4,453 matches
-
PR? Cu sediul aici? Din câte știu eu, da. Au închiriat un spațiu mare, la etajul doi. Gândurile mi se învârt în cap, ca artificiile. B and B. Bridges and Billington. Billington and Bridges. — Știi cumva... Încerc să‑mi păstrez calmul. Știi cumva ce fel de PR? — A! Da, asta chiar știu. Financiar. Se pare că unul dintre cei mari mari clienți ai lor e Banca Londrei. Sau o să fie. Ceea ce înseamnă că n‑o duc rău deloc. Dar, cum ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
trag aer adânc în piept, formez iar numărul și cer cu Michael Ellis. — Michael, Becky Bloomwood sunt, zic când mi se face legătura. — Becky! zice el, părând sincer încântat să mă audă. Ce faci? Închid ochii, încercând să‑mi păstrez calmul. Sunetul vocii lui m‑a dus instantaneu înapoi la Four Seasons. La holul scump și discret luminat de la intrare. Înapoi la lumea de vis a New Yorkului. — Eu... Trag aer adânc în piept. Fac bine. Știi cum e... înapoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
veste... și acum e aici. Ar trebui să fiu complet dată pe spate. Dar, cumva, nu mă simt deloc dată pe spate. În adâncul sufletului, am știut întotdeauna că va veni. Ce cauți aici? zic, străduindu‑mă să‑mi păstrez calmul. — Cum ți‑am zis, am auzit că ești persoana cea mai pricepută la cumpărături din oraș. Mă privește misterios. M‑am gândit că poate mă ajuți să‑mi cumpăr un costum. Ăsta a cam obosit, săracul. Arată spre imaculatul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de teamă să nu-i citească în ochi frica. Zburând puțin mai lent și angajându-se cu greu în niște enorme formații noroase. Nostromo își continua drumul spre spațiul vid, la întâlnirea cu rafinăria părăsită pe orbită. Contrastând cu aparentul calm care domnea pe punte, sala mașinilor era teatrul unei activități febrile. Brett asuda din greu într-o conductă dereglată, dorindu-și din toată inima să fie altundeva. ― Se schimbă ceva? întrebă Parker din exterior. ― Da. Așa cred. Praful îneacă iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
facem rău. Nu-l va speria ca... să zicem, o cutie solidă de metal. (Privi în jur.) Ce ziceți? O fac foarte repede. ― Chiar crede că mergem după fluturi, ironiză Lambert. ― Cum facem s-o băgăm în plasă? întrebă cu calm Dallas. ― Mai întâi trebuie să folosim un mijloc care să împiedice împroșcarea acidului, îi avertiză Brett. Este prima condiție. Lamele și sondele lungi nu intră în discuție. La fel și pistoalele. Mi-ar fi ușor să fasonez un mănunchii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
-se o clipă din lucru, încercă să vadă ce se întâmpla la ușa ce dădea în coridor. ― Ce se întâmplă? ― Nimic. Am vrut să duc prea multe lucruri de-odată. Hai, grăbește-te, n-avem timp de pierdut! ― Vin. Fii calm. Lumina roșiatică a detectorului deveni sângerie și semnalul sonor porni în același timp. Parker aruncă totul, cu privirea fixată pe aparat și-și luă degrabă arma. O chemă pe Lambert. ― Hai, s-o ștergem de aici! ― Imediat! zise Lambert, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
din care s-au cioplit monumentele Atenei și care cu vremea se Îngălbenește ca hîrtia veche. În definitiv, piramidă e tot ce opunem nisipului. Tot ce neagă nisipul. PÎnă și dorința de a-mi căuta cu orice preț argumente În favoarea calmului cu care vreau să privesc uneori totul, golindu-mă de violența emoțiilor... Ascunzîndu-ne Însă Într-o piramidă, am fugit de viață sau am apărat-o? Viața nu cere cumva, dimpotrivă, s-o Înfruntăm și să-i acceptăm toate darurile În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
șuncile ude strălucesc. Totul e acum de o izbitoare limpezime. Și, poate, Tezeu pleacă tocmai pentru a rămîne senin. Mă Întorc astfel la statuile grecești și la liniștea lor abstractă. Să cred Însă că e atît de mică distanța dintre calm și Înțelepciune? Întrucît interesul pentru Elada nu mi-l pot explica numai prin motive estetice, trebuie, probabil, să recunosc aici și un vag bovarism. Cineva, un bărbat Între două vîrste, spunea ieri: Nu sînt capabil de ură. N-am urît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
În aceeași flacără care se ridică pentru a spune că timpul fără dragoste e gol. Gol și În cele din urmă insuportabil, În clipa cînd pasărea Phoenix a coborît pe nisip și a Început să-și pregătească singură și cu calm rugul. Ea acceptă moartea În schimbul iubirii. Dacă am fi zei, spune Platon, n-am ști ce este iubirea. Înfiorată de sacrificiu, cenușa caldă se răscumpără creînd viață. Din ea iese o pasăre cu un colier de pene aurii, strălucitoare. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ne-a Învățat că eternitatea nu poate fi smulsă zeilor decît clipă cu clipă. Pierzînd aceste clipe, nu ne vom mai putea Îmbăta de veșnicie. Nu ne putem umple sufletul cu surîsul zeilor. Ne trebuie chiotul și patima zeului nostru. Calmului Iui Apolo el Îi opune inima lui fierbinte și patima cu care stoarce totul din fiecare clipă ca mustul din struguri. În suita lui, măștile comice și tragice se Întîlnesc și uneori se confundă, pentru că zeul nostru are o față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
ori am dansat Între ruine sub privirile trufașului Apolo! Dar dansul nostru Înălța, pentru cîteva ceasuri măcar, coloanele În picioare...) După o frumoasă expresie a lui Elie Faure, Apolo, Învingător al lui Dionysos, avea să moară din pricina victoriei sale. Pe măsură ce calmul apolinic obosește să-și sărbătorească detașarea, sub liniștea statuilor lui Apolo se trezește trupul pătimaș al lui Dionysos. El redeșteaptă senzualitatea În statui, le stîrnește simțurile și le Îndeamnă să surîdă obosit și pervers, fiind profetul altor soluții decît măsura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
cu vinul și fierb Împreună. Muzica și strigătele ascuțite ajung la un veritabil delir În timpul ceremoniilor cînd fidelii zeului poartă frunze de stejar, ramuri de salcie Înmugurită și torțe... Dar beția lui Dionysos nu ascunde oare neputința de a Înfrunta calmul și claritatea? Iată o Întrebare care mă derutează. Acest zeu contradictoriu eliberează pentru a Înlănțui și mai mult. E desfrînat și tragic. Feței calme a culturii grecești, Îi opune vehemența patimii cu care se desfată și suferă. Știe și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
direcți, pentru a răzbuna moartea părinților lor, au organizat o nouă expediție contra Thebei ieșind victorioși. Dezvoltînd un gînd pe care mi-l sugerează această zi de vară limpede, cred că David al lui Michelangelo nu e străin de regalitatea calmului lui Apolo. Il Gigante, cum numesc florentinii statuia, ar putea satisface cele mai Înalte orgolii ale artei grecești, În timp ce În Pietà Palestrina sau În Pietà Rondanini dispar proporțiile clasice iar pașii dibuitori de pe soclu pătrund În ținuturi necunoscute ale artei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
tata n-a spus nimănui. Se temea, prea începuseră toate să se înnegrească în jur... Sub o aparentă liniștire, da. Părea o acalmie, un început de speranță, tocmai când uiți să te mai aperi. D-asta era tata speriat, de calmul aparent. Sub masti fierbea primejdia veche veche, știi ’mneata. Că unde nu e moral, nici corupția nu mai izbutește să rezolve lucrurile. O societate fără prințipuri țipă că le are taman când îți retează căpățâna. Primejdia putea veni de oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
generală. Microbilor! Nu scăpați, nu scăpați, merg până la instanța supremă... — Afară! Afară!... urlă micuțul Marga, propulsat în aer, cu scaun cu tot. Apăruse, când, cum, îngerașul Ortansa care o împinse ușurel, dar decis pe nebună spre ușă. Moment de tăcere. Calmul Florin mormăia, în mucul țigării: păi... — Intri în dialog cu asta, Florine? În jocul ăsteia, Florine? își ștergea Bombonel sudoarea frunții și ochelarii aburiți. O paranoică știută. O dată la două-trei săptămâni își face plimbarea prin oraș și ne vizitează și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
maturitate și chiar după aceea. Chipului îndrăgit al mamei i se alătură cel, la fel de îndrăgit, al tatei, care era un bărbat înalt, cu trup atletic, uscățiv, muncitor până la epuizare, cinstit, îngăduitor și blând. În preajma lui te simțeai liniștit și ocrotit. Calmul, răbdarea, înțelepciunea și căldura lui sufletească imprimau vieții noastre de familie tonusul necesar muncii unite și creau atmosfera prielnică educației și creșterii puzderiei de 170 copii. Îmi amintesc și atmosfera care domnea în familia noastră. Nici în cele mai tensionate
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
părăsit niciodată.” Gheorghe Ioniță” FATA MEA Fata mea, fata mea, Stelele‐s prea sus și ‐ așa, Strălucesc până ce mor, Dar rămân în lumea lor. Ești tu frumusețea ‐ n sine, Lucru‐n sine, schemă, tract, Prea departe de vecine Într‐ un calm și pur abstract? Umbră ești ce se regretă A esențelor din haos Sau mlădie și concretă Ca un vals cântat de Strauss? Te‐ au zărit oglinzi de ape și în ele vraciul spân. El ți‐ a pus un semn pe
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ce se sudează, fără rezerve, între cadrele didactice și elevii pe care-i educă, este de bun augur. Fiecare partener trebuie să-și aducă partea lui de contribuție la rezolvarea problemelor, fiecare trebuie să se străduiască să le rezolve cu calm, cu seriozitate, imparțialitate, tenacitate, și de ce nu, cu zâmbetul pe buze și cu deplina convingere că foarte curând se vor înregistra progrese în cadrul procesului instructiv-educativ. Pe lungul drum al formării profesionale, ar fi de dorit să nu ne încovoiem sub
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
cel putin o datè în viațè, sè omorâm pe cineva, sè-l facem sè disparè, dar n-o facem! De ce, nu știu, poate fiindcè avem discernèmântul și puterea de a alege între bine și rèu! Ai dreptate, admite el, redobândindu-și calmul și stèpânirea de sine, constatând, S-a fècut deja târziu! apoi se ridicè de pe scaun vioi, bètându-mè ușor pe umèr, Nu mi-ar pèsa de nimeni și de nimic dacè mama ta s-ar face bine! Asta e lucrul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
deschisă a problematicii de viață și, de ce nu, de o filosofie oarecum genuină a faptului existențial. Întâlnim în paginile acestei fermecătoare cărți aceeași propensiune spre dimensiunea erotică, aceeași cultivare a candorii și a stărilor surdinizate, învelite într-o aura de calm și discreție, uneori, sau de explosive expansiuni sentimentale, alteori. Autoarea se mișcă dezinvolt pe o arie tematică generoasă (subsumând erosul carnal sau spiritualizat, cultul reveriei, al stărilor crepusculare, dar și exuberanța trăirilor ardente), apelând la mijloace poetice diverse.Este meritul
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
întorc, închipuindu-mi că voi vedea o tipă privindu-l drăgăstos pe Davey. În locul ei este un bărbat de seama noastră, poate chiar cu câțiva ani mai în vârstă. Sau poate arată mai bătrân datorită aerului de siguranță și a calmului său. Este blond, cu un păr des, dat pe spate, are ochii de un verde-gri incert și o bărbie puternică. E foarte chipeș. Barba îi este aranjată impecabil, cu toate că mai are unele fire de păr rebele. Îmi amintesc de pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în care am fi ajuns la destinație. N-am dat peste nici o mașină și mai aveam două străzi până acasă, când s-a prăbușit iar, încercând fără succes să se sprijine de un stâlp. De data asta mi-am păstrat calmul. Eram aproape de casă. Știam că-l pot pune pe picioare. M-am aplecat și i-am spus: —Iubitule, suntem foarte aproape. Mai rezistă puțin. Respiră adânc, încearcă să te ridici și ajungem într-o clipă. Căuta ceva în buzunar, mormăind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
notițe. Cum ar trebui să decurgă aceste întâlniri? întreb eu. Mă fixează cu privirea. Chiar dacă nu prea am chef, trebuie să recunosc că e fermecător. Nu pare să facă nici cel mai mic efort să se impună, e incredibil de calm și de calculat. Mă întreb dacă toate astea se datorează experienței sau s-a născut, pur și simplu, cu vocația de șef nenorocit. Fir-ar să fie! Iar încep! Sper să nu-și dea seama de atitudinea mea ostilă. — În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
un cavaler! Mulțumesc! —Te simți bine? Poftim? îl întreb mirată. Îmi închipui că nu e prea plăcut să iei cina în restaurantul în care veneai cu fostul prieten. Îți trezește tot felul de amintiri dureroase. Ai dreptate, îl aprob cu calm, dar mă pregătisem deja pentru partea asta. Am făcut-o intenționat. Dacă tot ieșeam să discutăm, m-am gândit că ar fi bine să-mi înfrunt problemele direct. De când m-am despărțit de Patrick, am evitat să merg la Seven
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mărite cu fratele meu! N-am auzit o porcărie mai mare! Am evitat să discut cu ea până acum. Nu vreau s-o aud. Ca să fiu sincer, mi-ar plăcea, dar mă tem că n-aș reuși să-mi păstrez calmul și m-aș trezi că o rog să-l părăsească pe Barney și să se întoarcă la mine. Oricum, sunt sigur că n-ar face asta. Ar trebui să-i dea înapoi lui Barney diamantul ăla uriaș. E înnebunită după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]