16,035 matches
-
ziceam de ceilalți, de civili adică. ‒Aaaa! Deci îi știi și nu îi spui, japițo?! Ia de aici o coală și un pix și scrie-i pe toți. Scrie-i pe toți care ascultă posturi străine, că te rup în bătaie, împuțitule! Păi, nu-mi ajunge o coală, zic eu de colo inconștient. Fleașc-poc!... fleașc-poc!... sau chiar și invers, mi-au cântat instrumentele de percuție și lovire ale huliganului în uniformă din proximitatea mea și... ia te uită ce sânge colorat
„REVOLUȚIA” MEA- (UN ROMAN MAI ALTFEL, MAI PUȚIN ROMANȚAT) de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2054 din 15 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368515_a_369844]
-
aici și... putem să fim două cupluri la ofițerul stării civile? - Ohoooo! Ești mortal, Tinule! Stai acolo să te îmbrățișez, cumnate!... O poți cere de acum, te asigur, îl încurajă Eugen, în timp ce-l îmbrățișa. Da, poftiți! ridică el vocea, auzind bătăi ușoare în ușă. Era Laura cu doamna doctor Maria Popa, urmate imediat de asistente. Toate erau o ploaie de zâmbete binevoitoare și de bucurie, de parcă toate trăiau aceeași fericită întâmplare de viață a Laurei. După ce aceasta făcu prezentările, doamna profesor
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (12) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1601 din 20 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/367707_a_369036]
-
în barcă, am început să trag liniștit la vâsle. Cu speranța că la mal voi găsi cumpărători, am cântărit din priviri grămada de pește, considerând că totuși a fost o zi mulțumitoare, pentru o asemenea vreme călduroasă și lipsită de bătaia vântului. Când vântul bate din nord, apa se încălzește prea tare și peștele nu mai are chef de mâncare. La mal, turiștii își întindeau cearceafurile peste locurile de depozitare a bărcilor, eliberate în zori de pescari. După sosirea noastră, a
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
zece pisici maidaneze și numărul lor varia de la an la an, în funcție de cantitatea de hrană asigurată de „sponsorii” iubitori de feline. Eu eram “sponsor” din aprilie și până prin noiembrie, deoarece peștele mic îl dădeam felinelor, între care se încingea o bătaie mare pe guvizi, de fiecare dată, dar oricum, fiecare pisică avea porția sa asigurată. Pentru puii de câteva luni, fără dinți puternici care să sfârtece corpul sau capul guvidului, trebuia să le tai bucățele mici, cât pot înghiți odată, sau
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367787_a_369116]
-
la năravurile mărunte și ciubucurile la care le e mintea, concesionând altcuiva partidul. Prost ar fi Johannis dacă nu și-ar face acum unul cu adevărat, fără politicienii care se pricep doar la fiscalitate. Un pictor din Botoșani a ajuns bătaia de joc a statului. Bărbatul, grav bolnav, a restituit statului pensia pe 8 luni, pentru că a obținut un venit din vânzarea câtorva tablouri făcute de el. Pictorul încerca, astfel, să obțină niște bani pentru a-și opera mama, și ea
NEGOCIERE ŞI DEROGARE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1422 din 22 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367797_a_369126]
-
lovească de marginile ringului de dans, el are multe alte sarcini în plus, de a coordona câteva sute de mușchi ai corpului pentru a-l menține în echilibru sau pentru a efectua diferite mișcări, el trebuie să controleze respirația omului, bătăile inimii, procesul de menținere a temperaturii optime organismului și multe alte lucruri, care, luate laolaltă, necesită o putere de procesare de câteva mii de ori mai mare decat cea a unui calculator performant. Se spune că există doar două mari
DESPRE INTELIGENŢĂ de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367852_a_369181]
-
exemplu, că înaintea luptelor cu grad mare de risc asumat, trupele răcneau cu toată convingerea un fel de slogan care îi supramotiva și băga groaza în inamici, adjudecându-și astfel victoria. Păi, nu cuceriseră romanii o lume cu strigăte și bătăi în scut, iar ienicerii turci cu al lor iallaaa, iallaaa, nu băgaseră groaza în toată creștinătatea, samuraii care strigau „banzai, banzai”, sau rușii care își vărsau plămânii răcnind ura prelung, la vremea când, drogați cu votcă din cartofi îi sminteau
STRIGĂTUL DE LUPTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367896_a_369225]
-
scut, iar ienicerii turci cu al lor iallaaa, iallaaa, nu băgaseră groaza în toată creștinătatea, samuraii care strigau „banzai, banzai”, sau rușii care își vărsau plămânii răcnind ura prelung, la vremea când, drogați cu votcă din cartofi îi sminteau în bătaie pe mai sobrii nemți? - Hai, că m-am scos, trecu ultimul gând prin capul lui Picu, înainte de a repezi un picior în ușa cârciumii. Intră cu un aer triumfător și dădu un răget de mai mare dragul: - Băi, nea Titi
STRIGĂTUL DE LUPTĂ de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367896_a_369225]
-
pe maestrul Negru-Cioară). La hotare a apărut blestemata de vrăjitoare, cu un trădător terorist, de aici din țară, împreună cu o armată de tâlhari, mulți dar slabi, nedisciplinați, pe care ei îi pot ronțăi singuri. Și-aveau cu toții o poftă de bătaie, mamă, mamă! Afară, nea Ciorică le strigă: - Băieți, luați-vă după agenții mei! Ei vă duc la sigur și îi veți lua prin surprindere pe năvălitorii vrăjitoarei și teroristului, ca din oală. - Ura! La luptă! - Noroc cu nea Ciorică, șopti
MĂRŢIŞOR-19 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1519 din 27 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367844_a_369173]
-
animăluțe n-aveau cum să se-nfrupte din colț proaspăt de iarbă, cum firesc ar fi fost! Ăl mai mic al Zamfirei sta pitit sub velnițe, cu urechea ciulită la trosnetul lemnelor din sobă. Singur între șapte surori, era ciuca bătăii pentru copiii din sat. Și nu nevolnicia staturii i-atragea pornirea neprietenilor, ci o frică bolnăvicioasa purtată de acesta pe oriunde-și târa umbra, frică mirosită de toți. Pentru așa năpastă, babe firoscoase îi găsiseră pricină mamă-sii, despre care
POVESTE DE IARNĂ de ANGELA DINA în ediţia nr. 1455 din 25 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367891_a_369220]
-
care o auzea în mintea-i de atâta amar de timp! Și cât ar fi vrut... Cât n-ar fi dat să asculte si alții muzica sa! Îți imaginezi ce spaimă am tras pentru câteva momente?! Dar mi-am potolit bătăile inimii și am ascultat în continuare dialogul celor doi nevăzuți, ținându-mi respirația. -N-ați cerut sprijin? Nu v-ați adresat...? îl întrerupse vocea colocutoarei, plină de compasiune. Nelăsând-o să încheie, răsună din nou vocea profesorului: -În timp ce chibzuiam
BANCA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367938_a_369267]
-
pentru tinerii care au fost nevoiți să-și părăsească o țară ce nu le-a mai putut asigura un viitor decent. În ceea ce privește ritmul și rima în poezia Cameliei Cristea aș putea spune că aceasta este asemenea dăngătului de clopot ori bătăii de toacă, de la biserica din apropiera casei sale, pe care o fregventează și unde își pune inima ( “Pune inima”) pe la icoane, în duminici și în sărbători deoarece simțirea ei este Dumnezeu ( “Te simțeam”), ce o face să vadă ( “Seninul”) chiar
PENTRU CAMELIA CRISTEA „E VREMEA ZBORULUI” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367942_a_369271]
-
pentru a ne reface clanul decimat de atacurile sordizilor. Râsetele izbucniră ca la comandă, într-un cor cârâitor. Am simțit instant cum furia îmi urcă în gât, gata să mă facă să răcnesc. Un Kaar nu poate permite să fie bătaia de joc a nimănui. Am întins mâna la spate, după armele mele. Bineînțeles că nu am mai găsit niciuna. Îmi lipseau și centura magnetică și brățara de orientare. Căpetenia, cu privirile pe mișcările mele, porni să râdă mai tare decât
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
după care îngroșă rândul celor adunați pe pasarelă. Era rândul meu și trebuia să lovesc ținta. Am închis ochii, imaginându-mi cum săgeata devine extensia brațului meu. Deși nu știam cât de mult pot întinde coarda, am ridicat fața în bătaia vântului de nord-vest. Arcul era atât de greu că, în câteva momente mi-au amorțit brațele. Ratare! Căpetenia râse ușor, cu aroganță, în uralele războinicilor săi. Săgeata mea depășise pasarela, așadar, întinsesem prea mult coarda. Trebuia doar să-mi fixez
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367944_a_369273]
-
amănunte ce-a pătimit el ,la pădure. Numai că unii mai pătimesc din când în când și-n curte.... Îmi amintesc rapid de celălalt topor. „ Trebuie să mă ajut de el să-l scot pe ăsta ,răposat pe câmpul de bătaie.” Înfig cu putere și nu știu exact prin ce minune ,reușesc să îl eliberez. Îl ascund cu grijă într-o parte și revin încrezător la locul acțiunii ,bucurat de mica mea victorie. Dar dac-ai câștigat o bătălie ,nu-nseamnă
FOLOSUL ECUATIEI de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1590 din 09 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/368022_a_369351]
-
să am succesul și prestigiul lor. Și-atunci, să deschidem această vitrină! După trei luni, soarta a fost de partea mea, aducându-mi o colaborare cu Teatrul Național „I.L.Caragiale”, în spectacolul „Boabe de rouă pe frunză de lotus în bătaia lunii” de Nicolae Mateescu, regia Gelu Colceag, unde jucam o mască. Ulterior, în 2000, în urma unui concurs am început colaborarea cu Teatrul Nottara în „Căsătoria” de Gogol, regia Gavril Pinte. A urmat spectacolul „Frumos e în septembrie la Veneția” de
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
să-mi fac una identică. Am luat din dulap cel mai de preț material, fără acordul mamei, imaginându-mi deja creația mult visată. Lipsa materialului din dulap m-a dat de gol în fața mamei. Finalul a fost însoțit de o bătaie bună din partea ei și o pedeapsă pe măsură. De parcă nu era de ajuns, produsul finit a fost un fiasco. Incidentul nu m-a descurajat și ambiția mea a mers mai departe, urmând alte... și alte inovații. Acum, marea majoritate a
MONALISA BASARAB. UN OM FOARTE BUN ŞI FRUMOS de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1453 din 23 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367928_a_369257]
-
printr-un loc ciudat, un câmp presărat cu bolovani de o parte și de alta pe câteva mile bune, preț de zece minute de mers, bolovani mari, rotunzi și negri care străjuiau tufișurile maronii și iarba îngălbenită și alb-argintie în bătaia crepusculară a soarelui care încerca să alunece încetișor în oceanul doar bănuit de noi și care se afla în acea parte, ca niște stânci mai mici și gheboșate în șiruri presărate în interiorului decorului campestru care din fuga mașinii, parcă
RUINELE, BUNURI NAŢIONALE!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 180 din 29 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367257_a_368586]
-
în cotloane, cohorte de dihănii În căutare sunt de-un colț mai cald. În lumea aceasta cuprinsă de tăcere Un zurgălău se puse să zvonească Și mă răsfăț cu pâine, unt și miere Pe când privesc uimită pe fereastră. Se-aud bătăi în ușă, grăbită le răspund: În casa mea atât de primitoare Se-opri la întâmplare Moș Crăciun Să scape, biet de el, de geruri și ninsoare. 8. Lăsați străinii să vă treacă pragul Coboară neaua albă, viscolesc troieni Și clopotele
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
Acasa > Strofe > Amintire > E PREA TÂRZIU-LUI ADRIAN PĂUNESCU Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 251 din 08 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nemuritor vei fi la zidul morții răstignit Deși bătaia inimii prea obosite s-a oprit Durerea ta cea mare de țară și de neam A-ntunecat albastrul ce îți zâmbea la geam... Închis într-un spital pe care nu l-ai vrut Nicicând în viața ta..legat la aparate
E PREA TÂRZIU-LUI ADRIAN PĂUNESCU de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367346_a_368675]
-
-n frunte, al razei calzi, de soare, și-n piept, un nerv febril, de dulce primăvară - și-o muză-n tremur, ca o libelulă - o tânără vestala iubita de-un moșneag - și-n șir’ te mărgărite, de Cronos, în arțag, bătaia risipita de nesupusa mea pendula - și, chiar, și-un fast onor, sacerdotal dintr-un cerdac de suflet, ca prinos, cu tot misterul incrustat pe miez de Os pe lacrima, din ochiul rece, de coral. Referință Bibliografica: ELOGIU ARTEI / Ion Mârzac
ELOGIU ARTEI de ION MARZAC în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367345_a_368674]
-
să adulmece resturi de viață, trăiesc fără să deranjez împrejur; mă desfășor între limite suportabile nu vorbesc despre pofte nici despre despărțiri merg tiptil pe linia vieții; la capăt același cuțit tocit de mângâieri taie în felii inegale singurătatea în bătaia vântului scăpate din pumn cireșele inimă de porumbel se rostogolesc în umbra pietrelor; crengile sub care am crescut au rămas în bătaia vântului. nu am știut să păstrez hohotul de râs al copilăriei, sărut bătătura din palma mamei și nodul
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
merg tiptil pe linia vieții; la capăt același cuțit tocit de mângâieri taie în felii inegale singurătatea în bătaia vântului scăpate din pumn cireșele inimă de porumbel se rostogolesc în umbra pietrelor; crengile sub care am crescut au rămas în bătaia vântului. nu am știut să păstrez hohotul de râs al copilăriei, sărut bătătura din palma mamei și nodul din gât se topește brusc sub privirea ei îngăduitoare scrisoare pentru mama am intrat în rândul lumii mamă, realitatea mă urmărește obsedant
CARMEN TANIA GRIGORE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367352_a_368681]
-
fost bătut de milițianul Foca și activistul de partid de la Raion. Cum era printre ultimii din comună care nu se înscrisese “de bună voie” în colectiv, nu a avut altă alternativă decât să cedeze după trei zile de beci și bătaie și să semneze cererea de intrare. A fost mare tragedie când au venit și ne-au luat din curte vaca și vițelul, cei doi cai frumoși - Mircea și Cezar - doi armăsari tineri, boii - Plăvan și Ciolacu - celui din urmă îi
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]
-
fug la gară pentru trenul către Constanța. După o asemenea experiență amară, nimic nu mă mai putea reține în acest oraș și odată ajuns acasă la țară, nu am mai vrut să plec înapoi, nici dacă mă omora tata în bătaie cu biciul. Cu nu știu ce alte aranjamente, tot printr-o rudă de-a mamei, actele mi-au fost transferate la liceul “Ana Ipătescu” din Constanța și așa am devenit elev al acestui liceu, amplasat în partea veche a orașului, doar la
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA (ROMAN) de STAN VIRGIL în edi��ia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367284_a_368613]