3,735 matches
-
de hipersalivație, emoțiile însoțite de uscăciunea gurii. Ca mecanisme umorale suplimentare de reglare a secreției salivare, aldosteronul stimulează reabsorbția de Na+ și eliminarea de K+ la nivelul ductelor salivare, iar hormonul antidiuretic diminuă pierderile de apă prin salivă. Secreția salivară bazală poate fi diminuată în efortul fizic și în stări emoționale (în special datorită reducerii irigației) și accentuată în primul trimestru de sarcină, precum și în cazul cariilor, al ulcerațiilor și tumorilor bucale. 3. Digestia gastrică Digestia gastrică reprezintă totalitatea proceselor mecanice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
jejun. Calciul este mai întâi legat de o proteină specifică (CaBP) prezentă la nivelul marginii în perie în cantitate reglată de 1,25 dihidroxicolecalciferol. In această formă calciul este sechestrat în reticulul endoplasmic și aparatul Golgi din enterocite. La polul bazal Ca2+ este expulzat de pompa de calciu. Absorbția intestinală a calciului este reglată de calcemie prin intermediul parathormonului, care stimulează conversia renală a vitaminei D în 1,25 D3, ce stimulează sinteza de CaBP și Ca ATPază. Zincul și Magneziul Zincul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
sinteza proteică, ~90% din consumul de ATP susține activitatea contractilă, iar restul de ~10% este necesar pentru diversele procese de transport activ membranar. Energia pentru contracție, sub formă de ATP, este furnizată 99% pe cale aerobă (vezi mai sus). In condiții bazale 35% provine din glucide, 5% din corpi cetonici și aminoacizi și 60% (chiar mai mult în inaniție) din lipide (50% din ATP este rezultat din catabolismul acizilor grași liberi preluați din plasma sanguină). Acest tablou al metabolismului energetic implică o
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
rezultat din catabolismul acizilor grași liberi preluați din plasma sanguină). Acest tablou al metabolismului energetic implică o corelație foarte puternică a aportului sanguin cu necesarul de oxigen, dat fiind că extracția tisulară a oxigenului arterial este aproape completă în condiții bazale (oxigen foarte redus în sinusul coronar; diferență arteriovenoasă mare). Acest fapt permite folosirea consumului de oxigen ca indicator adecvat pentru evaluarea lucrului mecanic cardiac, deoarece consumul de oxigen este proporțional cu produsul forță-timp (tension-time index). Tensiunea parietală, contractilitatea și frecvența
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
spike = vârf) și fără platou distinct. In faza de depolarizare lentă diastolică mecanismul principal este inactivarea lentă a unor canale de potasiu (canalele care în cadrul potențialului de acțiune anterior au determinat repolarizarea, împreună cu închiderea canalelor de tip L), în timp ce permeabilitatea bazală pentru sodiu este mare și cvasiconstantă. Există totuși o populație particulară de canale lente de sodiu ce se deschid tranzitoriu în această perioadă. Modificarea ratei de descărcare se poate produce prin trei mecanisme diferite. Astfel, bradicardia poate fi determinată de
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
clar demonstrat la pacienți cu transplant cardiac, unde creșterea debitului cardiac în efort nu poate fi asigurată prin mecanism nervos, dar ea există, deși mai lentă și mai puțin amplă. La persoane cu antrenament fizic efectul se suprapune pe valori bazale crescute pentru volumul sistolic și telediastolic și scăzute pentru frecvența cardiacă, fapt ce asigură o creștere mai eficientă a debitului cardiac la aceeași modificare relativă a frecvenței. Lucrul mecanic extern al cordului poate fi cuantificat ca produs integrat presiune-volum, care
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
sângelui care însoțește această situație. 12.5. Controlul nervos al activității miocardului Urmare a dezvoltării embrionare, nodulul sinoatrial este inervat de vagul drept, iar nodul atrioventricular de vagul stâng. Inervația simpatică provine din ganglionii cervicali, prin nervii cardiaci. In condiții bazale există un oarecare tonus de stimulare smpatică a inimii și o puternică inhibiție vagală, astfel că întreruperea influenței vagale duce la creșterea frecvenței cardiace la 150 bătăi pe minut, în comparație cu frecvența de 100 bătăi pe minut ce rezultă prin denervare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
viscere (inclusiv cordul) sau se alătură nervilor somatici pentru a inerva vasele sanguine din piele, musculatura scheletică, etc. Simpatectomia determină o presiune arterială scăzută, mai ales datorită vasodilatației periferice, fapt ce reliefează existența unui important tonus smpatic vasoconstrictor în condiții bazale. Fibrele simpatice postganglionare eliberează noradrenalină (ce induce contracția mușchiului neted vascular prin stimularea α adrenoceptorilor), precum și doi co-transmițători majori vasoconstrictori, ATP și neuropeptidul Y (NPY). Constricția arteriolară prin stimulare simpatică este însoțită de constricție venoasă, ce scade capacitanța (complianța) venelor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
nucleul dorsal al vagului). Aria vasoconstrictoare C1, localizată în bulb anterolateral și superior , conține neuroni ce trimit axonul descendent spre cornul lateral al substanței cenușii spinale și folosesc noradrenalină ca mediator, unii din ei descărcând impulsuri automat cu o frecvență bazală de 0,5-2 Hz. Acești neuroni sunt cei care determină practic nivelul activității simpatice cu impact cardiovascular. Aria vasodilatatoare A1, situată anterolateral inferior în bulb, inhibă direct aria C1. Aria senzitivă A2, situată posterolateral în bulb și pontin inferior (în
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
prin inserția de noi molecule de aquaporină). Dacă mecanismul este activat de ingestia salină crescută, retenția hidrică poate duce în timp la hipertensiune arterială. In caz de ingestie hidrică crescută, fără exces de sare, secreția de ADH scade sub valorile bazale, permitând re echilibrarea hidrică, nu numai prin diureză presională, ci și prin scăderea reabsorbției de apă. Creșterea volemiei stimulează voloreceptorii atriali (de fapt baroceptori de joasă presiune), determinând inhibiția reflexă a secreției de ADH. In efortul prelungit, în special la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
metarteriolelor și sfincterelor precapilare. Hiperemie reactivă înseamnă vasodilatație post ischemică tranzitorie compensatorie (fig. 52). Hiperemie activă (funcțională) înseamnă vasodilatație ce se produce concomitent cu o creștere a activității tisulare. Autoreglarea, prin mecanisme metabolice și miogene, constă în menținerea debitului sanguin bazal în condițiile unor modificăril de presiune (fig. 53). Intervalul de autoreglare (75 175 mm Hg), ca și eficiența acesteia, variază considerabil de la un țesut la altul. Am arătat mai sus implicarea NO în medierea vasodilatației de răspuns la semnale chimice
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
lor. Angiogeneza este stimulată de heparină și inhibată de protamină. Deschiderea vaselor colaterale se produce în decurs de minute iar creșterea vasculară are loc în interval de câteva zile (coronare). Proliferarea începe prin înmugurire la nivelul venulelor, cu disoluția membranei bazale și proliferarea celulelor endoteliale și continuă cu formarea chemotactică a unor extensii de tip cordon celular, urmată de plierea acestora în formă de tub și conectarea lor în anse de diferite lungimi. Uneori are loc și invazia cu miocite netede
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
caracteristică proeminentă a circulației cerebrale este permeabilitatea redusă a capilarelor pentru pentru molecule mari (bariera hemato encefalică), datorită spațiilor intercelulare deosebit de reduse endoteliale (joncțiuni strânse) și ratei reduse de transcitoză. Capilarele sunt acoperite de proiecții astrocitare, aplicate strâns pe membrana bazală, separate de spații de ~20 nm. Asemenea proiecții acoperă și sinapsele, probabil cu rol izolator. Deci, rata de difuzie pentru molecule polare și ioni este mai mică decât în alte teritorii vasculare și scade cu creșterea masei moleculare. Rolul fiziologic
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
mult de 40 de miliarde de capilare. Capilarele reprezintă un sistem de legătură între circulația arterială și cea venoasă și fac parte din sistemul vascular de joasă presiune, alături de circulația venoasă, pulmonară și limfatică. Pe lângă asigurarea schimburilor nutritive, în condiții bazale și de activitate, rolul circulației capilare cuprinde și aspecte particulare, cum ar fi implicarea în termoreglare. Capilarele circulației sistemice conțin 5-7 % din volumul sanguin total. Transferul de substanță prin peretele capilarelor asigură aportul de oxigen și nutrimente, precum și îndepărtarea produșilor
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
capilar), dar este continuă în capilarul propriu-zis și segmentul venos. In ce privește presiunea capilară efectivă, când sfincterul capilar este închis presiunea este influențată de suprafața mare de secțiune a versantului venos (mai multe capilare “venoase” decât “arteriale”). In condiții bazale (repaus tisular; metabolism redus) capilarele se închid și se deschid ritmic, cu o frecvență mare (6-12/min). Umplerea diferită a capilarelor cu sânge a fost numită tonus capilar (stare de semidistensie permanentă a capilarului). Acesta suferă modificări pasive, în funcție de distensibilitatea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
măsură prin filtrare și absorbție (~ 0,06 ml/100g/min) și în cea mai mare parte prin difuziune (~ 300 ml/100g/min). Structura peretelui capilarelor Peretele capilar este alcătuit dintr-un epiteliu unistratificat pavimentos (celule plate așezate pe o membrană bazală). Fața luminală (vasculară) a endoteliului capilar prezintă un glicokalix membranar dezvoltat (un strat de polizaharide gros de 50 nm, ce se continuă și la nivelul porilor transcelulari). Această căptușeală glicoproteică are efect asupra permeabilității peretelui capilar, conținutului veziculelor de pinocitoză
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
care facilitează schimburile transparietale. Există fibre contractile intracelulare, a căror contracție determină modificarea formei și volumului celulelor endoteliale, dar nu există dovezi privind implicarea acestor fenomene în reglarea fluxului sanguin la nivel capilar, ci doar a permeabilității peretelui capilar. Membrana bazală este o matrice mucopolizaharidică amorfă, ce conține colagen nefibrilar și prezintă un aspect poros. Stratul endotelial poate fi continuu, fără pori intercelulari, ca în sistemul nervos central, sau poate prezenta pori cu diametru de ~4 nm (max. 10 nm) (mușchi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
cu membrană mucoproteică (continuă sau cu pori centrali ce prezintă radiații). In unele organe (ficat, maduvă hematogenă, splină) porii sunt atât de largi încât capilarele au aspect sinusoid. Capilarele se pot clasifica pe baza discontinuităților endoteliale și acoperirii cu membrană bazală și structuri perivasculare (tab. 8). O varietate de substanțe intervin în dinamica porilor transcapilari: calciul, bradikinina, histamina, etc. Permeabilitatea peretelui capilar, privit ca o membrană filtrantă, poate fi cuantificată ca și conductanță hidraulică, prezentând variații considerabile de la un țesut la
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
de substanțe lipofobe cu moleculă mare (>30 nm), de tipul albuminei și fibrinogenului, conținutul vezicular fiind parțial determinat de pelicula mucoproteică de pe fața luminală a endoteliului. Veziculele de pinocitoză formate pe versantul luminal traversează celula și deversează conținutul pe versantul bazal. Vezicula nu este afectată pe acest parcurs, iar fenomenul poate avea loc și invers, înspre lumenul capilarului. Difuziunea prin peretele capilarelor Difuziunea este mecanismul principal pentru transferul de substanțe între plasma sanguină și lichidul interstițial, prin peretele capilar foarte subțire
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
foarte subțire, care are și o enormă suprafață datorită ramificării. Rata transferului prin difuzie este de 80 de ori mai mare decât debitul plasmatic (capilar sistemic). Substanțele lipofile trec direct prin bistratul fosfolipidic al membranei celulelor endoteliale, la polul lor bazal și luminal. Substanțele hidrofile trec prin pori (localizați în spațiile intercelulare sau transcelulari) si căi transmembranare apoase (mai mici și mai selective). Pentru fiecare compus rata de schimb depinde de coeficientul de permeabilitate. Complet diferit de procesul de difuzie, cuplul
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
diafragmul nu este afectat. Diafragmul se inseră pe coastele inferioare, stern și coloana vertebrală; este inervat de nervii frenici stâng și drept, câte unul pentru fiecare jumătate de diafragm (fibrele nervoase provin din măduva cervicală, C3 - C4). In respirația obișnuită (bazală, de repaus) domul diafragmatic se mișcă cu ~1 cm, dar în cursul inspirului sau a expirului forțat excursia diafragmului poate ajunge la 10 cm. Când diafragmul se contractă el își micșorează curbura (în plam frontal și sagital), adică se aplatizează
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
în cursul efortului sau al manevrelor de respirație forțată. Din această categorie fac parte mușchii scaleni, care ridică primele două coaste și sternocleidomastoidienii care se inseră în regiunea superioară a sternului. 18.4.2. Expirul In cursul unei respirații obișnuite (bazală, de repaus) expirul este pasiv. In cursul efortului și al manevrelor respiratorii forțate are loc contracția mușchilor expiratori. Cei mai importanți sunt mușchii peretelui abdominal (drept abdominal, oblic intern și extern, transvers abdominal); când ei se contractă presiunea intra-abdominală
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
deschiderea capilarelor, creșterea presiunii intravasculare poate duce la o creștere a calibrului. Distensia capilară pare a fi mecanismul principal pentru scăderea rezistenței vasculare pulmonare produse de o presiune intra-vasculară crescută. Rezistența vasculară a circulației sistemice este crescută în condiții bazale și prin constricția arteriolelor musculare datorită tonusului simpatic. Circulația pulmonară nu prezintă acest mecanism de creștere a rezistenței la curgere prin modificări de calibru arteriolar. Așa cum am văzut, vasele intrași extra alveolare (fig. 81) sunt supuse unor condiții mecanice diferite
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
sanguin scade aproape liniar față de partea inferioară, înregistrând valori foarte scăzute către apex. Această distribuție este afectată la modificări de postură și la efort. Când subiectul este în decubit dorsal debitul sanguin în zona apicală crește, iar cel din zona bazală rămâne neschimbat astfel că distribuția debitului sanguin între apexul și baza plămânului devine aproape uniformă. Totuși, în această poziție debitul sanguin în regiunile posterioare ale plămânului depășește cu mult debitul din regiunile anterioare. Distribuția inegală a debitului sanguin poate fi
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
min. Consumul maximal de O2 în cursul efortului fiind de ~3000 ml/min, transportul se poate realiza numai printr-un mecanism ce permite o încărcare suficientă cu O2 a sângelui, dizolvarea fizică fiind departe de a asigura chiar și necesarul bazal de O2 al celulelor Oxigenul molecular formează cu ușurință o combinație reversibilă cu hemoglobina rezultând oxihemoglobina: . Această reacție determină capacitatea de încărcare cu O2 a sângelui în funcție de presiunea parțială; de fapt curba de încărcare a Hb.cu O2 sau curba
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]