3,717 matches
-
5 ha 8. Pădurea Dancu Iași, situată la sud-sud est de municipiul Iași; teren intravilan: 10,8 ha. Clasificarea acestor zone în acord cu criteriile I.U.C.N. este dificilă, însă ar putea fi integrate în categoria a V-a. Brâul verde de păduri care brodează municipiul Iași are un rol benefic și din punct de vedere al protecției mediului, prin îmbunătățirea climatului și purificarea atmosferei, constituind în același timp o importantă zonă de agrement pentru locuitorii din străbuna capitală a
Conservarea biodiversităţii în judeţul Iaşi/Conservation of biodiversity in Iaşi county by Mircea Nicoară, Ezsaias Bomher () [Corola-publishinghouse/Science/738_a_1241]
-
About pare evident): Iar ciocoiul cum se pleacă, De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! Am doi zmei de bună cale, Doi!... nici vântul nu-i întrece! Am tovarăși doisprezece Și la brâu patru pistoale. Ceea ce supără îndeosebi pe cititorul de azi este erotica lui Alecsandri cu dulcegăria ei prea cunoscută. Zamfira cu umedă "guriță", cu flori pe "sînișor" consultă luna asupra simțirii din "inimioară", când pasărea doarme cu capul "sub aripioară". Elena
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
mi-i legați colea cot la cot să-i ducem poclon lui Ioniță-vodă, ca doi berbecei di Armindean! . - Câni nerușinați, liftă rea!... strigă Chiajna, spumegând deturbare; dar Dumbravă nu-i dete vreme să urmeze zadarnicele sudălmi, ci, desprinzând ghioaca de la brâu, o-nvîrti de câteva ori cu brațu-i vârtos ș-apoi, glăsuind și un groaznic blăstem, o azvârli drept în capul înfuriatei Doamne." Psevdo-kinegheticos e o scriere foarte potrivită pentru Odobescu, bun causeur dar creator fără țâșnire. E un badinaj de erudit
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
serii pe generații. Într-un loc dăm de Radovanca, vrăjitoare, locuind în ruinile palatului Dudeștilor; după ea vine Călina, fata ei, nevasta lui Soare potcovaru țiganul întîi, apoi a lui Stoian, zavergiu cu "tarabulus la cap și cu iatagan la brîu"; în sfârșit, urmează nepotul Radovencei, bonjurist de la Paris umblând "cînd răsturnat în droșcă sau în carâtă, când călare pe cai de soi, când mâind armăsarii din faeton". E o înscenare muzeală savantă, plină de umor, în prezentări dioramatice, întrunind toate
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
abanos, încrustate cu sidef, îmbrăcate în piele de Cordova, policandre de Veneția; tinerii în straie orientale joacă vals și ecossaise; de pe un pat familia domnului privește hieratică: "În sala de bal, vodă, îmbrăcat cu giubea albă, hanger de brilianturi la brâu, ședea în mijlocul sofalei între ferestre, rezemat pe perne, cu gugiumanul de samur, cu funda albă cam pe frunte și cu mâinile încleștate la ceafă. Pe marginea patului, la dreapta și la stânga, ședeau cele șase beizadele șir". În sălile epocii Cuza
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sensul autenticității. Căci altfel ce observație pătrunzătoare găsim în Amintiri? O mamă de la țară își ceartă copiii, un tată se întreabă cu ce să-și țină băieții în școli, copiii fac nebunii, un popă joacă cu poalele anteriului prinse în brâu, toate aceste spuse anecdotic pe puține pagini. Întîmplă-rile sunt adevărate dar tipice, fără adâncime. Însă într-un basm de ce observație poate fi vorba? Acolo totul e simbolic și universal. În poveste și nuvelă nu se observă, ci se demonstrează observațiuni
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Bucata antologică este descrierea secetei din Cetatea soarelui, viziune hugoliană tratată în colori de carte bisericească: Pământul e vânăt,- și-adînc împietrită Puterea rodirii în brazda lihnită; Un râu de cenușă e holda de grâu În care an-vară intrai pîn' la brâu; Cuptor e pământul - văzduhul dogoare, Și zorii n-au rouă, și-n murg nu-i răcoare. Reprezentativă este și tălmăcirea în versuri a Cântării Cântărilor, în lexic timid dar cu fraze alunecând grele, uleioase: Neagră sunt, dar în Ierusalim Nu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
și simbolică (într-o poezie excelentă); prin ea cântă în mii de fluiere toamna, în mijlocul ei, pe masă, arde o făclie, făclia tremură în oglindă, tablourile sunt negre, golul ei haotic e plin de ecouri: Odaia mea mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de ecouri,Cînd plînsu-ncepe să mă prindă; Stau triste negrele tablouri - Făclia tremură-n oglindă. - Odaie, plină de mistere,În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Și pe prăsea strâng pumnul meu voinic. Chiotele și gesturile vitejești din poezia populară, convenționale acolo, sunt dezvoltate plastic, în sensul unei pure risipe a energiei: Dinspre Parâng Din urmă luna un vânăt rîng pe oblânc, cu trap prelung pe brâu, se pierde-n crâng, pe frâu, și-un chiot lung și pe oțelele de-argint, lovit de vânt își pleacă salba licărind. răzbate-adînc. ZAHARIA STANCU Specializat în poeme scurte de câte o strofă, Zaharia Stancu nu e totuși un poet
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
spre deslușirea terminilor întrebuințați (s.n.) în Regulamentul organic, spre încurajarea celor ce se ostenia, spre lauda celor ce adăuga oricât de puțin la prunca noastră literatură"495. Receptiv la inovații, limbajul publicistic contribuie la înlocuirea calculilor lingvistici cu împrumuturi neologice: brâul pământului înlocuit cu ecuator, casa păstrătoare cu bancă, mergere înainte cu progres, stare împrejur cu circumstanță ș.a. Treptat, formațiile perifrastice greoaie apar doar izolat, ca simple curiozități lingvistice, iar limbajul câștigă în fluență și eleganță. În concluzie, specificul limbajului politic
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
orașele, castelele și numeroasele lor bogății, transformând printr-un schimb binecuvântat bogățiile materiale în cele spirituale, au îmbrăcat haina fraților minori, adică o tunică fără nicio valoare, pe care ei o poartă, și o funie cu care se încing la brâu. Și s-au înmulțit atât de mult, într-un timp scurt, încât nu există provincie a creștinătății unde ei să nu fie prezenți. Cei care-i privesc văd în ei ca într-o oglindă imaginea renunțării la toate deșertăciunile lumii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a femeilor, pentru a încheia cu o recomandare): 3. De aceea, fraților, fiți prudenți și totodată milostivi. Căci, cu cât vă aflați într-o stare mai sublimă, nepurtând, după exemplul apostolilor, nici toiag, nici traistă, nici desagă, nici bani la brâu, nici pâine în coș, nici două tunici, nici încălțăminte în picioare (cf. Mt 10,9; Mc 6,8), cu atât mai rușinoasă și mai josnică va fi căderea voastră - Dumnezeu să vă ferească de așa ceva. După exemplul tatălui vostru Rehab
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
atât de mult, sprijiniți fiind de papa Inocențiu, încât au umplut pământul. Ei locuiesc în centre urbane, nu posedă nimic, trăiesc din Evanghelie și dau exemplu de cea mai profundă umilință în ceea ce privește mâncarea și îmbrăcămintea. Ei umblă desculți, încinși la brâu cu o funie și poartă rase de culoare gri, lungi până la gleznă și peticite, cu o glugă prinsă de ea. Duminica și în zilele de sărbătoare, ieșind din micile lor locuințe, predică în bisericile parohiale și în alte locuri de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
este un element benefic, regenerator și, cum s-a văzut, o energie ce provoacă În permanență delicii sublime. Indiferent de natura subiectului, marea este pregătită să primească În haine de sărbătoare aventura: „Marea Își Încinge fața-i Încrețită Într-un brîu de aur dulce o privi”... O sugestie de corespondență cosmică aflăm În Începutul și sfîrșitul unui poem În XV părți (O noapte de amor). Marea participă, aici, la o existență universală, aburii ei se pierd În eter, soarele se scufundă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de aur În crețuri lungi se lasă Ca pe strujanul verde un caier de mătasă. El are glas puternic În gură rumioară Și mers cu legănare de gingașă fecioară. Oricine-l vede-n soare cu pelița lui albă, Purtînd la brîu un paloș și pe grumazi o salbă, Se-ntreabă: ce să fie, fecior de zmeu, ori fată?... Iar cînd pe sub altița cămeșii Înfirată Zărește la lumină doi crini ieșiți În undă, Doi pui În neastîmpăr de lebădă rotundă, Răpit de
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-ntreagă Bunica de {ț. O. Iosif Cu părul nins, cu ochii mici Și calzi de duioșie, Aievea parcă văd aici Icoana firavei bunici Din frageda-mi pruncie. Torcea, torcea, fus după fus, Din zori și până-n seară. Cu furca-n brâu, cu gândul dus, Era frumoasă de nespus, În portu-i de la țară. ¾ S|RB|TOAREA PAȘTELUI Doamne, Doamne Doamne, Doamne, ceresc tata, Noi pe tine te rugăm Luminează-a noastră minte, Lucruri bune să-nvățăm. Că tu esti Stăpânul Lumii Și
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
A doctorii amare. Și bundița că un lan În sat sau la oraș A brazda afânata Picurata cu mărgean. A scânduri noi miroase A spic și câmp bogat Desenat cu ac vrăjit A lacuri de vopsit. Va mirosi țăranul Râde brâul vălurit Geamgiuntotdeauna Ce merge la arăt. Sub sumanul gros de lâna Va mirosi a chiț. Va mirosi a peste Cu flori negre de fântână Șoferul are-n haină Pescarul cel vânjos Chiar și traista uneori Mirosul de benzină. Și numai
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
cântec, care reușește pe această cale să fie o concretizare originală a temei sărbătoririi lui 1 Mai. Poezia este totodată o profesiune de credință artistică: «N-am putut să cânt În cântec Nici porc negru, nici șerpoaică, Nici popă cu brâu pe pântec, Nici fată de boieroaică. (Ă) Dragă mi-i Însă pădurea Când Întinerește-n Mai, Și din când În când săcurea Când izbește-n putregai». (Mihai Beniuc, N-am putut să cânt În cântec, În Viața românească III, (1950
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
fizice. Astfel procedează, spre exemplu, Victor Tulbure, când, În poezia Aglaia (Viața românească, nr. 5, 1950) integrează un episod despre: «Chiaburul cu ochi de pâclă și smoală, cu fruntea turtită, mustața pe oală, și greu bârdâhanul de pântec răsfrânt pe brâu-i de piele cu ținte de-argintă». (Ă). După părerea noastră, schematismul și idilismul pătrund mai ușor În poezie acolo unde lipsește preocuparea de a reda omul nou al vremii noastre. (Ă). În literatura noastră actuală, chipul personajului negativ e
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
scalde încă în elementul său natural. în vreme ce corabia stătea aplecată peste el, din pricina enormei presiuni exercitate de partea de jos a arborelui trinchet, ale cărui vergi încordate se profilau ca niște macarale peste valuri - acel cap însîngerat atîrna acolo, la brîul corabiei noastre, așa cum capul uriașului Holofern atîrna la brîul Iuditei. Această ultimă operațiune luă sfîrșit pe la amiază, cînd marinarii coborîră la teuga, ca să prînzească. Pe puntea, pînă atunci plină de forfotă, dar acum pustie, domnea o tăcere desăvîrșită. Peste apă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aplecată peste el, din pricina enormei presiuni exercitate de partea de jos a arborelui trinchet, ale cărui vergi încordate se profilau ca niște macarale peste valuri - acel cap însîngerat atîrna acolo, la brîul corabiei noastre, așa cum capul uriașului Holofern atîrna la brîul Iuditei. Această ultimă operațiune luă sfîrșit pe la amiază, cînd marinarii coborîră la teuga, ca să prînzească. Pe puntea, pînă atunci plină de forfotă, dar acum pustie, domnea o tăcere desăvîrșită. Peste apă, o liniște încordată își desfășura, ca un nesfîrșit lotus
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
întinse apoi spre ambarcațiune. Dar în clipa aceea, vîslașii încetară să rameze iar ambarcațiunea lunecă spre pupa vasului nostru, astfel încît, ca prin farmec, scrisoarea ajunse deodată în dreptul mîinii nerăbdătoare a lui Gabriel. Acesta o apucă numaidecît, își scoase de la brîu un cuțit, îl înfipse în scrisoare și-l azvîrli, astfel încărcat, pe corabie, drept la picioarele lui Ahab. Apoi Gabriel le strigă camarazilor lui să vîslească de zor, ceea ce ei și făcură, încît ambarcațiunea rebelă se depărta grabnic de Pequod
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o maimuță de o funie lungă. La fel îl țineam eu pe Queequeg, de pe bordul înclinat al corabiei, cu o „saulă de maimuță“, cum i se spune în limbaj nautic saulă prinsă, de un puternic cordon de pînză legat la brîul sălbaticului. Era o treabă pe cît de periculoasă, pe atît de hazlie, pentru amîndoi, căci trebuie să spun, înainte de a continua, că „saula de maimuță“ era strîns fixată la ambele capete - de brîul lat de pînză al lui Queequeg și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un puternic cordon de pînză legat la brîul sălbaticului. Era o treabă pe cît de periculoasă, pe atît de hazlie, pentru amîndoi, căci trebuie să spun, înainte de a continua, că „saula de maimuță“ era strîns fixată la ambele capete - de brîul lat de pînză al lui Queequeg și de cureaua mea îngustă de piele, astfel încît eram amîndoi legați unul de celălalt, la bine și la rău; dacă bietul Queequeg s-ar fi dus la fund pe veci, atunci atît obiceiul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de pe o balenieră sînt niște hamali, cum li se și spune. Sărmanul Queequeg! Dacă în momentele acelea, cînd corabia era cu burta pe jumătate goală, v-ați fi aplecat peste bocaport, l-ați .fi putut vedea tîrîndu-se, gol pînă la brîu, prin mîzga aceea unsuroasă și jilavă, întocmai ca o șopîrlă în fundul unei fîntîni. Și chiar asta se dovedi a fi pentru bietul păgîn cala: o fîntînă sau mai degrabă o ghețărie, căci, deși nădușit de căldură, se alese cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]