4,175 matches
-
i-a încredințat în două rânduri (în 1695 și în 1700) isprăvnicia scaunului Bucureștilor, înălțându-l, în fine, în 1704, în funcția de mare logofăt. După 1710 nu mai apare în documente. G. a fost unul dintre acei mari boieri cărturari care, împreună cu oameni ai Bisericii, au zidit faima culturală a deceniilor brâncovenești. Ei „făceau” cultură dintr-o superioară plăcere, fiind în același timp convinși de utilitatea demersurilor lor pentru propensiunea spirituală a lumii românești. Lucrând adesea în tandem cu Radu
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
culturală a deceniilor brâncovenești. Ei „făceau” cultură dintr-o superioară plăcere, fiind în același timp convinși de utilitatea demersurilor lor pentru propensiunea spirituală a lumii românești. Lucrând adesea în tandem cu Radu Greceanu, fratele său, G. s-a aflat printre cărturarii care au participat la apariția Bibliei în 1688. Editorii acestei cărți fundamentale s-au aplecat, în privința Vechiului Testament, pe un text tălmăcit de Nicolae Milescu, text ce suferise cel puțin o îndreptare însemnată. Vor supune acest „text revizuit” propriei lor
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
Ghermanos Nyssis, Mitrofan, fostul episcop de Huși, alți „dascăli”) s-au „repliat” lângă Septuaginta de la Frankfurt și - lăsând deoparte unele rigori filologice - au produs o reducție de o remarcabilă fluență. Biblia de la București, o carte zămislită în bună măsură de cărturari laici, a putut da expresie schimbărilor petrecute în spiritualitatea românească și a fost capabilă să adune în jurul ei forțe intelectuale din toate marile secvențe de cugetare ale lumii românești și ale Sud-Estului european. Semnăturile celor doi frați se află și
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
Evanghelia greco-română imprimată de Antim Ivireanul la București în 1693, G. scrie și o „epigramă” (sub stema Basarabilor), nelipsită de militantism, și o prefață, în care lauda adusă voievodului Brâncoveanu nu e absentă, cum nu lipsesc nici alte referiri, familiare cărturarilor acelor decenii, privind valoarea cărții sau trimiterile purtătoare de noblețe la întruchipările puse în circulație de scriitorii cei vechi greci și latini. Cu un an înainte, în 1692, G. scrisese în grecește prefața la Slujbele Sfintei Paraschiva celei Nouă și
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
reed. fragm. în Crestomatia seau Analecte literarie, îngr. Timotei Cipariu, Blaj, 1858, 195-203, în CHRM, I, 290-294. Repere bibliografice: Iorga, Ist. lit. XVIII, I, 31, 60; Const. Solomon, Biblia de la București (1688), Tecuci, 1932; Ioan C. Filitti, Cine erau frații cărturari Radu și Șerban Greceanu, RIR, 1934, 65-70; N. Iorga, Scrisori de familie ale vechilor Brâncoveni, AAR, memoriile secțiunii istorice, t. XVI, 1934-1935; Cartojan, Ist. lit., III (1945), 214-219; Ciobanu, Ist. lit. (1947), 299-310; Piru, Ist. lit., I, 212-216; Lucian Predescu
GRECEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287347_a_288676]
-
, Gurie [Gheorghe] (1.I.1877, Nimoreni, j. Chișinău - 14.XI.1943, București), cărturar. Născut în familia unui cântăreț bisericesc, G. învață la mănăstirea Curchi, urmând apoi Școala Spirituală și Seminarul Teologic din Chișinău, pe care îl continuă la Academia Teologică din Kiev (1898-1902). Se călugărește în 1902 la mănăstirea Noul Neamț din județul
GROSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287373_a_288702]
-
aduși de la Țarigrad, este tulburată de nemulțumirile boierilor Gavrilițești. Mihai Racoviță, lăudat la început pentru că era „nemărețu și cinstitoriu” cu boierimea „de țară”, cade curând în dizgrația cronicarului. Nicolae Mavrocordat, înfățișat favorabil pentru că era unchiul lui Grigore Ghica, dar și „cărturar mare”, face reforme în învățământul epocii și dă scutiri fiscale boierimii și clerului. Lui Dimitrie Cantemir, apreciat pentru cultura și buna cunoaștere a vieții turcilor, cronicarul nu-i dezaprobă politica orientată spre Petru cel Mare. Cronica, antiracovițeană, îl încondeiază pe
CRONICA ANONIMA A MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286520_a_287849]
-
de reținut și un alt aspect: scriitorul a vrut să urmeze lecția de simplitate a naturii, ceea ce a determinat în comportamentul lui o reacție categorică față de conveniențe și convenții. Pledoaria pentru natură se face totuși într-un registru intelectual, astfel încât cărturarul debordând de citate latinești apare uneori mai reliefat decât omul muntelui. H. este un poet al spațiului liber, dar și un om de bibliotecă, un profesor, care, ieșit din atmosfera orașului, abandonează ținuta de catedră, preferându-i expresia brută. Sinteză
HOGAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287441_a_288770]
-
, (20.I.1719 - 15.V.1778, Putna, j. Suceava), cărturar și traducător. Originar de prin părțile Bucovinei, I. s-a călugărit de tânăr la mănăstirea Putna, unde a învățat carte și unde în 1736 a fost făcut ieromonah, iar în 1744, egumen. În 1745, la numai douăzeci și șase de
IACOV PUTNEANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287479_a_288808]
-
sec. XVIII), traducător. Ispravnic de Neamț (1772) și de Vaslui (1780), velpaharnicul D., ajuns în 1796 mare ban, a fost unul dintre principalii adversari ai domnilor fanarioți Grigore Ghica și Dimitrie Moruzi, ceea ce i-a atras repetate surghiunuri și persecuții. Cărturar cu vederi înaintate pentru vremea sa, francmason, el este unul dintre primii propagatori ai literaturii franceze în cultura românească. A tradus sau a îndemnat pe altcineva să traducă, suportând cheltuielile, romanul neterminat al lui Vincent Voiture, Istoria lui Alțidalis și
DARMANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286690_a_288019]
-
revistei scade considerabil. Un apel către toți intelectualii din exil „pentru a-și aduce aminte de sfânta îndatorire pe care o avem față de neamul pe care-l iubim cu toții și pe care nu-l putem da uitării” (Scrisoare deschisă către cărturarii din exil, 8/ 1973) rămâne fără ecou. C. alunecă vizibil într-o altă direcție. În cea mai mare măsură spațiul este consacrat articolelor cu caracter politic, social, istoric, propagandistic (de extremă dreapta), în vreme ce problematica literară apare rar, mai mult în
CARPAŢII-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286125_a_287454]
-
, Sărina (3.I.1894, Bacău - 8.I.1978, București), prozatoare, autoare de piese de teatru, traducătoare și publicista. Aparținea unei familii care a dat cărturari și oameni ai scenei (bunicul, rabin, tatăl, profesor de ebraică, un frate, comedian). În 1913, C. traducea din W. Hauff (Cerșetoarea de la Podul artelor) și debuta, sub pseudonimul Chérie, cu o nuvelă, Crezul ocnașului. În 1918, românul Între artă și
CASSVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286137_a_287466]
-
CHESARIE DE RÂMNIC, (c. 1720, București - 9.I.1780, Râmnicu Vâlcea), cărturar și traducător. Este fiul Ilincăi și al lui Anghelachi Halepliu, zaraf. Învăță la Academia grecească din București, având printre dascăli pe renumitul Alexandru Turnavitu. Cunoștea istoria și limbile latină, greacă, rusă și franceză. Călugărit în 1761, a fost doisprezece ani
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
meditație asupra evoluției istoriei și a timpului. Predoslovia la Mineiul pe octombrie, apărut în 1776, reamintește biruințele în ordine cultural-religioasă (traducerea cărților de cult) și anunță renașterea națională a secolului următor, prin noul sens dat cuvintelor „patrie” și „patriot”. Pentru cărturar, cauzalitatea divină și voința oamenilor conlucrează, după vechiul concept bizantin al „sinergiei”, la mersul evenimentelor istorice. Mineiul pe noiembrie, tipărit în 1778, conține o încercare de periodizare a istoriei românilor, începând cu romanizarea Daciei. A doua etapă are în centru
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
similare stolnicului Constantin Cantacuzino. Argumentele socio-etnografice aduse, asemănătoare celor ale Școlii Ardelene (S. Micu), au în vedere obiceiurile romane, dar și autohtone (ideea supraviețuirii dacilor este prezentă aici). Vorbind despre schimbare ca lege a firii, amintind de „stepenele” stolnicului Cantacuzino, cărturarul urmărește creșterea și descreșterea statelor contemporane lui (Polonia, Suedia, Prusia), dar mai ales a Țării Românești, unde procesul s-a accentuat din cauza instabilității politice. Ideile profesate de C. de R. în predosloviile sale îl așază pe linia preocupărilor mai vechi
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
s-a accentuat din cauza instabilității politice. Ideile profesate de C. de R. în predosloviile sale îl așază pe linia preocupărilor mai vechi ale umaniștilor români, conturând totodată, prin noile elemente de filosofia istoriei și prin tema timpului, profilul unui important cărturar iluminist de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Traduceri: [Mineie], pref. trad., Râmnic, 1776-1779. Repere bibliografice: Iorga, Ist. bis., II, 150-151, 155-156; Mihai Mihalache, Viața și activitatea episcopului Chesarie al Râmnicului, BOR, 1966, 1-2; Duțu, Coordonate, 131-155; Ivașcu, Ist. lit., I
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
bis., II, 150-151, 155-156; Mihai Mihalache, Viața și activitatea episcopului Chesarie al Râmnicului, BOR, 1966, 1-2; Duțu, Coordonate, 131-155; Ivașcu, Ist. lit., I, 291-293; Piru, Ist. lit., II, 160-163; Anghelescu, Preromant. rom., 41-45; Dicț. lit. 1900, 177-179; Niculae Șerbănescu, Un cărturar iluminist muntean din secolul al XVIII-lea: episcopul Chesarie de Râmnic, BOR, 1981, 1-2; Păcurariu, Ist. Bis., II, 429-435, III, 52-56, passim. A.Sm.
CHESARIE DE RAMNIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286192_a_287521]
-
istorică a unor personalități puternice. Inochentie Micu-Klein, Petru Pavel Aaron, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior și alții sunt personajele unor reevaluări efectuate prin prisma textelor lor. Exemplul tipic este volumul Petru Maior, Scripta minora (1997), experiment editorial reușit, unde cărturarul își construiește singur biografia socială și spirituală din mărturii personale, de la texte de tip ars literaria la polemici, jurnale, corespondență sau mărturii despre cultura personală. Dând la lumină, cu un soi de febrilitate, numeroase texte ale Școlii Ardelene, C. dărâmă
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
sunt adunate în volumul cu un titlu împrumutat parțial de la Vasile Pârvan: Memoriale. 100 (1998). SCRIERI: Alexandru Papiu Ilarian și Academia Română, Cluj, 1973; Chipuri din hronicul neamului, București, 1977; Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian, București, 1983; Figuri de cărturari, București, 1987; Naționalismul modern, Cluj-Napoca, 1996; Memoriale. 100, Cluj-Napoca, 1998; Simion Bărnuțiu. Suveranitate națională și integrare europeană. O hermeneutică de texte, Cluj-Napoca, 1999; Cultură și societate în contextul Școlii Ardelene, Cluj-Napoca, 2001. Ediții: Corespondența lui Alexandru Papiu Ilarian, pref. edit
CHINDRIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286197_a_287526]
-
tur de orizont al evenimentelor istorice care și-au pus adânc amprenta asupra dezvoltării spirituale a regiunii, autorul arată că în condiții dure de deznaționalizare, cultura națională nu s-a putut manifesta decât răzleț și cu intermitențe. C. descrie dibuirile cărturarilor basarabeni „în lunga noapte de înstrăinare”, cei câțiva scriitori care au lăsat „încercări de literatură românească în sensul adevărat al acestui cuvânt”, fără a se ridica la nivelul înalt al culturii naționale din Principate, dovedind, de cele mai multe ori, un scris
CIOBANU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286240_a_287569]
-
a tipărit în numeroase volume colective, începând cu 1971. C. este autor al monografiilor Folclorul și contemporaneitatea (1974, în limba rusă) și Realizări ale folcloristicii timpurii moldovenești (1978), aceasta din urmă despre contribuțiile marcante ale cronicarului Ion Neculce și ale cărturarului Teodor Stamati. A alcătuit de asemenea mai multe culegeri de snoave, glume și anecdote și a contribuit, fiind și redactor-secretar, la elaborarea corpusului Creația populară moldovenească. SCRIERI: Realizări ale folcloristicii timpurii moldovenești, Chișinău, 1978. Culegeri: Snoave și anecdote, Chișinău, 1979
CIRIMPEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286276_a_287605]
-
, Leon (c.1735 - 1789, Iași), cărturar. Puține sunt datele biografice despre prima perioadă a vieții sale. Ucenicia monahală și-o făcuse pe lângă mitropolitul Gavril Callimachi la Mitropolia din Iași, al cărei protosinghel va fi o perioadă. Este ales la 2 februarie 1769 episcop de Roman, preluând
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
cu acțiunile politice dictate de sentimentele sale patriotice. Interesat de învățământ - prin 1770 încerca, fără izbândă, să diminueze, în favoarea limbii române, importanța limbii grecești în școli -, el sprijină o serie de tineri, trimițându-i la studii. În 1784 prietenul episcopului, cărturarul sârb Dositei Obradovici, aflat un timp în Moldova ca profesor particular, îi supraveghea și însoțea la Leipzig pe Alexandru Gheuca și pe diaconul Gherasim Clipa, trimiși la învățătură. G. l-a protejat și stimulat pe Veniamin Costache, care în 1788
GHEUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
, periodic social-economic-cultural apărut la Abrud, săptămânal, de la 1 decembrie 1927 până la 9 septembrie 1928, sub direcția lui Ioan Micu. Articolul-program semnat de Ioan Micu, vorbește de nevoile obștilor țărănești din moțime. Apare și un apel Către cărturarii din Munții Apuseni, îndemnându-i să ia parte la dezbaterea gravelor probleme ale Țării Moților. Încă din numărul inaugural se acordă spațiu monografiei Abrudul de Gh. N. Alexandrescu, apoi unor articole despre Roșia Montană și Detunata, despre bogățiile naturale ale
GLASUL MOŢILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287293_a_288622]
-
1994). Scintific classics and their fates. În PSA: Proceedings of the Biennial Meeting of the Philosophy of Science Association (vol. 2, 266-274). Chicago: The University of Chicago Press. Neculau, Adrian. (1984). Începuturile unei viziuni psihosociale asupra manifestărilor umane la vechii cărturari români. În A. Tucicov-Bogdan (coord.). Psihologia socială în România (22-44). București: Editura Academiei. Ralea, Mihai și Herseni, Traian. (1966). Introducere în psihologia socială. București: Editura Științifică. Sprague, Joe. (1997). (Re)Making sociology: breaking the bonds of our discipline. Contemporary Sociology
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2358_a_3683]