15,206 matches
-
Acasa > Versuri > Ipostaze > NEGRU PE ALB Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Căneală par pe câmpurile-albite, Noian de ciori în cârduri risipite, Pătând spoiala nouă din câmpie Și croncănesc de parc`ar fi o mie. Jur-împrejur stau satele chircite Și-nalță fumuri albe către ceruri, Din focuri care ard abia mocnite, Să-mprăștie arsura de la geruri. Deodată, deși pare-ncremenită, O dâră de cărbune avansează. - Să fie vreo
NEGRU PE ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359088_a_360417]
-
-s la arat? O cioară mai semeață își ia zborul - De zor mă duc să văd de unde vine! Cu groază când revine zice: - Norul, Suratelor, e trenul de pe șine ! Cu fumu-i negru ce străbate zarea, El va mânji mândrețe de câmpie. „Rușine!”, decretează adunarea de ciori ce croncănesc parcă-s o mie. *** Ciclul "Iarna" Volumul "Surori metrese timpului" © ovidiu oana-pârâu Referință Bibliografică: Negru pe alb / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie 2015. Drepturi
NEGRU PE ALB de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359088_a_360417]
-
misterul zămislirii. Am adunat Lumina în inima mea, Lumina ce mi-a învăluit pruncii- Veșnicia vieții pe Pământ, Și Armonia în care se scaldă Lumea. Pasărea albastră din inima mea, Se ridică în Înalt, Pentru a-și striga Iubirea. Atunci, Câmpia a înflorit În toate culorile Curcubeului, Muzica sferelor Mi-a mângâiat sufletul, Armoniile ei mi-au învăluit trupul Ca un rug, Rugul din care pasărea Phoenix Renaște... Bucuria și frumusețea înconjură lumea, În Cer și pe Pământ e sărbătoare, Iubesc
VIAŢA- ACUM ŞI AICI! de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359335_a_360664]
-
Stihuri > Tonalitati > ET IN ARCADIA EGO Autor: Ioana Voicilă Dobre Publicat în: Ediția nr. 245 din 02 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Undeva, cândva, la o margine a bărăganelor, o copilă, cu ochii rotunzi ca niște bumbișori, privea din verdele câmpiei la semeața înfățișare albastră a munților ce se profilau departe în zare și de care se simțea atrasă irezistibil și gândea cum e să zbori între verde și albastru, Era acolo, parcă de la începuturi și, cu urechea trează, prindea torsul
ET IN ARCADIA EGO de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359304_a_360633]
-
simțit-o-ntâi/ în pâinea de pe masă/și-n glasul mamei, grijuliu/ce mă striga prin casă.” și unde, cu siguranță, cei mai mici decât ea o chemau dulce: dădico!. Pentru că și pâinea aceea venea tot din verdele dăruit al câmpiei privegheat de albastru, pentru că acolo, în taina grădinii se creștea primăvara, adică ea: „..o primăvară plina de mister / Pe câmpuri, în livezi și prin păduri. /Mă-mpodobesc cu flori de măr: Tu, verde drag, iar inima îmi furi!” Și tot
ET IN ARCADIA EGO de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359304_a_360633]
-
nu ți-am dat decât poezii! // Cuvinte să spună cât pot să slăvesc / Iubirea de oameni și cât ii iubesc / Și câte-am făcut ca să-i mulțumesc.” Acum, când rodul furtunilor verzi și albastre din suflet au poposit liniștite pe câmpiile albe ale cărții, Ioana poate spune: „Din tot ce am .../ Nimic nu-mi aparține, doar viața.// Am adus atâta iubire în ea/încât devenită pictoriță, /am pictat în fiecare zi,/câte un poem mut dar atât de viu!// Aici în
ET IN ARCADIA EGO de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359304_a_360633]
-
de recoltä, päduri dese de foioase, Un pämânt plini de comori! Ani trecut'au mulți pe muchie.. Ce-i cu jalea ce se-ntinde? Ce-a rämas acum din toate? Pe cine-ntreb Nu stie-o buchie.. Lanul plânge în câmpie Iar pämântul este gol! Toți ce s-au jertfit odatä, Au luptat pentr-un popor Care-acum plânge-n soaptä De räul din țara lor... Cei ce-au mâna pe putere Au cälcat un jurämânt.. Folosind avutul tärii Ca pe propriul
STRÄBUNII de DOINA THEISS în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359330_a_360659]
-
am fost decât o primăvară,/ Singura lacrimă a vieții tale / Ce-a așezat-o sufletul, comoară / În trupul blând al dalbelor petale!” (Primăvară-lăcrimioară) Limbajul poetic, ca un parfum primăvăratec, seduce cu ușurință prin frumusețe și naturalețe: „În liniștea supremă a câmpiei / Te-am simțit, Doamne, în lanuri fremătând. / Erai acolo în culmea bucuriei! / Priveai în bob, pâinea crescând.”... (O clipă de singurătate) Și iată cât de bine știe poeta să sădească cuvântul în locul cel mai prielnic. Nu puține sunt momentele când
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
pe timpul împăratului Nero (54-68), ne spune istoricul Tacitus, a fost o "uriașă mulțime" care a suferit pentru credința creștină. La începutul secolului al ll-lea (112), Plinius cel Tânăr scrie împăratului Traian (98-117) că mulțimea creștinilor a cuprins "orașele și satele, câmpiile". La începutul secolului al Ill-lea se aflau nenumărate biserici creștine înfloritoare în toate provinciile imperiului. Prăbușirea Imperiului Roman de Apus, în secolul al cincelea al erei noastre a adus cu sine și căderea culturii antice. Într-un conflict de neîmpăcat
ANTICHITATEA VERSUS CREŞTINISMUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359363_a_360692]
-
în: Ediția nr. 747 din 16 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului "De ce?..." Eternul feminin, etern de necuprins, nemărginit, etern infinit că un nesfârșit deșert nisipos cu dune fremătătoare, ca un imens ocean cu mari adâncimi și piscuri profunde, ca o câmpie întinsă, manaoasa și roditoare, dar că toate acestea la un loc, în sensul grandorii și necuprinderii cuvântului "feminin" deoarece am putea spune atât de multe, constatând la nesfârșit că de fapt nu știm nimic... Inspirație divină O elaborată inspirație a
FEMININ LA MASCULIN!(I) de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359382_a_360711]
-
MEA) Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 700 din 30 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Zeul tău, Dacie sfântă, Doarme-n vise seculare Peste arcul de Carpați, De la Tisa pân’la Mare. Cu mioarele prin stele Risipite pe câmpii, Ai trăit printre barbari Învelită-n strai de ii. Ai fost vis, ai fost legendă, Sedusă de toți dușmanii, Strecurată printre timpuri, Ai uitat să-ți numeri anii. De la Decebal încoce, Tu ți-ai cam uitat trecutul, Decebale, Decebale, Unde
DACIE SFÂNTĂ (ROMÂNIA MEA) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359396_a_360725]
-
cerul. Colinele cu văile întinse, Cu tinda veche din bordei, Cu ulcica de pământ, Ți le-au furat pe toate ei. Drumărind prin munții tăi, Doar în fotă și-ntr-o ie, Ți-au luat aurul și sarea, Grânele de pe câmpie. Limba ți-a rămas curată, Printre brazde, printre lacrimi Doina ta a curs a jale, Îngropând dureri și patimi. Referință Bibliografică: Dacie sfântă (România mea) / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 700, Anul II, 30 noiembrie 2012
DACIE SFÂNTĂ (ROMÂNIA MEA) de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359396_a_360725]
-
bogățiile solului și ale subsolului țării mele; le știam pe de rost. Acum, chiar dacă a rămas numai cuvântul „frumoasă” din această propoziție, eu te iubesc, așa săracă, cum ești! Îți iubesc toate formele de relief; munții, dealurile, podișurile, depresiunile, văile, câmpiile, cu tot ce a mai rămas din ele. Dar mai presus de toate acestea, iubesc oamenii; oamenii și istoria acestui popor încercat din toate vremurile, pe înaintașii care s-au luptat pentru noi, cei de astăzi, să avem libertate, sa
O ALTFEL DE SCRISOARE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 700 din 30 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359397_a_360726]
-
de drăgăleală și aguguleală am fost găsit de către domnul colonel Pătrașcu. Tocmai când îi ridicam piciorușul din față, și trântindu-mă pe fânul din colțișorul „prințișorului” îi spuneam ”Căluț, căluțul meu... Fă-te mare, pui de zmeu! S-alergăm peste câmpii, Peste dealuri, printre vii” și l-am luat în brațe să-i prind între dinți urechiușa, iar Floricica necheza ca orice „mamă” ce-și iubește odrasla, simt o palmă că-mi cade peste umăr. Când întorc capul, domnul colonel Pătrașcu
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
am grăbit să fiu cu voi, ca să vă spun că nu-i o dramă a noastră din Eden plecare - Pământu-i mare și ne-așteaptă să-l călărim fără cruțare. Al meu e tot acest rotund cu ape, munți și largi câmpii; veți constata c-aici vi-i locul, căci numai astfel veți fi vii în gânduri, fapte și-aspirații, iar nu-n Eden - o zonă fadă cu interdicții și pedepse, unde doar robii vor să șadă... E drept că nu va
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
viu. Poruncile în zeci de ani Ți le-am urmat după puteri și-un bun păstor am vrut să fiu pentru sărmanii mei evrei, eliberați de voia-Ți suverană din faraonica robie și-ajunși prin marea spintecată în dezolarea din câmpie, pe unde-n patruzeci de ani i-am tot purtat cu mic cu mare ca-n țara laptelui și-a mierii să nu pătrundă orișicare, ci numai cei ce n-au cârtit și după datini Te-au cinstit. Eu însumi
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
totul prin iubire. Cum bucuria-i cunoscută doar de copilul fără vină, se cere inimii mature ca cea de prunc să redevină ... Și-așa, cu inima avidă de-a viețuirii bucurie, călcam cu turmele de oi pe stamba verde din câmpie, ca la Horeb să pot ajunge și sufletul să mi-l încânt de sus, cu-a Ta pictură vie mai fascinantă ca un cânt. Priveam întâi spre-un cer năuc de-a Soarelui înverșunare, ce-și arcuia azurul zvelt din
TEATRU: DE PROFUNDIS (CHEMAREA NEROSTITULUI) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359352_a_360681]
-
mei făceau parte din cea de a doua migrație, unii fiind mocani ce au venit în transhumanță cu oile din zona Mărginimii Sibiului, înainte de 1900 (ambii mei părinții fiind născuți pe pământ dobrogean în 1904, respectiv 1909) rămânând definitiv pe câmpiile mănoase din Dobrogea ca și cei din zona Brăilei si al Râmnicului Sărat care au venit special pentru pământ. Descriindu-mi tatăl aș putea spune că era un bărbat înalt, cu fața roșcovană și părul aspru, tuns scurt, cu o
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
curte. Emil se sprijinii în sapă și privii departe la orizont, ziua se pleca spre seară, razele aurii ale soarelui ce apunea scăldau totul cu lumină, se auzea prin preajmă behăitul oilor și al caprelor, pe văile și dealurile acelei câmpii unde ei locuiau oamenii își aduceau vacile de la păscut, curând avea să se sfârșească și acea zi ce pe el îl incomoda. Rămase câteva clipe pe gânduri sprijinit în sapă, apoi deodată se auzi zgomotul strident al trenului ce la
CADOUL de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359438_a_360767]
-
avea să se sfârșească și acea zi ce pe el îl incomoda. Rămase câteva clipe pe gânduri sprijinit în sapă, apoi deodată se auzi zgomotul strident al trenului ce la o depărtare de cincisute de metri de unde locuiau ei străbătea câmpia. Întoarse capul și privii trenul cum înainta îndepărtându-se de acele meleaguri, și avu ferma convingere că și el trebuia să plece de acolo, pentru a căuta un viitor mai bun și pentru ai oferii o viață frumoasă soției sale
CADOUL de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359438_a_360767]
-
din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Nu vă lăsați păcăliți, în jur toți atenți să priviți, faceți un pas și încă un pas și după ce trece un ceas ajungeți într-o țară bogată unde și luna e de ciocolată. Câmpii întinse care par ninse nu cu alb imaculat și înghețat ci cu roșu greu de uitat. Acolo locuiesc căpșunile fiecare are o căsuță cu uși,cu ferestre, iar pe horn un cocos de vânt firește. Fiecare are cameră, bucătărie și
ŢARA CĂPŞUNILOR de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359517_a_360846]
-
ei. Mai sînt o mie de amănunte, pe care n-am cum să ți le redau, pictura nu se poate povesti, la fel cum nu se poate povesti muzica, sau nu se pot descrie baletul, Elizabeth Arden sau Phillip-Moris. Bați cîmpii, a suspinat Licurișca și s-a culcat în iarbă, lîngă mine, cu mîinile sub cap, închizînd ochii. Vreau să visez fericirea, mi-a șoptit ea. Să știi că în curînd o să cunoști o fată și o s-o iubești și o să
CAP 11 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359506_a_360835]
-
pline cu butuci Doar focul mai cuvântă, Iar sus, pe case, vălătuci De fum spre cer se-avântă. Din înălțimi cad fulgi de nea Și-n dans se prind zglobii, De parcă n-ar fi iarnă grea Pe sat și pe câmpii... Referință Bibliografică: IARNA LA SAT / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 343, Anul I, 09 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Marian Malciu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu
IARNA LA SAT de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 343 din 09 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359558_a_360887]
-
se prind fetele, spatele încrețite și mîneca, la gât este decoltată în pătrat, ceea ce rezultă din structura cămășii cu umerași.''( Ibidem) 6. Elenă Secoșan, Paul Petrescu, Portul popular de sărbătoare din România, Editura Meridiane, București, 1984, p. 158 ;''Cămașă, (din Câmpia Banatului) care este adeseori confecționata din pânză învărgată cu cinări sau din sada, pânză creată, este încrețita în jurul gâtului. Mânecile se termină în volan fodor.Ornamentația, cusuta în alb, negru și fir auriu este plasată pe guler, cusut ațiu(pe
EXPOZIŢIE DE PORT POPULAR.CIUPAGUL DIN CLISURA DUNĂRII de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1161 din 06 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360285_a_361614]
-
pater familiae - patriarhul gospodăriei, răsare din negurile vremii, pe „vatra veche” din poiana Siliștei-Gumești, imprimându-se pe retină. Cumpănit la vorbă, sau, cum spune autorul, „cu vorba între două ape” - Morometele sprijină cu privirea lui cerul, privind gânditor în nesfârșirea câmpiei. Un interviu al lui Sorin Preda cu tatăl său, Alexandru ne luminează în unele amănunte și precizări legate de istoria Moromeților, așa cum a văzut-o, trăit-o și închipuit-o Marin Preda. Vocabularul lui Sae e plin de expresii specifice
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]