omeniei. Cîndva Hesperos - ur-cîndu-se pe vîrful muntelui Atlas, ca să observe astrele - ar fi fost răpit de furtuni dezlănțuite pe neașteptate și a dispărut de pe fața pămîntului. Poporul hotărînd să i se dea cinstire vrednice de un zeu, i-a fost dăruit celui mai strălucitor astru de pe cer numele său... Atlas avu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
pe vîrful muntelui Atlas, ca să observe astrele - ar fi fost răpit de furtuni dezlănțuite pe neașteptate și a dispărut de pe fața pămîntului. Poporul hotărînd să i se dea cinstire vrednice de un zeu, i-a fost dăruit celui mai strălucitor astru de pe cer numele său... Atlas avu șapte fiice, cărora - după numele lui - li s-a dat un nu-me comun, Atlantide... Au fost așezate pe cer și au primit numele de Pleiade.” Diodor în altă parte a scrierii numește Marea Neagră cu
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
antichitatea le numea hiperboreene”. Apollonius din Rodos în Argonautice spune că hiperboreenii sînt pelasgi locuind în nordul Traciei. Și Marțial, într-o epigramă adresată soldatului roman Marcellin scrie: ,,Soldat Marcellin tu pleci ca să iei pe umerii tăi cerul hiperboreean și astrele polului getic”. Numai să nu ne tîmpim! Același autor numește victoria lui Domițian asupra lui Gezino ,,hiperboreus triumphus” și mai departe: ,,De trei ori a trecut prin coarnele perfide ale Istrului sarmatic; de trei ori și-a scăldat calul în
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
din Botoșani a S.N.R. este invadată pe revers (fig. 97av) de inscripții și simboluri, unele dintre acestea discutabile. Interesantă ni se pare imaginea bust a lui Iorga, realizată de Gheorghe Adoc pe aversul medaliei respective (fig. 97rv), dar ne contrariază astrul simbol de deasupra capului, pe care l-am mai întâlnit într-o poziție identică și pe o medalie Eminescu, din anul 1989, a aceluiași gravor. La fel de interesantă ni se pare și imaginea savantului în postura de orator, realizată de Adoc
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
care urmară felurite tipărituri naționale și slavone. Coresi se folosea de texte mai vechi. Limba română, așa cum apare din aceste întîie monumente lingvistice, e latină în structura și lexicul ei fundamental. Tot ce privește situarea omului pe pământ și sub astre, ca ființă liberă, civilă, cu instituții și viață economică elementară, categoriile existenței în fine, intră în această zonă. Noțiunile de Dumnezeu, de țară, de cetate, de lege sunt latine, bătrânul însuși e un "veteranus" al imperiului. Împărăția l-a lăsat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
eternă gură, Cuvânt curat ce-a existat, Eone, Când Universul era ceață sură. Să-ți numeri anii după mersul lumii Pentru-o femeie? - Vezi iubirea cum îi. În scimb Luceafărul e de o construcție muzicală perfectă. Sensul e acum satiric. Astrul e geniul solitar, Cătălin și Cătălina sunt umanitatea efemeră. Tehnica e liturgică. Tema e dezvoltată și analizată, repetată și comentată, reluată din nou până la completa istovire, iar replicile Luceafărului sunt formulistice, fiindcă el , neavând suflet empiric, nu poate găsi relații
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
asfințit... Și toamnă, iarnă, primăvară, vară... Și-n casă gol... și-același gol afară, Și totul repetat necontenit. Oraș ori sat, - netrebnice fermente, Aceleași în palate turbulente Și-n pașnicul colibelor azil. Oriunde truda fără de repaos... Și-n sfere vide: Astrul unutil, Perpetuând banalitatea-n haos. P. CERNA Părerea moștenită din cercurile junimiste că P. Cerna (1881-1913) ar fi un poet mare nu se poate susține. Cerna nu e în realitate decât un modest poet, trudnic, în luptă cu limba, conceptual
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Secțiunii din Botoșani a S.N.R. este invadată pe revers (fig. 97av) de inscripții și simboluri, unele dintre acestea discutabile. Interesantă ni se pare imaginea-bust a lui Iorga, realizată de Gheorghe Adoc pe aversul medaliei respective (fig. 97rv), dar ne contrariază astrul simbol de deasupra capului, pe care l-am mai întâlnit într-o poziție identică și pe o medalie Eminescu, din anul 1989, a aceluiași gravor. La fel de interesantă ni se pare și imaginea savantului în postura de orator, realizată de Adoc
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
douăzeci de ani situaționist la treizeci utopian la patruzeci transversal la cincizeci viral și metaleptic la șaizeci aceasta este istoria mea"389), se va distanța ulterior de ei ("Păstrez în legătură cu situaționismul o amintire cu adevărat admirabilă, dar el este un astru stins, o stea moartă"390), descriind un stadiu și mai avansat de abstractizare, în care societatea de consum și societatea spectacolului sunt transgresate, la fel cum este lăsată în urmă întreaga modernitate, atunci când va începe să analizeze lumea postmodernă a
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
schimbi la față și eziți să citești până la capăt scrisoarea", exilând astfel, împreună cu poetul, și scrisorile și operele. Vina lui nu merită atât! De fapt, Ovidiu nu s-a gândit că, punând una peste alta, mâna sa ar putea atinge astrele, precum Titanii, care se revoltaseră împotriva lui Jupiter; nici nu s-a înrolat în tabăra rebelă a lui Encelade, conducătorul Titanilor, care a declarat război zeilor, stăpâni ai pământului, nici nu a făcut precum mâna cutezătoare a lui Tidide (una
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
atitudinea de sfidare la adresa destinatarului: dacă poetului nu îi rămâne nicio posibilitate de răzbunare, Pieridele îi vor da forțele și sulițele lor. Chiar dacă locuiesc în cel mai îndepărtat loc din lume, pe malurile Sciților, și sunt foarte aproape de ochii mei aștrii care se scaldă în Ocean, mesajele noastre vor străbate nenumărate popoare și obiectul lamentărilor mele va fi cunoscut în toate colțurile urbei; tot ceea ce vom spune va merge din Occident până în Orient; Aurora și Hesperia vor fi martorele vocii mele
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pământ, pe puterile cerului, pe tine însuți, zeu între noi prezent [i se adresează lui Augustus], jur: inima mea bătea pentru tine, o preamărite; și am fost al tău cu tot sufletul meu. M-am rugat ca intrarea ta printre astre să fie amânată și am fost și eu o mică parte din grămada care se ruga pentru același lucru. Și pentru tine am oferit tămâie sfințită și, alăturându-mă tuturor, și eu am ajutat cu rugăciunile mele la rugăciunile publice
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
adaug un alt pasaj, extras dintr-o scrisoare adresată unui dușman acum, după toate cele comentate, se poate spune Dușmanului său465. "Deși eu locuiesc în cel mai îndepărtat colț de lume, pe malurile Sciților și foarte aproape de ochii mei sunt astrele care nu se oglindesc în Ocean, mesajele noastre vor parcurge popoare imense și obiectul lamentării mele va fi cunoscut până la capătul lumii; tot ceea ce vom spune se va răspândi de la Occident la Orient; Aurora și Luceafărul vor fi martorii vocii
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
acum pe orizon.” Meditația Începe la ceasul Înserării (ora romantică a contemplației) și se termină odată cu ivirea luminii matinale, În zvonul dobitoacelor ce coboară la apă. Ea antrenează un număr de elemente materiale (soarele, muntele, dealurile rîpoase, rîul șoptitor, cîmpia, astrele, ruinele, evident, vegetația zidurilor, din nou cîmpia și rîul, mușchiul pietrelor și ierburile sălbatice, păsările călătoare), acelea pe care le aflăm În toate poemele reflexive și evocatoare din epocă. Ele formează cadrul pastoralei tradiționale, cu ușoare mișcări de regie: introducerea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
abstracte. Heliade care, de regulă, caută În poezie efecte muzicale, fiind un liric prin excelență auditiv, urmărește aici și efecte vizuale și deschide versul spre lumea imaterială a parfumurilor. Nuntirea celui dinții cuplu provoacă o beatitudine generală. Plantele, păsările, „svoltătoare”, astrele În frunte cu luna castă salută „amorul conjugal”. Erosul participă, În genere, În poezia lui Heliade, la starea pe care am putut-o numi ascensională. Să rămînem, pentru moment, la Anatolida unde În armoniile cerești pătrund, cum s-a putut
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
liric. Discursul uzează de o scenografie simplă și eficace. Dovadă că poetul o folosește În mai toate piesele. Modelul cel mai pur Îl aflăm În Muma lui Ștefan cel Mare. Primul tablou Înfățișează atmosfera care precede evenimentul: peisajul, timpul, poziția astrelor. O descripție (evocare) cu elemente luate din recuzita romantică: castelul fixat pe o stîncă neagră, peștera unui sihastru sub o rîpă stearpă, o mănăstire... În această deschidere intră și preciziuni de ordin temporal, climateric („vînturile negre, Într-a lor turbare
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zicînd că „tot ce-nalță și preface pe om În Dumnezeu” vine de la dragoste. Ninița deschide cu o zîmbire cerurile („mie ceriul li-au deschis”). Este motivul pentru care, În ora ferice, În minutul mit, Îndrăgostitul invocă și obține complicitatea astrelor. Este ideea pe care o exprimă lungul poem alegoric Mărioara, Florioara, unde Alecsandri concentrează toate simbolurile lui erotice: „Două umbre adunate Și cu drag Îmbrățoșate, Care lung se sărutau Și cu gura se-mbătau Și lumea-ntreagă-o uitau! Iar
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru toate situațiile. Talentul său e pregătit să Îmbrățișeze mai multe cauze. Nu crede, În fond, că iubirea determină existența individului și că tulbură În vreun fel oarecare viața universului. Numai Eminescu face din dragoste o forță capabilă să miște astrele. Alecsandri o privește ca un fenomen natural, capabil să producă durere sau beție drăgăstoasă. Cel mai sincer, el este În idile. Rodica este, În fond, arhetipul eroticii sale. Ea este simbolul jovialității și al sănătosului realism al vieții. Rodica este
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spirituală, agape. „Prieteșugul” este, pentru ei, o chezășie a amorului. Heliade are, dintre toți, sentimentul iubirii ca energie cosmică. Trăiește frenetic sub semnul caroului. El cîntă nașterea universului și nunta mistică a elementelor. Erosul este forța care mișcă, Într-adevăr, astrele și provoacă delirul creațiunii. Asachi, Înaintea lui Heliade, avea intuiția amorului cosmic În niște versuri triste și noduroase: „Acea rază nemurindă, pentru glorie creată, Ce lucit-au peste mine Încă-n timpul de giunie Aleu, s-a Înturnat iarăși la
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
s-a zis. E mai degrabă un poet al universului dinafară. Prin prefăcătoria lui erotică, În poezia română intră, În orice caz, cîteva elemente noi. CÎnd nu mai poate jura pe el Însuși, poetul Înamorat jură pe copaci, stînci, pe astre... Să le luăm pe rînd. Întîi iatacul. „Sfînt loc”, zice Conachi. Loc de odihnă (știm noi ce fel de odihnă) și loc de suspin pentru că Îndrăgostitul este alungat repede din acest paradis. Iatacul este spațiul plăcerilor corupte, trecute sub tăcere
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
erotice: fulgerul, tunetul... Fără să fie un obiect predilect, cum e la romantici, luna răsare des și În poezia lui Conachi. La 7 iulie 1846 Îi dedică un poem numind-o eminescian „stăpîna nopților”. Conachi nu leagă Însă de acest astru o viziune mai profund lirică. Alegorizează, În stilul lui, făcînd din lună un confident și un mesager: să ducă oftatul și lacrimile peste munți, la Stăpînă, dîndu-i, astfel, de știre că o viață de om să răpune pentru dînsa... Luna
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
spre o noapte complice și euforică. Conachi n-are propriu-zis preferință pentru un anotimp sau pentru o oră anumită. Lipsește dealtfel În poemele lui orice referință la rotirea anotimpurilor. Iubirea nu-i În funcție de schimbarea vremii. Înamoratul nu depinde de poziția astrelor. El iubește mereu, vara și iarna, cu statornicie și egală intensitate. Timpul erotic nu este, În această epocă, În legătură secretă cu timpul cosmic. Conachi, ca profesionist al amorului, iubește „zi și noapte”, fără răgaz, indiferent la rotirea anotimpurilor. „Nopți
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
e vorba mereu de muieri și de dragoste. În Calendarul lui Bonifatie Setosul trece „fămeia frumoasă” În rîndurile lucrurilor faste, alături de punga de galbeni plină, de mîncarea și băutura bună... Cum există o legătură directă Între fapta bețivului și mișcarea astrelor, Pann Îi studiază consecințele. Dacă bărbatul sau muierea, de pildă, se ivesc dimineața cu capul plin de rachiu, atunci - „atuncea e Întunecimea soarelui Învederată”. Situația nu interesează tema noastră. Nici situația, nici consecințele. Dar vine numaidecît alta care are legătură
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
prisma unor concepte bine delimitate, în raport cu viziunea scriitorului asupra existenței. În capitolul intitulat Cosmos, B. descifrează în opera lui Sadoveanu „un simbolism cosmic inimitabil”, primul element constituindu-l Soarele. Solaritatea sadoveniană se manifestă pe toate coordonatele existenței umane, de la contemplarea astrului până la răsfrângerea razelor lui în cele mai tainice unghere ale minții și sufletului omenesc. Pe de altă parte, spațiul și timpul sunt categorii permanente și dominante în opera sadoveniană. Există, astfel, un spațiu real și unul magic, imaginar, având, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285552_a_286881]