4,413 matches
-
București, 1975; Serge Fauchereau, Expressionisme, dada, surréalisme et autres ismes, I, Paris, 1976; Avangarda literară românească, îngr. și introd. Marin Mincu, București, 1983; Scarlat, Ist. poeziei, III, passim; Micu, Modernismul, II, passim; Avangarda românească, MS, 1990, 3-4 (număr special); Pop, Avangarda, passim; L’Avant-garde roumaine et son contexte européen, „Euresis” (CREL), 1994, 1-2 (număr special); Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Georges Sebbag, Suprarealismul, tr. Marius Ghica, București, 1999; Simona Popescu, Salvarea speciei. Despre suprarealism și
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
introd. Marin Mincu, București, 1983; Scarlat, Ist. poeziei, III, passim; Micu, Modernismul, II, passim; Avangarda românească, MS, 1990, 3-4 (număr special); Pop, Avangarda, passim; L’Avant-garde roumaine et son contexte européen, „Euresis” (CREL), 1994, 1-2 (număr special); Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Georges Sebbag, Suprarealismul, tr. Marius Ghica, București, 1999; Simona Popescu, Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu Naum, București, 2000; Dicționar de avangardă literară românească, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Dan Grigorescu, Dicționarul avangardelor
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
contexte européen, „Euresis” (CREL), 1994, 1-2 (număr special); Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Georges Sebbag, Suprarealismul, tr. Marius Ghica, București, 1999; Simona Popescu, Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu Naum, București, 2000; Dicționar de avangardă literară românească, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Dan Grigorescu, Dicționarul avangardelor, București, 2003; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003. D. Mc.
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Georges Sebbag, Suprarealismul, tr. Marius Ghica, București, 1999; Simona Popescu, Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu Naum, București, 2000; Dicționar de avangardă literară românească, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Dan Grigorescu, Dicționarul avangardelor, București, 2003; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003. D. Mc.
SUPRAREALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
în structura psihofiziologică a scriitorilor moderni și că procesul acesta, animat de impulsuri erotice, determină mentalitatea publicului. Autorul articolului, indignat de anarhia sintactică, determinată în opinia sa de libertatea excesivă a celor care zdruncină normele, trece literatura și arta de avangardă în categoria artei bolnave și pornografice, iar în final cere ca această stare de lucruri să fie privită ca o problemă de stat. În studiul Gabriele D’Annunzio și critica italiană, retrospectivă a exegezei despre scriitorul italian, Elisabeta Naum arată
THESIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290166_a_291495]
-
operele unor scriitori români și străini, analizează creația lui Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Camil Petrescu, Mihai Beniuc sub raport filosofic și sociologic, confruntă gândirea lui Martin Heidegger cu cea a lui Teilhard de Chardin, precum și critica stilistică ori avangarda literară contemporană cu marxismul, discută „cazul Lukács”. Eseistul utilizează un sistem referențial amplu, invocă în sprijinul argumentației idei aparținând celor mai diferite orientări, ca și poziții și curente filosofice, sociologice, estetice exprimând toate „fețele” veacului al XX-lea: de la Henri
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
de astăzi, prefecții limitrofi cu Basarabia rusească au încunoștiințat pe guvern că armata imperială rusă a început a-și opera intrarea în România prin trei puncte, anume: Bestimac, județul Cahul, față cu orașul Leova pe Prut, unde a și ajuns avangarda; Tabac, județul Bolgrad și Ungheni, capul liniei ferate Iași-Ungheni, intrând deja avangarda în orașul Iași. În fața acestor [două] fapte întâmplate înainte de a fi Camerile legiuitoare întrunite, guvernul n-a putut și nu poate face altceva decât a se ține de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
armata imperială rusă a început a-și opera intrarea în România prin trei puncte, anume: Bestimac, județul Cahul, față cu orașul Leova pe Prut, unde a și ajuns avangarda; Tabac, județul Bolgrad și Ungheni, capul liniei ferate Iași-Ungheni, intrând deja avangarda în orașul Iași. În fața acestor [două] fapte întâmplate înainte de a fi Camerile legiuitoare întrunite, guvernul n-a putut și nu poate face altceva decât a se ține de linia de purtare trasă de corpurile legiuitoare în ultima lor sesiune: menținerea
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
vest, care urma să cucerească cetățile Nicopole și Plevna și să înainteze apoi și ea către Balcani, asigurând aripa dreaptă a armatei principale; aceasta, printr-o ofensivă fulgerătoare, a cucerit Târnova, a trecut la 7/19 iulie prin trecătoarea Șipka, avangarda condusă de generalul Gurko ajungând o săptămână mai târziu dincolo de Balcani, la Stara Zagora. Rezistența înverșunată a generalului Osman-pașa, la Plevna, a creat însă probleme serioase înaltului comandament rus, care, în condițiile opririi ofensivei armatelor imperiale (detașamentul generalului Gurko și
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Este D.P. - cum pretinde Constantin Pavel - „omul Securității”? Mai e valabilă replica pe care i-am dat-o acestuia că „dacă toți oamenii Securității s ar comporta ca D.P., provocator, atunci înseamnă că Securitatea se poate considera o instituție de avangardă”? D.P. s-a referit, între altele, la unele aspecte de potemkinadă din timpul vizitei „Tovarășului” în județul Iași: povestea cu porumbul (știuleți „străini” legați cu sîrmă de strujeni) am auzit-o și din „sursă oficială”, nu și pe cea cu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
printr-o intrare dosnică, apăru în mare viteză o mașină singură. Până când cei mari aflați în pavilion să se dezmeticească, președintele republicii, urmat de un ofițer de Securitate, se afla în incinta expoziției. Nu primire cu pompă, nu urale, nu avangarda și ariergarda de mașini, obișnuite în asemenea ocazii. înlemniserăm cu toții, mai ales la vederea figurii crispate a iubitului nostru secretar general și președinte al republicii. Printre plecăciunile și bâlbâielile marilor dregători prezenți, Ceaușescu trecea nervos, cu buzele mai subțiate și
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ambalajele și cutiile ce-i stăteau în cale și cu grele cuvinte în Trofin pentru nereușita acestei reprezentații. Se urcase în mașină și în viteză a pornit primul. Suita în derută îi pierdu urma. Bănuiau totuși încotro plecase. Necondus de avangardă și necunoscând exact traseul, nu știau că va pătrunde la Apimondia printr-o intrare laterală, unde nu-l aștepta nimeni. Nici tu drapele, flori, urale și plecăciuni, ci niște necăjiți de muncitori ce roboteau apăsați de griji și arșiță, în
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
de viață și punga muncitorului. Să fi fost grevele astea vreo expresie a luptei de clasă, așa cum afirma Lenin? Greu de conceput, când proprietarul mijloacelor de producție era chiar statul comunist, statul proletariatului victorios în frunte cu detașamentul său de avangardă, Partidul Comunist. Și atunci? Nu cumva erau o expresie a faptului că relațiile de producție sunt necorespunzătoare și trebuie făcut ceva pentru îmbunătățirea lor (Karl Marx)? Și Ceaușescu a făcut-o! S-a emis teoria antagonismelor în socialism care prezintă
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
proză trimise de bolnavul internat la Berck. În vara și toamna anului 1934, Blecher, aflat la tratament la Brașov, publică, În revista locală Frize, aforisme și traduceri din Apollinaire și Richard Arlington. Îi apăruse deja la Paris, În revista de avangardă a lui André Breton, o prozopoemă scrisă direct În franceză. Tot În această perioadă, debutează editorial cu volumul de poezii Corp transparent, În manieră suprarealistă. Întâlnirea la Brașov, În 1934, cu Geo Bogza suscită În Blecher „noi elanuri de viață
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
statuie vie a durerii”... Blecher publică mai multe articole În Vremea, dovedindu-se un eseist pătrunzător și acut, perfect orientat În literatura franceză și engleză, dar și În filosofie, cu adeziune structurală la existențialismul lui Kierkegaard. Răsfoiește albumele artei de avangardă, căutând pe Dalí. Desenează el Însuși și pictează suprarealist. Pasionat de muzică, rămâne Îndelung lângă patefon, ascultând Bach. Întreține o bogată corespondență, nu doar În țară, cu Sașa Pană, Sebastian, Baltazar, Geo Bogza, Lucia Demetrius, Marietta Sadova, ci și În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
pagini Întretăiate cu Baudelaire și cu Victor Brauner, și cu Che Guevara, cu Întunecatul Schneider și cu Isaac Orbul, părintele Kabalei moderne, polemizând despre terorism și artă, libertate sexuală și crimă, responsabilitate și ocultism, tiranie, știință, antisemitism, nebunie, mizerie, stalinism, avangardă. Personajul Sábato discută cu Bruno, personajul său, iar Bruno relatează, ca un zelos reporter și emul, aparițiile lui Sábato pe străzile, În cafenelele și casele din Buenos Aires. Diavolul și iubirea, suferința, drastica pedagogie iezuită a „omului nou”, rătăcirea credinței, violența
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
rebel și bufon. Nu ar fi vorba nici chiar de vreun „carnet de membru” În loja internaționalistă a maeștrilor inovatori ai artei moderne. Un dadaist doar În sensul „cetățeniei” modernității, nu al cotizării la o mișcare, fie ea și de avangardă artistică. „Punându-ne În inconfortabila situație a imigrantului suntem din nou ca niște copii”, explica imigratul În Lumea Nouă. „Sunt printre puținii care continuă să deseneze după ce copilăria s-a Încheiat, continuând și perfecționând desenul copilăriei.” Un exil, copilăria Însăși
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
inițiativa unui grup de tineri scriitori în frunte cu V. Spiridonică, revista este tipărită cu banii entuziastului ei redactor, având de la început menirea să ofere o posibilitate de exprimare literaților din generația tânără. Se încadrează între publicațiile cu deschidere spre avangardă, exprimând „o mișcare spirituală care răspundea unei necesități a acelor timpuri de mari frământări sociale” (Ion Th. Ilea). Revista are un caracter strict literar, spațiul cel mare fiind rezervat poeziei, mai ales celei moderniste. Astfel, semnează versuri Ștefan Baciu, V.
FRONT LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287097_a_288426]
-
turnați mirodenia vieții peste veninul efemer al îngropării; așterneți pânza fluturândă a imaculatelor avânturi peste cenușa inactualului; trâmbițați imnuri triumfale, sărbătoriți grandoarea eternei primeniri.” Această retorică juvenil-teribilistă reflectă, în felul ei, acel climat de depășire a simbolismului programatic înspre iconoclastia avangardei. Majoritatea versurilor anonime adăpostite de revistă atestă însă confuzia „talentelor” care își exhibă precaritatea artistică. Ecouri argheziene, minulesciene, bacoviene etc. se întâlnesc în mod obișnuit; poezia cu care se deschide primul număr se intitulează Psalmii unui analist, alta e o
FRONDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287096_a_288425]
-
, mișcare de avangardă apărută la Zürich în 1916, din inițiativa lui Tristan Tzara, Marcel Iancu, Hugo Ball și Hans Arp. Inclus în familia mișcărilor de avangardă sub specia antiliteraturii, d. este adesea etichetat drept „nihilist”, extremist și nu în ultimul rând autosubminator. Refuzul
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
, mișcare de avangardă apărută la Zürich în 1916, din inițiativa lui Tristan Tzara, Marcel Iancu, Hugo Ball și Hans Arp. Inclus în familia mișcărilor de avangardă sub specia antiliteraturii, d. este adesea etichetat drept „nihilist”, extremist și nu în ultimul rând autosubminator. Refuzul de a adopta o poziție estetică în fața vieții („Detest pe literați și nu am încetat să iubesc ceea ce e viu”, afirma Tristan Tzara
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
o bună „piață de desfacere” extremismului lor nihilist, dar le permit în același timp confruntarea directă cu adversarul, care ar fi, în cazul de față, orice expresie a tradiționalismului, dar și unele forme moderniste instituționalizate. Culturi ale crizei și falimentului, avangarda și, odată cu ea, d. au ajuns curând să vadă în modernism dușmanul cultural contemporan, adversarul asupra căruia își puteau aplica tactica ofensivă, legitimându-și astfel rolul de expiator al literaturii, invocând, cu alte cuvinte, primatul autonomiei. Pe de altă parte
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
ale epuizării, d. se vede silit de propriul simț al consecvenței să se sinucidă, să se situeze deci pe sine tocmai pe pozițiile pe care le respinsese în primul rând. Relația dintre modernism și d. (ca avanpost al mișcării de avangardă în general) este în același timp una de fidelitate față de spectrul tatălui, căruia îi opune o atitudine parodică, deliberată și conștientă de sine. Parodia principiului estetic, a artei în general trădează însă un caz tipic de mauvaise conscience estetică. De
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
va deveni implicit elocventă. Se poate vorbi, în felul acesta, încă o dată de problema negației și a valorii sale specific antiliterare profesate de d. Refuzul categoric de a crea, promovarea autodistrugerii, gustul declarat al efemerului, autocenzura (ceea ce Matei Călinescu numea „avangarda interioară”) și instalarea definitivă în negație construiesc în final o nouă imagine (inversă sau în negativ, autoironică sau autoparodică) asupra literaturii. Pentru că actul negației este autosubminator prin definiție, el sfârșește prin a impune un regim normal de existență, un program
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]
-
antidotul literar ca metodă a distrugerii programate cu intenții polemice, creatoare de forme inverse, intenționat contrafăcute, care încep să concureze genurile literare tradiționale. Pentru poeții dadaiști antipoemul este un avertisment la adresa suprasaturării literare, convenționale, reconvertită în caricatură insidioasă. D. și avangarda în general refac la scară mică, prin raportare la modernism, periodicitatea/ciclicitatea literaturii: este încercarea de a atinge o anumită stare de grație „inițială”, după o serie de reformulări și negări, punerea în scenă, în premieră, pentru un sfârșit al
DADAISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286653_a_287982]