5,886 matches
-
I.D. Ionescu a cunoscut și celebritatea și averea. Cupletele lui scrise de Pantazi Ghica, avocatul Ion Moșoiu, tatăl literatului Alfred Moșoiu și alții erau în toate gurile. Pe vremea aceea, precum am mai spus-o în acest scurt istoric, exista cântărețul actualității, ceea ce ne lipsește astăzi. Nici unul dintre interpreții noștri de talent nu s au gândit să suprime această lipsă. La Union-Suisse făcea furori și o cântăreață franceză, anume Fanelly 30, care plăcea mult ministrului de Externe rus Gorciakof 31. Iată
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Băicoianu, C.: 276 Bălan, Florea: 337 Bălăceanu (librar): 147, 175 Bălăceanu, Ion: 22, 365 Bălăcescu, C.: 90, 92, 93 Bălcescu (familia): 127 Bălcescu, Nicolae: 230 Băleanu (familia): 50 Bălteanu, Eniu D.: 299 Bărbucică (poreclă): 155, 201 Bărcănescu (familia): 126 Bărcănescu („cântăreț“): 399 Bărcănescu, D.: 300 Bărnuțiu, Simeon: 71, 87 Bâțcoveanu, N.: 288 Beauffremont (principele de): 195 Beaumarchais: 137 Becheanu, Stancu R.: 123, 246, 263, 300, 303 Becher, I. G.: 82 Beethoven, Ludwig van: 105 Beizadea Mitică (poreclă): v. Ghica, Di mitrie
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
a făcut o frumoasă impresie. În plus, revenindu-și din emoție, a jonglat, un pic histrionic, la limita prețiozității, cu nume și termeni din cîteva domenii într-un spectacol frazeologic de efect. Figura exotică (seamănă mult cu Vico Torriani, celebrul cîntăreț de muzică ușoară de acum două decenii) și faconda fac din el întotdeauna un personaj simpatic. Care a fost reacția comisiei? în timp ce vorbea, I.D. Lăudat, coordonatorul lucrării, l-a aprobat continuu, cu tresăriri de suporter, parcă ar fi vrut să
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
trimis redacției un eseu împotriva lui La Fontaine, din care rețin: „Două sînt funestele greșeli de care îl acuz. Întîia: morala oribilă, vulgar-materialistă, mic burgheză a cărpănoasei furnici, huzurind între stocuri alimentare, care nu recunoaște meritele artei dezinteresate, lăsînd bietul cîntăreț, care a-nveselit cîmpiile și inimile cu trilurile lui văratice, să moară de foame! Ah, trădarea de confrați lafontainiană! Jalnică preamărirea filosofiei filistine a burții. Dureroasă, neașteptată trădare. A doua: concepția oportunistă, slugarnică, sclavagistă a povestitorului: laudă maleabilitatea bicisnicei trestii, odrasla
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
din Iași. Jumătate din beneficiul pe care l-aș avea, va fi al 25 Ella Istratty, critic de artă, cu doctorat susținut la Paris. Autoarea unor volume Închinate culturii. Stabilită În București. Soția lui Edgar Istratty. 26 Edgar Istratty, renumit cântăreț de Operă; nepotul scriitorului Nicolae Istrati, de la Rotopănești, jud. Suceava. 529 Rotopăneștilor. M-ați putea ajuta? Mircea Radu Iacoban, mi se pare, este Directorul Editurii Junimea. Mai există și alte edituri, care ar putea tipări acest manuscris? Lucrarea, care are
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
succese. De asemenea vă doresc un Crăciun vesel, cum spun francezii și un An Nou bun și cu noroc. Aceleași urări de bine doamnei. Gr. Miron 6 București, 4.I.1995 Stimate Domnule Dimitriu, Fratele meu din Fălticeni a fost cântăreț la Biserica Tâmpești, când preot paroh era Paul Todicescu-Paulică. Când Paulică a decedat, i-a spus fratelui, să mai ajute preoteasa rămasă și a făcut-o după puteri. A auzit că a plecat În Australia și ar vrea să-i
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Dan Hatmanu, că mitropolitul ar vrea să-l vadă. Prietenul care-l vizitase pe tata bolnav la Fălticeni, s-a dus, Întradevăr, la P.F. Patriarh, care a aprobat ca Vasile Orac să fie hirotonisit diacon. Ca elev la școala de cântăreți din Iași, a pregătit 6 colegi să devină preoți. Dascăl apoi, purta la biserică totdeauna cârja episcopală, sau a mitropolitului. Curând, tata s-a stins din viață. L-au condus la cimitir și au slujit șase preoți. În sicriu, nu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
tov. ștefan Buzilă, directorul ONT-ului tineret Suceava, de a susține, În cadrul d-lor, câteva conferințe Între 28 iulie - 2 august. Aș vorbi despre: 1. - Turismul oglindit În creațiile literare românești. 2. - Satul românesc odinioară și azi. 356 Portrete - autoportrete - Cântăreți români, Îngrijitor Dan Smântânescu, București, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, 1974. Cuprinde și o contribuție autobiografică a artistului liric Al. Alger („Amintiri”). 357 De fapt Bilca, În zona Rădăuților, comuna de baștină a scriitorului George Muntean, a prof. univ. dr.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
zi, și ziar, și zână. Dar zid este slav, ca și zâmbet... Dimineața este latin. La fel, diligență, dimensiune, digresiune, dignitate, dialectic, dialog. Dar dijmă este slav. Ca și diac și diacon. Ce-i asta, diac? Aici scrie «copist, grămătic, cântăreț de biserică». Nu am auzit cuvântul ăsta”. Descoperea cuvinte stranii. Fonetica exotică readucea, brusc, timpul și spațiul care ne formaseră și deformaseră și ne aruncaseră, la un moment dat, În lumea largă. Aflasem, uimit, că fusese, Înainte de a pleca din
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Baltazar (33/1948), unde sunt caracterizate grosier poemele mai vechi ale autorului „demascat”: „poezie lipsită de sânge”; „Parfumurile acestei poezii nu mai trebuiesc astăzi decât la foarte puțini. Ele au fost plăsmuite în sere închise, acolo unde burghezia își închisese cântăreții și unde aceștia își dospeau langorile și melancolia, murind cu încetul.” La F. colaborează cu versuri A. Toma, Eugen Jebeleanu, Nina Cassian, Mihai Beniuc, Maria Banuș, Veronica Porumbacu, Dan Deșliu, Nicolae Tăutu, Petru Rezuș, George Lesnea, Mihu Dragomir, Vlaicu Bârna
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
urma lectura unui poet debutant (comentată de cei de față), apoi erau recitate de actori poeme ori alte texte din opera invitaților prestigioși sau a unor scriitori din diferite epoci, grupate sub titlul „Antologia «Flacăra»”, iar în final se produceau cântăreți sau cantautori, preponderent dintre reprezentanții muzicii folk (cu piese de factură baladescă, deseori pe texte ale unor mari poeți). La a doua ședință au citit Stephan Roll și Leonid Dimov, a debutat poetul Mihai B. Constantin, recitalul poetic a fost
FLACARA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287013_a_288342]
-
început la școala din chiliile bisericii, apoi sub oblăduirea marelui logofăt Scarlat Bărcănescu și a clucerului Eftimie Răsuceanu. Va fi făcut studii de muzică vocală și instrumentală fie la școala de pe lângă Societatea Filarmonică, fie, mai sigur, în preajma ieromonahului rus Vissarion. Cântăreț „ajutor” (1829), apoi cântăreț „absolut” (1842) și epitrop (1852) al bisericii unde slujise tatăl său până în 1830, când murea de holeră, tânărul va fi și corist în trupa de operă a Henriettei Karl, precum și flautist în orchestra trupei italiene de
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
chiliile bisericii, apoi sub oblăduirea marelui logofăt Scarlat Bărcănescu și a clucerului Eftimie Răsuceanu. Va fi făcut studii de muzică vocală și instrumentală fie la școala de pe lângă Societatea Filarmonică, fie, mai sigur, în preajma ieromonahului rus Vissarion. Cântăreț „ajutor” (1829), apoi cântăreț „absolut” (1842) și epitrop (1852) al bisericii unde slujise tatăl său până în 1830, când murea de holeră, tânărul va fi și corist în trupa de operă a Henriettei Karl, precum și flautist în orchestra trupei italiene de operă din București. După
FILIMON-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286992_a_288321]
-
, Ioan Ion (6.X.1937, Balș, j. Olt), prozator. Este fiul Mariei (n. Iordache) și al lui Ion Diaconu, cântăreț bisericesc. Urmează Facultatea de Filologie a Universității din București, din 1956 până în 1959, când este arestat și condamnat pentru atitudine subversivă împotriva orânduirii socialiste. Eliberat, își reia studiile și termină facultatea în 1969. Din 1968 este reporter, apoi redactor la
DIACONU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286756_a_288085]
-
fenomenelor semnificative și respingerea celor periferice, acribia în redarea aspectelor dialectale ale limbii, extinderea studiului asupra aspectelor geografice, istorice, aplicarea experimentului folcloric la informatorii talentați, perfecționarea anchetei (informatorii sunt chestionați în mai multe rânduri, culegătorul urmărind să-l găsească pe cântăreț în dispoziția de a-i spune „forma întreagă - cea prototipică”), elaborarea unor norme metodologice (folosește racordajul folcloric încă din anii 1926-1927, fiind încurajat de Ov. Densusianu), completarea culegerilor cu un erudit aparat critic, care denotă intima cunoaștere a bibliografiei, și
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
folclorului vrâncean. Predilecția pentru folclorul tradițional vine de la Densusianu, care opinase, în Vieața păstorească în poezia noastră populară (I-II, 1922-1923), că geneza etnică a românilor are natură pastorală, opinie care va fi nuanțată de alți etnografi și folcloriști. În Cântăreți și povestitori populari. Câteva criterii asupra monografiei folclorice (1980), D. nu se mai rezumă la texte poetice și își depășește spațiul predilect de cercetare, Vrancea, prin prelungiri în zona Ceahlăului și spre unele localități transilvănene apropiate. Ca și în celelalte
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
texte, teme din varianta Alecsandri: „însurătoarea alegorică” și „cadrul păstoresc”. Culegeri: Ținutul Vrancei, București, 1930; Folklor din Râmnicul Sărat, I-III, Focșani, 1933-1948; Reflexiuni despre cântecul și versul popular, Focșani, 1946; Ținutul Vrancei. Etnografie. Folclor. Dialectologie, I-IV, București, 1969-1989; Cântăreți și povestitori populari. Câteva criterii asupra monografiei folclorice, București, 1980. Ediții: Tradiție și actualitate românească, I-III, Focșani, 1936-1937. Repere bibliografice: N. Iorga, Ion Diaconu, „Ținutul Vrancei”, RI, 1931, 1-3; Dan Simonescu, „Folklor din Râmnicul Sărat”, CL, 1935, 3-5; D.
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
creațiune românească, „Balcania”, 1943; Ion H. Ciubotaru, Ion Diaconu. „Ținutul Vrancei”, ALIL, 1971; I. C. Chițimia, Ion Diaconu - 75, „Revista noastră” (Focșani), 1978, 55-57; Ovidiu Papadima, Un valoros cercetător al creației noastre populare, RMB, 1980, 11 133; Ion Cuceu, Ion Diaconu, „Cântăreți și povestitori populari”, AAF, 1983; Ion Șeuleanu, Ion Diaconu (1903-1984), AAF, 1987; N. Constantinescu, Ion Diaconu, „Ținutul Vrancei”, LL, 1990, 269-272; Dumitru Pop, Ion Diaconu, „Ținutul Vrancei”, AAF, 1991-1993; Paula Bălan Diaconu, Ion Diaconu. O viață dăruită Vrancei, Iași, 1998
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
, Radu (a doua jumătate a sec. XVIII), traducător și cronicar. Fiu al preotului Dimitrie Duma din Șcheii Brașovului, D. a fost cântăreț bisericesc și dascăl al copiilor din parohia șcheiană între anii 1772 și 1790. Fiind „foarte cuvios și vrednic”, a tălmăcit mai multe scrieri religioase din limbile greacă, latină, sârbă, aproape toate rămase în manuscris, între care Livada duhovnicească de Ioanes
DUMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286897_a_288226]
-
, Emanuil (15.II.1857, Rădăuți - 6.XII.1915, București), prozator. Este fiul Alexandrei (n. Pintilie) și al lui Vasile Grigorovici, învățător, „scriitor” la primărie, „tâlmaci” la judecătorie și cântăreț bisericesc. Urmează clasele primare la Storojineț, iar din 1866 devine elev al Gimnaziului Superior din Cernăuți. Tot aici va absolvi și Pedagogiul Statului. Este numit profesor la școala civilă din Hotzemplatz, în Silezia austriacă. Între 1877 și 1879 audiază cursurile
GRIGOROVITZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287363_a_288692]
-
, Gurie [Gheorghe] (1.I.1877, Nimoreni, j. Chișinău - 14.XI.1943, București), cărturar. Născut în familia unui cântăreț bisericesc, G. învață la mănăstirea Curchi, urmând apoi Școala Spirituală și Seminarul Teologic din Chișinău, pe care îl continuă la Academia Teologică din Kiev (1898-1902). Se călugărește în 1902 la mănăstirea Noul Neamț din județul Tighina, sub numele monahal Gurie
GROSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287373_a_288702]
-
am,/ sângele să-mi fiarbă,/ ca o mare oarbă, / și în codru-adânc/ inima să-mi mânc// [...] Dârz, cu pieptul gol,/ pe unde trec să scol,/ să scol, să răscol,/ volburi de pârjol”, spune o Haiducească. Inedită e, în opera acestui cântăreț cu verbul incendiator și inconcesiv, și lirica religioasă din ciclul Psalmilor românești. Rugăciunile nu sunt ale unui eu, ci ale lui noi, ele capătă premise și finalități precis circumstanțiate. Dumnezeu este rugat să „nu-și uite” românimea risipită pe întreg
COTRUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
Viteazul de pe moșia unui grof din Ilișua, pentru a se stabili în ținutul liber al Năsăudului) și satului, C. vine în contact nu numai cu folclorul - prin mama sa sau prin povestitorii Ion Goriță ori Tănăsucă Mocodean, primul său învățător, cântăreț la biserica din Hordou, dar și cu spiritul clasic. La liceul din Năsăud (școala elementară o urmase în Hordou, Salva și Telciu), se punea un accent deosebit pe studiul limbilor și al literaturilor vechi, încât C. și-a format aici
COSBUC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
de sistem prin apologia puterii Ceaușescului, prin odele ce i le închină, prin publicarea unor poezii grandilocvente ce înfățișează „miracolele” împlinirilor ceaușiste. El contribuie decisiv la instituționalizarea Unicului (partid, conducător), la eternizarea Eroului Absolut, el se identifică cu rolul de cântăreț al „dăinuirii” și „permanenței”, de superstar al propagandei lirice autohtone. „Instituția Cenaclului Flacăra”, crede Paul Cernat, „a fost folosită de putere ca filtru de selecție, spațiu de negociere și supapă defulatorie, pentru a face mai ușor de înghițit pilula ideologica
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
pe care nu a absolvit-o însă, din cauza condițiilor materiale precare ale familiei. Funcționează, începând din 1906, ca institutor la școli românești pentru meglenoromâni, în Oșani și în Criva-Palanca, iar mai târziu în Veria. C. este ceea ce se cheamă un cântăreț popular, un trubadur foarte apropiat de folclor, din care de altfel se și inspiră. El nu se sfiește să prelucreze motive din lirica populară, compunând adesea pe structura prozodică a cântecelor folclorice de la care pornește. În acest fel, s-a
CEARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286154_a_287483]