5,357 matches
-
frunze - bastonul bătrânului căutând drumul Cade o nucă - din copacii cât veacul sunetul clipei Fluture alb poposind pe-o castană - ultima idilă Zi înnorată - prin parcul pustiit tac pomii și-un haijin Doar un buchet de tufănele de vânzare - pâinea bătrânei În nuc doar ciori și un sticlete rebegit - dar câte zarvă Ultima frunză rostogolita de vânt - pe ram tăcerea Stropi de lumină - bordând vălul burniței crizantemele Singură luna printre nouri cerniți - de-a v-ați ascunselea Stropi, clipocit și zloată
BROTACUL DIN LUNĂ. In: Brotacul din lună by Tania Nicolescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/445_a_847]
-
vadă moartea venind? Dumnezeule mare! Nimeni nu-i spusese vreodată dacă sforăia. Visul lui fusese unul fericit. Un vis în care făcea dragoste cu Clarence pe masa din bucătărie, peste făina de prăjituri, cu urechea atentă la pașii posibili ai bătrânei, mușcându-și buzele ca să nu țipe. S-a trezit așa cum se trezea mereu din aceste vise: cu un ciudat amestec de fericire, dezamăgire și scârbă. Și când s-a trezit, ei plecaseră deja. Nu mai erau vietnamezi în junglă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
pădurii. — Oh, Dumnezeule! Dumnezeule...! suspina preotul. Nu e cu putință! — Bineînțeles că e cu putință, părinte! Arătă spre o colibă. El a spus-o... Coliba mică în care dormea Ulla nu mai era decât o grămadă de cenușă fumegândă. Cadavrul bătrânei era la câțiva metri, cel al băiatului se odihnea sub dărâmături. Părintele Carlos se aplecă asupra unei copile căreia explozia îi smulsese brațul stâng și pierdea sânge încet, fără să scoată un geamăt. — Dă-mi cămașa ta, Inti...! porunci el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu timiditate, dar se mărginiră să se așeze pe jos pe vine și să privească la ce făceau albii. José Correcaminos a fost singurul care a reacționat la vederea distrugerilor și a morților. Rămase în picioare, privind coliba și cadavrul bătrânei. — Ulla a văzut tot, șopti el. Ochii și mintea lui călătoreau dincolo de munți și de mări și urechile lui înțelegeau limbile străine. Mașina era verde, așa cum a spus el, și a adus distrugere și moarte... Nu va mai exista niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și puțină apă, întâlni o bătrânică. Ea îi spuse: Voinice, dă-mi și mie o coajă de pâine și un strop de apă. Cu dragă inimă, mătușă! Poftim! Sper să-ți ajungă căci nu mai am nimic altceva. Mulțumesc, zise bătrâna. Cum te-aș putea ajuta și eu? Până acum n-a putut nimeni să mă ajute, dar află că eu am plecat în căutarea păsării cu pene de foc. Ai putea ști unde se găsește? Cum să nu știu?! Uite
Pasărea cu pene de foc. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]
-
soție. Atunci vino cu mine! spuse el și ochii îi străluciră de dragoste și de fericire. Prințul nostru îi povesti frumoasei fete tot ce făcuse pentru a ajunge aici, îi spuse despre boala tatălui său, despre drumul parcurs, despre minunată bătrână care-l ajutase. Și au pornit îm preună spre împărăția tatălui său. În drumul lor, el a zis păsării: Cântă, cântă! Atunci pasărea și-a desfăcut aripile roșii, și-a înălțat capul și a început să cânte. Cântecul ei făcea
Pasărea cu pene de foc. In: ANTOLOGIE:poezie by Ioana-Diana Stanciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_689]
-
de ce mai ezita. Situația lui de la Dunn și Dustard era de așa natură, încât orice alt gest însemna sinucidere profesională. Dar atunci Hugo și-a adus aminte de Osokozi și de cuplul de bătrânei. De ochii plini de încredere ai bătrânei. Hugo s-a uitat în ochii întrebători ai tinerei din fața lui și și-a amintit de Alice. A ezitat, luptându-se cu ideea că singura posibilitate ca „Hambarul Paradisului“, așa cum fermierul insistase să fie numit în pliant, să devină o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Dar ce altceva putea să facă? —Amanda se mărită din nou! a urlat el prin fereastra șoferului. Cu un businessman redutabil care e putred de bogat! Restul oamenilor care așteptau autobuzul au început să aclame. — Bravo ei! a bubuit o bătrână solidă, fluturându-și bastonul prin aer. —A fost de acord să obțin custodia lui Theo! a strigat Hugo. Alte ovații. Între timp, pe chipul lui Alice se citea că în ea se dădea o luptă pe viață și pe moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
e să divorțezi de Jake, pe motiv de comportament inacceptabil, și după asta tu, eu, Rosa și Theo putem să trăim împreună. Fericiți până la sfârșitul vieții! Mulțimea din stația de autobuz a luat-o razna. —Haide, drăguță, a îndemnat-o bătrâna pe Alice. Arată a fi un tânăr așa de dulce. Eu m-aș duce cu el. —Eu nu vă stau în cale, s-a înfuriat Alice. Apoi s-a întors mânioasă, începând să meargă pe stradă fără să dea nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
banii, Lucia... Laptopul, geamantanul, banii, Lucia. Țâșni de pe gărduleț și începu să alerge, din nou. Pantofii mușcau din asfaltul trotuarului cu o poftă nebună, iar curentul de aer îi biciuia obrajii. De la o fereastră situată la un etaj superior, o bătrână își făcu cruce, privind în urma lui. Apoi închise geamul, reveni în fotoliu, primi în poală un motan mare, tărcat, apoi oftă și apăsă un buton de pe telecomandă. Tocmai începea o emisiune de divertisment. Peste câteva secunde, imaginea bărbatului care gesticulase
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
de dimineață. Nu mai plouase de înainte de Sânt-Ilie. Trecuse puțin de amiază și razele soarelui dogoreau. Neculai Antoniu, megieșul bunicii lui, gard în gard, îl aducea cu căruța de la Iași la Zahorna. Când au ajuns pe hudița umbroasă, în dreptul casei bătrânei Zotoaia, bunica lui, Neculai Antoniu, om voinic, strigă din tot plămânul: ”- Mătușă Ileana, iaca... ț-am adus nepotu!” Un zbucium lăuntric, necunoscut, care vroia parcă să-i sfâșie pieptul, să-l strângă de gât... ceva nedeslușit îl împingea, în ziua
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
din spatele ei... totul, sub zăpușeala zilei, parcă încremenise păstrându-și umbra neștirbită. Un motan cenușiu, vargat, cu crăpături la ochii galbeni, se chiora la soare. Stătea pe prispă nemișcat ca un sfinx, privind departe peste sat. Întreaga bătătură a casei bătrânei Zotoaia, zăcea într-o tăcere blajină, păstrând o mărturie, parcă, dintr-o poveste de la începutul lumii. Iorgu împinse ușor ușa de stejar, mâncată de vreme, și păși în tindă, cu simțământul că pășește în altă lume. În partea dreapta, o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
în inimă puțin din calmul lor, iar ea îi destăinuia neliniștile nelămurite și adânci, care o stăpâneau. “-Cum e când ești fericit, Tăntică?.. o întreba Vasilica uneori. Aș vrea atât de mult să fiu fericită!” zise fetița, cu ochii umeziți. Bătrâna o privea îndelung, în tăcere, și, după o vreme murmură zâmbind: “-Biata mea copilă, fetița mea dragă..!” zise ea și continuă să zâmbească.Vasilica își lăsă capul în poalele mătușii, și îi săruta mâinile, care o mângâiau pe creștet. “-Voi
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de mormânt. Vorbea nu numai cu sine, vorbea și cu cei care erau în el, cu Vasilica... era aproape de el, ca și cum ar fi ținut- o de mână. O mare liniște curgea prin el, ca un râu domol de câmpie... Blestemul bătrânei Dochița îi reveni în minte, parcă mai amenințător, si mai înfricoșător, cutremurându-l... -Neam de neamul vostru... în cele patru zări să se spulbere... Uitarea să se-aștearnă peste voi și tot neamul vostru în veci!”, răcnea, atunci, din răsputeri
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
îi reveni în minte, parcă mai amenințător, si mai înfricoșător, cutremurându-l... -Neam de neamul vostru... în cele patru zări să se spulbere... Uitarea să se-aștearnă peste voi și tot neamul vostru în veci!”, răcnea, atunci, din răsputeri blestemând bătrâna Dochița. Au trecut o mulțime de ani de-atunci... o mulțime!.. murmură bătrânul Iorgu oftând. ...O, Doamne, dacă s-ar putea întoarce timpul, să mă fac din nou copil, măcar pentru o clipă!.. murmură el. Dar, nu... nu se poate
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
băncuță ce se afla sub troița de lângă fântână ca sămi comunice ceva foarte important. Avui senzația bizară, ceva Îmi spunea că trebuie să plec, ceva mă oprea s-o fac, anulându-mi cumva voința. Ne-am așezat pe bancă și bătrâna a scos din traistă un crucifix. N-am văzut un altul mai frumos. Era din aramă bătură cu ciocanul, o tehnică veche, folosită de țiganii aurari. Răstignitul avea o expresivitate remarcabilă. Țiganca mi-a spus că-mi va dezvălui viitorul
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
felul de oale de diferite mărimi, zăresc și o cruce. Père Joseph Își deschide rucsacul și scoate o cutie cu prăjiturele și una cu pliculețe de ceai. — Am venit să bem ceaiul Împreună, Îi spune Père Joseph bătrânei În franceză. BĂtrâna dă din cap aprobator și Îi face semn Chenei să pună de ceai. Are dinții din față rari și lungi ca niște lopeți și, chiar și când nu zâmbește, are foarte multe riduri pe față - trăsĂtură considerată simbol al Înțelepciunii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să depistez de unde vine zgomotul În surdină al unui aparat de radio, singurul obiect din lumea modernă care pare să fi fost integrat totuși În peisaj. — Cum de ați părĂsit nordul pentru a locui aici ? riscă Jan o Întrebare timidă. BĂtrâna se Întoarce spre el și Îl privește fărĂ să răspundă, ca și cum tăcerea Însăși ar vorbi pentru ea. Șaman 125 — igalaq nu mai aude bine de la o vreme, explică Père Joseph, după o clipă de tăcere penibilă. Povestea plecării ei e
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
privește fărĂ să răspundă, ca și cum tăcerea Însăși ar vorbi pentru ea. Șaman 125 — igalaq nu mai aude bine de la o vreme, explică Père Joseph, după o clipă de tăcere penibilă. Povestea plecării ei e lungă. — Ba aud foarte bine, replică bătrâna. Am plecat pentru că nu mai suportam să văd ce a făcut omul alb din neamul meu, adăugă ea privindu-l drept În ochi pe Jan. Père Joseph roșește ușor. Urmează din nou un val de tăcere penibilă. Nu mai am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mai suportam să văd ce a făcut omul alb din neamul meu, adăugă ea privindu-l drept În ochi pe Jan. Père Joseph roșește ușor. Urmează din nou un val de tăcere penibilă. Nu mai am ce face acolo, spune bătrâna. Ce aș face acolo pot face foarte bine și aici, fărĂ să trebuiască să asist la degra- darea neamului meu. — igalaq e una dintre cele mai cunoscute povestitoare ale tribului inuu, ne explică Père Joseph. Ceaiul e gata. Apucăm ceștile
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
numai atât, adăugă Père Joseph. iqalaq a ajutat mai mulți bătrâni din trib rămași pe drumuri, după ce tribul s-a destrămat. — Ca să Încerce să compenseze nenorocirea pe care a adus-o irochezilor ? Întrebă Jan. Père Joseph se Încruntă. Chiar atunci bătrâna intră În cameră, pășind cu greutate, și se așeză din nou la masă. Avea privirea Adina Dabija 128 pierdută undeva departe, părând că nici nu era conștientă de prezența noastră. Apoi deodată Își Încreți și mai mult fața, părând că
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
Încercare de explicație. Poate că furtuna aceea a fost determinată de starea În care se găsea igalaq, care a influențat cumva sarcina sa electrostatică sau câmpul său electromagnetic În așa fel Încât au dat naștere la... — Prostii, i-o tăie bătrâna, făcând cu mâna a lehamite. Ani În șir am Încercat să Înțeleg ce s-a Întâmplat atunci și n-am reușit. Și, mai mult decât orice, n-am vrut să mai folosesc niciodată puterea pe care mi-a dăruit-o
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mutat de la Hyatt la o bătrânică În apartamentul căreia Teo Haiduc ajunsese Întâmplător cu câteva zile În urmă, mătușa unei ziariste locale cu care el avusese un schimb scurt, dar intens de experiență. Apartamentul a dispărut de pe fața pământului cu bătrână cu tot, precum și cu cea mai mare parte din lucrurile lor, câteva zile mai târziu, În urma unui raid NATo. Dar sistemele de transmisie au supraviețuit și au continuat să opereze din satele vecine, În timp ce roberto a reușit să ajungă printr-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
felul de oale de diferite mărimi, zăresc și o cruce. Père Joseph își deschide rucsacul și scoate o cutie cu prăjiturele și una cu pliculețe de ceai. — Am venit să bem ceaiul împreună, îi spune Père Joseph bătrânei în franceză. Bătrâna dă din cap aprobator și îi face semn Chenei să pună de ceai. Are dinții din față rari și lungi ca niște lopeți și, chiar și când nu zâmbește, are foarte multe riduri pe față - trăsătură considerată simbol al înțelepciunii
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
să depistez de unde vine zgomotul în surdină al unui aparat de radio, singurul obiect din lumea modernă care pare să fi fost integrat totuși în peisaj. — Cum de ați părăsit nordul pentru a locui aici ? riscă Jan o întrebare timidă. Bătrâna se întoarce spre el și îl privește fără să răspundă, ca și cum tăcerea însăși ar vorbi pentru ea. — Igalaq nu mai aude bine de la o vreme, explică Père Joseph, după o clipă de tăcere penibilă. Povestea plecării ei e lungă. — Ba
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]