4,866 matches
-
suporta să vii la altă oră, îl apucau pandaliile. Apărea noaptea în ușă, cu pijamaua lui ceaușistă, bicoloră, dungată, în care mai încăpeau vreo doi și mă ținea în prag, nu mă lăsa să intru. Nu-mi păsa, îl ascultam beat și domol, ca un copil cuminte. În timp ce perora, îi studiam elasticul de la pantaloni: cu noduri groase, succesive, rupt și legat la loc, apoi iarăși rupt, urmărit prin burțile pijamalei cu-o andrea sau un ac de siguranță și scos pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
dorit de inițiatori. Astfel, seara a fost "una de pomină", despre care "a doua zi, pe holurile complexului toată lumea vorbea", Monica Macovei "a fost luată de val", s-a manifestat într-un mod "destul de gălăgios", iar chelnerii spuneau că este "beată cui". Chiar și citarea declarației contrare a Monicăi Macovei este orientată printr-o introducere care re-atestă existența ca fapt a evenimentului: "ministrul justiției a negat informațiile referitoare la noaptea de pomină pe care ar fi petrecut-o la Costinești". În
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
într-o stare foarte gravă în urma consumului de droguri iar alături se află un altul, intr-o stare la fel de gravă ce a suferit un accident pe care nu el l-a provocat ci a fost o victimă a unui șofer beat, spre exemplu. În spital nu este decât un medic de gardă la urgențe și trebuie să aleagă pe care sa-l salveze mai întâi. Pe care ar fi corect și moral sa-l trateze mai întîi? Vă las pe voi
”Fii conștinent, drogurile îți opresc zborul”. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Chirilă Ana Maria Isabela, Liliana Negrii () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1981]
-
a celor zece sau doisprezece oameni care îl urmau. Ceata era extrem de variată și se remarca nu numai prin diversitate, ci și prin diformitate. Unii intrau așa cum fuseseră pe stradă, în paltoane și cojoace. Ce-i drept, nici unul nu era beat de tot; în schimb, toți păreau bine chercheliți. Păreau să aibă nevoie unul de altul ca să intre; luat în parte, nici unul dintre ei nu ar fi avut suficient curaj, așa că se îmbărbătau reciproc. Până și Rogojin pășea cu băgare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
greu cuvintele. Intră cu pași automați în salon, dar, trecând pragul, le văzu pe Nina Alexandrovna și pe Varia și se opri, intimidat puțin, cu toată tulburarea sa. Îl urmă Lebedev, care se ținea ca umbra de el și era beat criță; intrară apoi studentul, domnul cu pumnii, Zaliojev, care făcu plecăciuni în dreapta și în stânga, și, în sfârșit, se strecură și grăsanul cel mic de statură. Prezența doamnelor încă îi mai făcea să fie reținuți și se vedea că îi deranjează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lase mie mireasa! Știi bine că-i așa, Ganka, ticălosule! Doar ai lua trei mii! Uite-le aici! De-aia am venit, ca să-ți iau o așa chitanță; am spus că te cumpăr și te cumpăr! Pleacă de-aici, ești beat! strigă Ganea, care se făcea când roșu, când galben la față. Strigătul lui fu urmat de explozia bruscă a câtorva voci; echipa lui Rogojin aștepta de mult prima provocare. Lebedev îi șoptea lui Rogojin la ureche ceva cu deosebit devotament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
galben la față. Strigătul lui fu urmat de explozia bruscă a câtorva voci; echipa lui Rogojin aștepta de mult prima provocare. Lebedev îi șoptea lui Rogojin la ureche ceva cu deosebit devotament. — Ai dreptate, conțopistule! spuse Rogojin. Ai dreptate, suflet beat! Eh, fie ce-o fi! Nastasia Filippovna! strigă el, privind-o ca un dement, intimidat și brusc îmbărbătat până la impertinență. Uitați optsprezece mii! Și trânti în fața ei pe masă un teanc de bani înveliți în hârtie albă și legat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
va leșina imediat. Dacă-i așa, atunci o sută! Chiar astăzi aduc o sută de mii! Ptițân, ajută-mă, o să te procopsești și tu cu ceva! — Ai înnebunit! șopti deodată Ptițân, apropiindu-se repede și apucându-l de mână. Ești beat, au să cheme poliția. Unde crezi că te afli? — Minte și el la beție, spuse Nastasia Filippovna, parcă întărâtându-l. — Ba nu mint, banii or să fie. Diseară o să-i am. Ptițân, suflet de cămătar, ajută-mă, ia dobândă câtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încredere în general. De fapt, nici o clipă nu avusese încredere în el; conta pe acesta doar ca să intre cumva la Nastasia Filippovna, chiar și cu puțin scandal, însă nu avea deloc nevoie de un scandal în toată legea: generalul era beat criță și, purtat de cea mai avântată elocință, vorbea neîncetat, sentimental și lacrimogen. Trăncănea mereu că, datorită comportării urâte din partea tuturor membrilor familiei lui, totul s-a stricat și că, în sfârșit, situației trebuie să i se pună capăt. Ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și a amanetat tot, nimic nu mi-a lăsat. Ce să fac eu cu înscrisurile tale de împrumut, om viclean și fără rușine? Răspunde, șmecherule, răspunde, inimă nesătulă: cu ce, cu ce o să-mi hrănesc orfanii? Uite-l că vine beat și nu se poate ține pe picioare... Cu ce l-am mâniat eu pe Dumnezeu? Răspunde-mi, șarlatan mișel și nerușinat! Însă generalul n-avea chef de așa ceva. Marfa Borisovna, douăzeci și cinci de ruble... tot ce pot cu ajutorul prietenului meu... Prințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Rogojin putea da Ptițân, care avusese de furcă cu el și cu treburile lui până aproape de ora nouă seara. Rogojin insista categoric să i se facă rost chiar astăzi de o sută de mii de ruble. „Ce-i drept, era beat, observă Ptițân, însă, oricât de greu ar fi, se pare că va face rost de suta de mii; nu știu, totuși, dacă chiar astăzi și dacă va avea toți banii; de acționat, acționează mulți: Kinder, Trepalov, Biskup; îi ia cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
uitându-se la ușă. — Rogojin cu suta de mii, nu mai e nici o îndoială, bolborosi Ptițân ca pentru sine. XVtc "XV" Intră camerista Katia, foarte speriată. — Dumnezeu știe ce-i acolo, Nastasia Filippovna, au dat buzna vreo zece oameni, toți beți și vor să vină aici, zic că-i Rogojin și că dumneavoastră știți despre ce-i vorba. — Așa-i, Katia, introdu-i chiar acum pe toți. — Chiar... pe toți, Nastasia Filippovna? Dar sunt într-un hal fără de hal. Zău așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
puf roșcat, și toți înțelegeau cât se poate de clar că, dacă acest lucru profund național nu dă greș și dacă se abate asupra unui obiect, praful și pulberea se alege într-adevăr din acesta. Nici acum nu era vreunul beat criță, ca și dimineață, ca urmare a grijii lui Rogojin, care toată ziua se gândise la vizita ce urma să i-o facă Nastasiei Filippovna. El însuși reușise să se trezească aproape de tot, în schimb mai că nu era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ca să nu mai zic nimic de cel cu buchetele... Nu vă mai recunosc, Nastasia Filippovna! exclamă generalul, plesnindu-și palmele a sinceră dezolare. Dumneavoastră, atât de delicată, cu idei atât de inteligente și - uite! Ce limbaj! Ce stil! — Acum sunt beată, generale, râse brusc Nastasia Filippovna, și vreau să petrec! Astăzi e ziua mea, ziua mea națională, ziua mea triumfală, am așteptat-o de mult. Daria Alexeevna, îl vezi pe acest buchetier, pe acest Monsieur aux camélias*, care stă și râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și dumneavoastră veți căpăta vreun milion și jumătate, dacă nu cumva chiar mai mult. Papușin a fost un negustor foarte bogat. — Halal de prințul Mâșkin, ultimul din neamul său! zbieră Ferdâșcenko. — Ura! strigă Lebedev cu vocea lui răgușită, de om beat. — Și eu care adineaori l-am împrumutat pe sărmanul de el cu douăzeci și cinci de ruble, ha-ha-ha! Curată fantasmagorie! spuse generalul, aproape buimăcit de mirare. Ei, felicitări, felicitări! Și, ridicându-se, se duse la prinț și-l îmbrățișă. După el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
uită la el, mujicul, a trântit banii pe masă! Prințul o ia de soție, pe când tu ai vrut să faci scandal! — Și eu o iau de soție! O iau chiar acum, în clipa asta! Dau tot... — Ia vezi, ai venit beat de la cârciumă, va trebui să te dăm afară! repetă indignată Daria Alexeevna. Râsetele se întețiră. — Ascultă, prințe, i se adresă acestuia Nastasia Filippovna, uite cum se tocmește mujicul pentru logodnica dumitale. — E beat, spuse prințul. Vă iubește foarte mult. — Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
asta! Dau tot... — Ia vezi, ai venit beat de la cârciumă, va trebui să te dăm afară! repetă indignată Daria Alexeevna. Râsetele se întețiră. — Ascultă, prințe, i se adresă acestuia Nastasia Filippovna, uite cum se tocmește mujicul pentru logodnica dumitale. — E beat, spuse prințul. Vă iubește foarte mult. — Și mai târziu n-o să-ți fie rușine că logodnica dumitale era cât pe ce să plece cu Rogojin? — Aveați febră, și acum mai aveți încă febră, sunteți parcă în delir. — Și n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
des Fleurs din Paris. Însă alții spuneau că moștenirea îi picase unui general și că pe franțuzoaica aceea venetică, celebră dansatoare de cancan, o luase de nevastă un tânăr negustor rus, putred de bogat, care, la nuntă, numai din lăudăroșenie, beat fiind, arsese la lumânare bilete ale ultimului împrumut de loterie în sumă de exact șapte sute de mii de ruble. Dar toate aceste zvonuri se potoliră curând, lucru la care au contribuit foarte mult împrejurările. De pildă, ceata lui Rogojin, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
râdeau. Izbucni în râs și prințul. — S-a dus să-și îmbrace fracul, zise băiatul. — Ce rău îmi pare, dădu iarăși prințul să înceapă. Și eu care era cât pe ce să cred... spuneți-mi, nu cumva... Credeți că-i beat? strigă vocea de pe canapea. E treaz de-a binelea! Să tot fi dat de dușcă vreo trei-patru pahare, hai, cinci, dar mai mult, nu; ce mai - disciplină. Prințul dădu să i se adreseze vocii de pe canapea, dar începu să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Ei bine, pot eu oare să-l consider pe acest clevetitor, pe acest, aș putea spune, desfrânat și monstru, am oare dreptul să-l consider drept nepot al meu, drept unicul fiu al surorii mele, răposata Anisia? — Termină odată, om beat ce ești! Credeți-mă, prințe, acum și-a pus în cap să se ocupe de avocatură, să umble cu acțiuni penale; și-a dat drumul la elocință, iar acasă, cu copiii, nu discută decât în stilul înalt. În fața judecătorilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
are rost să ni-l lăudați atât de tare! Vedeți, și-a dus mâna la inimă, și-a strâns buzele, imediat a prins gustul. De, nu-i lipsit de inimă, dar e potlogar, asta-i nenorocirea; pe deasupra, mai e și beat, i s-au înmuiat balamalele de tot, ca oricărui om care se ține de băutură câțiva ani la rând, de aceea îi scârțâie toate mădularele. Pe copii îi iubește, e drept, pe mătușă-mea răposata a respectat-o... chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cea mai grozavă chestie! — A doua zi am ieșit de cu dimineață să mă plimb, continuă prințul de îndată ce Rogojin se opri, deși râsul încă îi mai tremura pe buze spasmodic. Văd că pe trotuarul de lemn se împleticește un soldat beat, cu hainele zdrențuite pe el. Se-apropie de mine: „Cumpără, boierule, o cruciuliță de argint, o dau numai pe două grivne; e de argint!“ Văd în palma lui cruciulița, probabil că de-abia și-o scosese de la gât; era pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cei cinci ani petrecuți în străinătate mi-o aminteam cumva la modul fantastic. Uite, mergeam și mă gândeam: nu, n-o să mă grăbesc să-l judec pe acest vânzător al lui Hristos. Doar Dumnezeu știe ce se ascunde în inimile bete și slabe. Peste o oră, în drum spre hotel, am dat de o femeie cu un copil de țâță. Femeia era încă tânără, iar pruncul să tot fi avut vreo șase săptămâni. După cum socotea ea, copilul îi zâmbise pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
ce să facă, deși nici să plece tare n-ar fi vrut, se repezi deodată la Vera, dădu din mâini spre ea, alungând-o de pe terasă, și chiar, întrecând măsura, bătu din picior. — E nebun? adăugă deodată generăleasa. — Nu, e... — Beat, poate? Nu-i frumoasă societatea în care te învârtești, i-o reteză ea, învăluindu-i cu privirea și pe ceilalți musafiri. Dar ce fată drăguță! Cine-i? — E Vera Lukianovna, fiica acestui Lebedev. — A!... Foarte drăguță. Vreau să fac cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lor. Cu aceste gânduri se întoarse acasă, fără să se fi plimbat nici un sfert de oră. Era nefericit cu totul în momentul acela. Lebedev încă nu venise acasă, așa că spre seară izbuti să dea buzna la prințul Keller, nu chiar beat, dar predispus la efuziuni sentimentale și confidențe. Declară de-a dreptul că a venit să-i povestească prințului toată viața lui și că tocmai de asta a rămas la Pavlovsk. Nu exista nici cea mai mică posibilitate să-l dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]