6,712 matches
-
întoarsă și să încerce din nou a doua zi. Se întoarse pe unde venise, dar problema era la fel de complicată atât la dus, cât și la întors și rătăci multă vreme, până ce ajunse la urechile lui vuietul mării, dădu de largul bulevard și se trezi, în sfârșit, în fața cunoscutului Minister de Interne. Respiră ușurat. De aici știa să ajungă la ascunzătoarea lui, dar pe când grăbea pasul și era pe punctul de a intra pe întortocheata străduță ce urca spre cartierul indigen, farurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
electric, ce-l făcu să se simtă fericit pentru o clipă. Refăcut, își reluă drumul, oprindu-se pentru scurt timp pe treptele unde fusese rănit și uitându-se la urmele lăsate de gloanțe pe pereții vechi. Ajunse din nou la bulevardul larg; îl surprinse mulțimea ce se înghesuia pe ambele trotuare, și, când vru să treacă strada în direcția gării, îl opri un polițist în uniformă. — Nu se poate traversa, spuse. Așteaptă. — De ce? — Trece președintele. Nu trebuia să-l vadă ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
alesese, însemna, probabil, că Preaînaltul decisese că acest dușman trebuia distrus și că el, Gacel Sayah, este instrumentul ales să-l nimicească. Insh’Allah! Trecură două motociclete cu sirenele urlând și, aproape în același moment, în partea de sus a bulevardului, oamenii începură să aclame și să aplaude. Indiferent la tot ce nu avea legătură cu misiunea sa, targuí-ul băgă mâna în sacul de piele și căută culasa revolverului. Alți motocicliști, acum în formație, își făcură apariția în curbă și, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mult io te-am iubit, măi, cartofule prăjit... Cartofule și cu sare m-ai săpat de supărareeee... Le punea la adăpost ca pentru vremuri de război, dragă, totul pentru front... Acolo se duce papa noastră, fă, la concentrați, ca să facă Bulevardul Victoria Socialismului. Norocul nostru cu Mirela... Agoniseai pentru ele, Mirelo, păi, dar din dar și pomană din pomană, ce pica pe de lături pentru atâta lume de la Șantierul Centrului Civic. Mult, puțin, gândește-te că pentru una ca Roșioara, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
că nădejdea aia deșartă i-a luat mințile când a rămas iarăși gravidă. Te tâmpiseși parcă, Mirelo... Ceasuri în șir înțepenea cu coatele pe pervazul ferestrei, cu privirea spânzurând în gol și legănându-se deasupra curții autobazei CET Sud de peste bulevardul Fizicienilor, pe care nu mai apărea Dacia roșie a lui Velicu. Cerul în zori și-n amurg, Mirelo, lumina scăzând și crescând din visul ăla lânced, îmbâcsit de fum, de dincolo de gardul din plăci de beton, înălțat cu o fâșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
în arșiță și-n praful stârnit de mașini. Se urcă apoi într-un autobuz care-i trece peste Dâmbovița și pe lângă Fabrica de Pâine Titan, și după un sfert de oră se dau jos din el în stația din capul bulevardului Sălăjan, la intersecția cu bulevardul Șulea. Și zona asta e cotropită de legiunile de buticuri și improvizații de cârciumi și localuri, prăvălii de tot felul crescând din intersecția bulevardelor spre piață și spre gurile de metrou, de o parte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
stârnit de mașini. Se urcă apoi într-un autobuz care-i trece peste Dâmbovița și pe lângă Fabrica de Pâine Titan, și după un sfert de oră se dau jos din el în stația din capul bulevardului Sălăjan, la intersecția cu bulevardul Șulea. Și zona asta e cotropită de legiunile de buticuri și improvizații de cârciumi și localuri, prăvălii de tot felul crescând din intersecția bulevardelor spre piață și spre gurile de metrou, de o parte și de alta a șinelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de oră se dau jos din el în stația din capul bulevardului Sălăjan, la intersecția cu bulevardul Șulea. Și zona asta e cotropită de legiunile de buticuri și improvizații de cârciumi și localuri, prăvălii de tot felul crescând din intersecția bulevardelor spre piață și spre gurile de metrou, de o parte și de alta a șinelor de tramvai care însoțesc traficul prin aerul încins, saturat de gaze de eșapament și de huruit de motoare, învortoșând și vânzolind vipia într-un bazar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
imaginea lui Mărgărit frământându-și pumnii în buzunare de o întâmplare pe care nu și-o mai amintea. Gândul i se împleticea printre mesele terasei și se înălța peste parcul cufundat în beznă și-n țârâit de greieri și peste bulevardul Titan din stânga, trasat de luminile lunecânde ale farurilor mașinilor. Fețele celor de la mese păreau să se întoarcă și să se aplece, ferindu-se din calea gândului său care se dizolva, totodată, în lumina neoanelor dimpreună cu întâmplări de tot felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
din umeri. Păi, au cotizat și poate c-o mai scoate ceva de la ei, mă rog, cei trei intraseră în parc să se pișe. Rafael și Mărgărit se pișară și ei și pe urmă ocoliră toți terasa prin parc spre bulevard. Sobolul bătrân rămase puțin în urmă, mormăind ceva din care nu se înțelegea nimic. I se încleiau pașii, așa încât fiu-său se întoarse din drum să-l ajute. Îl goni. Nu vroia să fie ajutat, îl înjura pe Mărgărit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Zizi sunt dator și că io te respect ca pă tatăl meu, și nea Ghețu se uita la el cu mâinile-n șolduri gâfâind, cu botul lui de sobol ridicat, adulmecând zăpușeala nopții străbătute de luminile lunecânde ale mașinilor peste bulevard, sfidându-l îndelung. Într-un târziu, sări și tăbărî pe el cu pumnii și cu picioarele. Îl doborî și căzu peste el, și de-acum se tăvăleau amândoi în rigolă, sub gărdulețul ce despărțea trotuarul bulevardului de parc, îmbrățișați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
lunecânde ale mașinilor peste bulevard, sfidându-l îndelung. Într-un târziu, sări și tăbărî pe el cu pumnii și cu picioarele. Îl doborî și căzu peste el, și de-acum se tăvăleau amândoi în rigolă, sub gărdulețul ce despărțea trotuarul bulevardului de parc, îmbrățișați și înconjurați de ceilalți îndoindu-se de hohote de râs și strigând la Mărgărit să-și plătească datoria. Își plătea datoria lăsându-se bumbăcit și tăvălit de nea Ghețu. N-avu totuși prea mult de îndurat. Nea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Londrei, era o distracție rezervată exclusiv celor amatori să-și petreacă weekendurile rătăcind În labirintul de la Hampton Court. Casa era mare, albă și de-o eleganță care te dădea pe spate, construită pe una din acele străzi de dimensiunile unui bulevard, unde locuiesc de obicei oamenii bogați. De-a lungul căii de acces erau strânse o grămadă de denivelări pentru reducerea vitezei, menite să-i Împiedice pe aristocrații beți să-și conducă BMW-urile prea repede și să și le facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
la Annapolis, În jurul inevitabilului curcan de sărbători, tata și mama n-au evocat cu emoție bucata de trompă de elefant pe care o Împărțiseră În seara Noului An parizian, cumpărată cu patruzeci de franci livra de la Roos, măcelarul englez de pe bulevardul Haussmann! Tocmai se logodiseră, trebuia să se căsătorească peste un an, războiul le nășise fericirea. „De la sosirea mea la Paris, Își amintea tata, luasem obiceiul să mă duc dimineața la Café Riche, pe Boulevard des Italiens. Cu un teanc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
-mi obțină o dată mai mult acordul, Încât strigă după un birjar chiar Înainte ca eu să pot formula un răspuns. Trebuie să mărturisesc că n-am regretat-o niciodată. Se numea Charles-Hubert de Luçay, locuia Într-o casă impunătoare de pe bulevardul Poissonnière. Era văduv, cei doi fii Îi erau În armată, fiica sa avea să-ți devină mamă.” Ea avea optsprezece ani, tatăl meu, cu zece mai mult. Se studiau Îndelung În tăcere, pe fondul unor avânturi patriotice. Din 7 august
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Încă și mai puțin În aceea a Maestrului său. M-am instalat, așadar, la Hotel Prévost, ținut de un genevez. Dimineața, am Închiriat o iapă bătrână ca să mă duc, Într-o vizită de curtoazie foarte utilă, la legația americană, În Bulevardul Ambasadorilor. Apoi am mers la discipolul preferat al lui Djamaledin. Mustață fină, tunică lungă, albă, ținută maiestuoasă a capului, o umbră de răceală - Fazel corespundea, În totalitate, imaginii pe care mi-o alcătuise despre el exilatul din Istanbul. Aveam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
transforme Într-o tabără fortificată. Nu mi-am făcut griji. Cum veneam dinăuntru, puteau presupune că șeful lor era acela care mă lăsase să ies. Am trecut, așadar, de grilaj, Îndreptându-mă spre străduța care, cotind la dreapta, ducea către Bulevardul Ambasadorilor și, În zece minute, la legația mea. La intrarea pe străduță erau postați trei soldați. Aveam să trec prin fața lor? La stânga, am observat o altă străduță. Am crezut că era mai bine s-o apuc pe acolo, chit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am răspuns decât „Îhî”. „Așadar, în anii cincizeci, capitala noastră încă mai era o mică minune”, a continuat tata. „Micul Paris. La Paris n-am fost eu niciodată, dar se vede treaba că acolo arăta la fel ca la noi. Bulevardele erau late, întocmai ca lanurile de grâu din satul nostru, iar casele aveau ziduri groase, de piatră, și erau așa de înalte, că mă apuca amețeala când mă uitam la ele, în sus. Intrările erau ca făcute pentru ciclopi. Ciclopii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
pliante galbene, albastre, verzi, roșii, albe, se ajunsese chiar să se vorbească despre convocarea unei manifestații uriașe la care să participe miile de oameni de toate vârstele și condițiile care se aflau În starea de moarte suspendată, defilând pe principalele bulevarde ale capitalei pe tărgi, În cărucioare Împinse manual, În ambulanțe sau În spatele fiilor mai robuști, cu o pancardă uriașă În fruntea cortegiului, care să spună, sacrificând nu mai puțin decât patru virgule pentru eficiența distihului, Noi care triști marșăluim aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
ezitările guvernului și Îndoielile Înaltelor comandamente ale forțelor armate, sergenții luară din nou inițiativa și deveniră, sub ochii tuturor, promotorii, și În consecință și eroii mișcării populare de protest care ieși din case ca să ceară, În masă, prin piețe, pe bulevarde și pe străzi, Întoarcerea imediată a trupelor pe frontul de luptă. Indiferenți, impasibili În fața problemelor extrem de grave cu care se lupta patria de dincoace, confruntată cu criza sa cvadruplă, demografică, socială, politică și economică, țările de cealaltă parte lăsaseră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
și îi spun că ea este dragostea mea, însă ea se smucește din brațele mele și se retrage. Uneori, stinge televizorul și iese, iar atunci îmi fac griji să nu i se întâmple ceva pe drum, cum va traversa ea bulevardele cu privirea aceea somnambulă, așa că încerc să o conving să rămână acasă, hai, Noga, încă o înghețată, încerc eu să o rețin, dar ea îmi spune, poate după aceea, eu privesc pe fereastră, sperând să o văd înghițită de ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
un drum prăfuit, de țară, dezgolit de mașini, adesea pășesc pe el desculță seara și în ciuda faptului că este uscat și solid simt izvoare înguste curgând pe sub asfalt, rămășițele căldurii sunt trimise către mine din adâncurile pământului, când urc pe bulevardul îngust mărginit de stejari, întotdeauna umbrit, aici mă opream pe trotuar și culegeam ghinde, pe care le îndesam mai apoi în căpăcelele lor dezlipite. Opresc mașina lângă livadă, încerc să găsesc locul în care era copacul pe care îl iubeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
noi, ca și când înăuntrul mallului ar bântui o ambulanță, distrugând magazinele, împiedicând ieșirea mulțimilor, iar eu sunt pe punctul de a mă arunca înainte căutând adăpost, dar sunetul începe să se îndepărteze, peste numai o secundă strigătul său este înghițit de bulevardul grăbit, Noga își ridică privirile spre mine, este adevărat că am fost internată în spital când eram mică? Iar eu îi răspund aparent calm, da, asta s-a întâmplat în urmă cu foarte multă vreme, aveai doar doi ani, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
culca, îmi pot odihni oasele obosite, vreau doar să rămân aici toată ziua, fără să duc grija nimănui, asta este tot ceea ce îmi doresc, acesta este parcul meu de distracții, doar aici mă simt în siguranță, iar în afara grădinii, pe bulevardul zgomotos și periculos, mami și tati nu îmi dau voie să ies, pentru că nu are cine să aibă grijă de mine, acum nimeni nu mai are grijă de mine, o frică monstruoasă se apleacă asupra mea, își lipește palmele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
este Naama. Iată și strada aceea, lungă și curbată, ani de zile nu îndrăznisem să trec pe aici, nici măcar în gând, și exact în fața clădirii în care locuiește el, aplecată asemenea unui turn construit de copii pe covor, opresc, privesc bulevardul întunecat, asfaltul a fost înlocuit de numai o lună, acoperind urmele pașilor mei alergând speriați, doar înăuntrul meu nu îi acoperise nimic, întreaga mea existență rămăsese de atunci în suspensie, ca într-o moarte fără sfârșit. Ies din mașină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]